Hristos a înviat!…și bucuria noastră nu se mai termină…
Iubitii mei, Hristos a inviat! odata pentru totdeaunasi noi, cu totii, traim pe fiecare zi o schimbare continua in viata noastrasi ne bucuram dumnezeieste pentru astacaci Hristos Cel viu locuieste in noi. O schimbare pe care harul lui Dumnezeu o lucreaza in noi, in mod direct, prin harul Saudar si prin lucrurile din afara, in []Iubitii mei,Hristos a inviat!odata pentru totdeaunasi noi, cu totii, traim pe fiecare zi o schimbare continua in viata noastrasi ne bucuram dumnezeieste pentru astacaci Hristos Cel viu locuieste in noi.
O schimbare pe care harul lui Dumnezeu o lucreaza in noi, in mod direct, prin harul Saudar si prin lucrurile din afara, in mod mediatDe aceea, in predica de fata vreau sa facem impreuna cateva minute de contemplarede intelegere calma, frumoasa, a lucrurilor din BisericaPentru ca toate sunt cu sens profund, frumos in Biserica lui Dumnezeu si nu se regasesc aici la intamplare.
Si, spre exemplu, sa incepem cu lumanareacu lumina de Pasticare ne-a umplut sufletul de bucurie.
Am asteptat sa coboare Lumina sfanta in Mormantul Domnului, aceasta luminaacest foc preaminunatcarenu arde in primele clipedar dupa care devine incendiator.
Si a coborat in Sambata Mare, la ora 14. 25Delegatia Bisericii noastre a adus lumina la Bucurestisi apoi ea s-a raspandit peste totin tara.
Iar noi am primit-o intr-un felinarsi v-am daruit-o tuturorInsa, chiar daca nu o aduceam pe aceasta, de la Ierusalimsi daruiam lumina din lumina candelei de deasupra Sfintei Mesetoti o primeam cu aceeasi bucuriepentru ca in acea lumina primita in noapteaBisericii, cu luminile stinseprimeam bucuria sfanta a Invierii Lui din morti.
Insa nu lumina care arde, in sine, ne bucuraci harul care vine prin lumina care arde!Tot la fel astazi am sfintit apaapa cea micain comparatie cu apa cea mare a Botezului DomnuluiE vorba de aceeasi Agheasma micaSfintire mica a apei pe care o facem in casele dumneavoastraatunci cand va sfintim casele sau cand va facem Sfestanie.
Ca asta inseamna Sfestanie: sfintire a casei prin stropirea cu Sfanta Agheasma micasfintita acolo, in casa dumneavoastraInsa, dupa cum ati auzit, nu am sfintit apa doar pentru ca sa o bemci pentru ca, prin gustarea si stropirea cu apa aceasta , Domnul sa ne trimita binecuvantarea Sa, care spala intinaciunea patimilor [Molitfelnic, ed. BOR 2002, p. 196].
Adica o apa care e mai mult decat o apa obisnuitapentru ca e plina de har, de nemurire.
Asadar avem lumanari aprinse, viicare ne umplu de bucurie haricapentru ca ne inalta mintea mai sus de ele, la Dumnezeu, Care ne bucuradupa cum avem si apa care ne curateste, ne sfinteste, ne lumineaza mintea, pentru ca ne bucuraSi aceasta fiindca acelasi har al lui Dumnezeupe care il traim in prezenta lumanarii aprinsecare ne linistestecoboara in trupul nostru prin apa sfintita pe care o bemsau cu care ne stropim casele, lucrurile, trupurileMergem mai departe: la masa prinoaselor.
Dumneavoastra aduceti colive/ colivi, prescuri, fructe, vinaprindeti lumanari in colivi si in painiiar noi, preotii, le binecuvantam pe elesi le umplem de har.
Iarasi nu mai sunt paini si fructe oarecareci pline de harcare ne bucura.
Si cel care mananca din ele cu evlavie si cu rugaciunese ingrasa duhovniceste, i se umple inima de bucuriesi nu numai stomacul de mancareCe ne spune insa pictura de pe pereti?Sfintii acestia multi si prea minunati?Ca tacerea rugaciunii si evlavia curata sunt miezul vietii adevarate.
Si ca noi, in Bisericanu suntem o adunatura de oamenici o comunitate vie, care ne impartasim de aceleasiTaine ale Bisericii si de acelasi har preasfant.
Cu alte cuvinte: nimeni nu e nedreptatit la Bisericapentru ca toti avem toate darurile Bisericii in comun.
Slujbele sunt pentru toti, Biserica e pentru toti, rugaciunea e pentru toti.
Fiecare venim, cu inima deschisa, pentru ca sa aflam despre Dumnezeu, sa Ii vorbim lui Dumnezeu, sa ne umplem de slava Lui.
Si trebuie sa facem tot posibilul, ca unii altora sa ne oferim stare de rugaciune, de contemplare, de bucurie duhovniceasca.
Adica fiecare concentrati la relatia lui cu Dumnezeu, la rolul sausi cu grija sa nu deranjeze pe celalalt.
Pentru ca Dumnezeu nu doreste ca sa ne mantuim noi cu pretul enervarii celorlaltiCi El doreste ca noi sa fim promotori ai unitatii, ai sinceritatii, ai angajarii totale in slujirea lui Dumnezeu.
Si dumneavoastra ati impodobit lumanarile de Pasticu care am iesit afara, in curte, ca pe niste mireseFlorile acelea vii, naturale, albe in mod preponderentsi puse in jurul lumanarilor de peste o jumatate de metru, erau ca niste rochii de mirese pentru lumanariDe ce?Pentru ca frumusetea din Biserica reflecta frumusetea din suflete.
Iar frumusetea din sufletele noastre e coborata de sus, de la Imparatul luminii si a toata frumusetea.
De aceea grija noastra pentru curatenie, pentru podoaba cuviincioasa, pentru liniste la rugaciunepentru ca toate acestea sunt cadrul in care noi ne intalnim cu Dumnezeu iar Dumnezeu coboara la noi.
In teologia liturgica recenta, datorita unei influente eterodoxe, se vorbeste adesea despre simbolismul, decuplat de realitate, al anumitor gesturi liturgice sau acte de cult.
Iar acest simbolism e vazut numai ca semn goldeloc plinun fel de semn de avertizare pentru soferica urmeaza o curbasau o panta cu predispunere la derapaj.
Numai ca semnul e o pancartasi...
O schimbare pe care harul lui Dumnezeu o lucreaza in noi, in mod direct, prin harul Saudar si prin lucrurile din afara, in mod mediatDe aceea, in predica de fata vreau sa facem impreuna cateva minute de contemplarede intelegere calma, frumoasa, a lucrurilor din BisericaPentru ca toate sunt cu sens profund, frumos in Biserica lui Dumnezeu si nu se regasesc aici la intamplare.
Si, spre exemplu, sa incepem cu lumanareacu lumina de Pasticare ne-a umplut sufletul de bucurie.
Am asteptat sa coboare Lumina sfanta in Mormantul Domnului, aceasta luminaacest foc preaminunatcarenu arde in primele clipedar dupa care devine incendiator.
Si a coborat in Sambata Mare, la ora 14. 25Delegatia Bisericii noastre a adus lumina la Bucurestisi apoi ea s-a raspandit peste totin tara.
Iar noi am primit-o intr-un felinarsi v-am daruit-o tuturorInsa, chiar daca nu o aduceam pe aceasta, de la Ierusalimsi daruiam lumina din lumina candelei de deasupra Sfintei Mesetoti o primeam cu aceeasi bucuriepentru ca in acea lumina primita in noapteaBisericii, cu luminile stinseprimeam bucuria sfanta a Invierii Lui din morti.
Insa nu lumina care arde, in sine, ne bucuraci harul care vine prin lumina care arde!Tot la fel astazi am sfintit apaapa cea micain comparatie cu apa cea mare a Botezului DomnuluiE vorba de aceeasi Agheasma micaSfintire mica a apei pe care o facem in casele dumneavoastraatunci cand va sfintim casele sau cand va facem Sfestanie.
Ca asta inseamna Sfestanie: sfintire a casei prin stropirea cu Sfanta Agheasma micasfintita acolo, in casa dumneavoastraInsa, dupa cum ati auzit, nu am sfintit apa doar pentru ca sa o bemci pentru ca, prin gustarea si stropirea cu apa aceasta , Domnul sa ne trimita binecuvantarea Sa, care spala intinaciunea patimilor [Molitfelnic, ed. BOR 2002, p. 196].
Adica o apa care e mai mult decat o apa obisnuitapentru ca e plina de har, de nemurire.
Asadar avem lumanari aprinse, viicare ne umplu de bucurie haricapentru ca ne inalta mintea mai sus de ele, la Dumnezeu, Care ne bucuradupa cum avem si apa care ne curateste, ne sfinteste, ne lumineaza mintea, pentru ca ne bucuraSi aceasta fiindca acelasi har al lui Dumnezeupe care il traim in prezenta lumanarii aprinsecare ne linistestecoboara in trupul nostru prin apa sfintita pe care o bemsau cu care ne stropim casele, lucrurile, trupurileMergem mai departe: la masa prinoaselor.
Dumneavoastra aduceti colive/ colivi, prescuri, fructe, vinaprindeti lumanari in colivi si in painiiar noi, preotii, le binecuvantam pe elesi le umplem de har.
Iarasi nu mai sunt paini si fructe oarecareci pline de harcare ne bucura.
Si cel care mananca din ele cu evlavie si cu rugaciunese ingrasa duhovniceste, i se umple inima de bucuriesi nu numai stomacul de mancareCe ne spune insa pictura de pe pereti?Sfintii acestia multi si prea minunati?Ca tacerea rugaciunii si evlavia curata sunt miezul vietii adevarate.
Si ca noi, in Bisericanu suntem o adunatura de oamenici o comunitate vie, care ne impartasim de aceleasiTaine ale Bisericii si de acelasi har preasfant.
Cu alte cuvinte: nimeni nu e nedreptatit la Bisericapentru ca toti avem toate darurile Bisericii in comun.
Slujbele sunt pentru toti, Biserica e pentru toti, rugaciunea e pentru toti.
Fiecare venim, cu inima deschisa, pentru ca sa aflam despre Dumnezeu, sa Ii vorbim lui Dumnezeu, sa ne umplem de slava Lui.
Si trebuie sa facem tot posibilul, ca unii altora sa ne oferim stare de rugaciune, de contemplare, de bucurie duhovniceasca.
Adica fiecare concentrati la relatia lui cu Dumnezeu, la rolul sausi cu grija sa nu deranjeze pe celalalt.
Pentru ca Dumnezeu nu doreste ca sa ne mantuim noi cu pretul enervarii celorlaltiCi El doreste ca noi sa fim promotori ai unitatii, ai sinceritatii, ai angajarii totale in slujirea lui Dumnezeu.
Si dumneavoastra ati impodobit lumanarile de Pasticu care am iesit afara, in curte, ca pe niste mireseFlorile acelea vii, naturale, albe in mod preponderentsi puse in jurul lumanarilor de peste o jumatate de metru, erau ca niste rochii de mirese pentru lumanariDe ce?Pentru ca frumusetea din Biserica reflecta frumusetea din suflete.
Iar frumusetea din sufletele noastre e coborata de sus, de la Imparatul luminii si a toata frumusetea.
De aceea grija noastra pentru curatenie, pentru podoaba cuviincioasa, pentru liniste la rugaciunepentru ca toate acestea sunt cadrul in care noi ne intalnim cu Dumnezeu iar Dumnezeu coboara la noi.
In teologia liturgica recenta, datorita unei influente eterodoxe, se vorbeste adesea despre simbolismul, decuplat de realitate, al anumitor gesturi liturgice sau acte de cult.
Iar acest simbolism e vazut numai ca semn goldeloc plinun fel de semn de avertizare pentru soferica urmeaza o curbasau o panta cu predispunere la derapaj.
Numai ca semnul e o pancartasi...
