O parte dintr-o vorbire a fratelui Costica Feder, de la o adunare anii 70 () [Se poate face o diferenta] pe pamant intre doua lumi: lumea care Ii slujeste lui Dumnezeu si lumea care nu-I slujeste lui Dumnezeu. Am zis ca ne ducem pe firul acestei lucrari a lui Dumnezeu, ca sa putem trage []O parte dintr-o vorbire a fratelui Costica Feder, de la o adunare anii 70() [Se poate face o diferenta] pe pamant intre doua lumi: lumea care Ii slujeste lui Dumnezeu si lumea care nu-I slujeste lui Dumnezeu. Am zis ca ne ducem pe firul acestei lucrari a lui Dumnezeu, ca sa putem trage o concluzie. Abel a adus o jertfa lui Dumnezeu si Dumnezeu a primit-o si a privit cu placere la jertfa lui Abel. De ce? Fiindca a adus-o cu toata dragostea si ca s-a trudit sa aduca ce avea mai bun, mai curat si mai frumos in turma. Incepand de la Abel si pana la Hristos, poporul credincios zis al lui Dumnezeu simtea ca o necesitate pentru impacare si mai tarziu chiar porunca de la Dumnezeu ca sa aduca jertfa la luna noua, la sarbatoare si asa mai departe; sa aduca zeciuiala din tot avea.

Dupa Hristos, a [luat sfarsit porunca] jertfelor de animale, caci El a adus cea mai sublima, cea mai sfanta jertfa: insasi viata Lui, trupul Lui frant pe crucea Golgotei. O jertfa mai mare ca aceasta nu se putea si nu se poate niciodata da. i ne-a lasat noua un testament, ca si noi () sa-I aducem [lui Dumnezeu] o jertfa spirituala, duhovniceasca. i fiindca ne tragem din aceasta samanta a oamenilor credinciosi ai lui Dumnezeu (ca nimeni n-ar putea sa spuna, din cati suntem aici, ca el sau noi suntem atei; ci toti credem in Dumnezeu), deci venind din acest izvor al stramosilor nostri credinciosi, si noi, in seara aceasta, indemnati de insusi cugetul nostru, am venit sa aducem o jertfa lui Dumnezeu. Dar ce aducem? N-am venit nici cu miei, nici cu vitei, nici cu tauri sau cu altceva de felul acesta. Ci am venit cu trupurile noastre, ca in seara aceasta, in veghere, in ascultare, asa cum ne-a spus mai inainte preaiubitul nostru frate, in prezenta lui Dumnezeu, sa putem sa ne linistim duhurile si sufletele ca am fost si noi macar o noapte la picioarele Domnului Iisus Hristos.

Daca ne ducem in urma pana la El, vedem lucrarea Lui facuta din dragoste pentru noi nopti intregi. Nopti intregi statea El in rugaciune. De ce? Ca El n-a avut pacat. De ce a trebuit sa Se roage insa, chiar cu lacrimi si cu sudori, nopti intregi? Ziua vestea Evanghelia poporului, iar noaptea Se ducea in munte sau in alta parte si se ruga. Toata noaptea in veghere, in rugaciune si El n-avea pacat. Pentru parintii nostri, pentru stramosii nostri, pentru noi si pentru copiii nostri, [si pentru toti cei ce sunt] pana la marginile pamantului Se ruga Domnul Iisus in acele clipe.

Deci merita Domnul Iisus sa-I dam si noi noaptea aceasta de veghere? O merita! Pentru atata har, pentru atata binecuvantare, pentru atata dragoste ca insusi dragostea Lui e dovada vie ca aceasta ne-a facut sa fim in seara aceasta aici. Dragostea Lui.

Asadar am dori din toata inima sa ingropam, sa zdruncinam firea pamanteasca ce ne tine robi fie somnului, fie neglijentei si in noaptea aceasta sa punem la picioarele Crucii Lui jertfa ascultarii noastre. Ne dovedeste Cuvantul lui Dumnezeu ca cea mai sfanta si mai curata jertfa este ascultarea. Caci daca ar fi vorba de materie, cu siguranta, n-am dormi.

Impartim oamenii in trei clase: tineretul (sa incepem cu ei): daca ar fi vorba de un bal, pana dimineata somn n-ar exista. Oamenii maturi: daca ar fi vorba ca unul dintre noi am vrea sa ne facem o casa si numai in noaptea aceasta ar veni cineva sa ne aduca fie lemne cu camionul, fie piatra, pietris sau nisip, apoi am sta toata noaptea, ca sa ne atingem scopul. Batranii, la fel: daca ar fi vorba de o noapte in care sa aiba vreun castig, atunci nu adorm, ci stau treji.

Deci, daca e vorba de jertfa Domnului Iisus, dragii mei, cu atat mai mult, haideti sa jertfim noaptea aceasta, caci in cartea de aducere aminte, noaptea aceasta va ramane scrisa. Cuvantul ne adevereste: cand ceilalti oameni...