APOSTOLIA SFINTELOR FEMEI
1. Sunt scrise in paginile Sfintelor Evanghelii niste lucruri atat de miscatoare si de minunate despre apostolia acelor sfinte femei care au fost chemate si invredni-cite sa ia o parte tot atat de frumoasa la inaintarea Evangheliei ca si Sfintii Apostoli. Numele acestor femei sfinte sunt scrise pe veci impreuna cu ale Sfintilor Apostoli in []1. Sunt scrise in paginile Sfintelor Evanghelii niste lucruri atat de miscatoare si de minunate despre apostolia acelor sfinte femei care au fost chemate si invredni-cite sa ia o parte tot atat de frumoasa la inaintarea Evangheliei ca si Sfintii Apostoli.
Numele acestor femei sfinte sunt scrise pe veci impreuna cu ale Sfintilor Apostoli in Cartea Vietii (Flp 4, 3).2. In lucrarea duhovniceasca a Oastei, dupa cum am mai spus, s-a ivit de la inceput trebuinta atragerii femeilor in slujba Domnului.
Apostolia surorilor noastre a fost socotita nu numai ca o mare intregire pe care trebuia s-o aiba fratii, dar este binecunoscut faptul ca unele din lucrarile pe care le-au facut surorile noastre pentru Domnul nu le mai putea face nimeni altcineva.3. Intr-adevar, ce lucruri frumoase au putut face pentru Domnul mai ales acele femei care, prin conditiile lor de viata, erau dezlegate de orice datorii familiale si lumesti, cum erau cele necasatorite si vaduvele, care puteau sa se predea in totul Lucrarii Domnului.4. In munca de raspandire a Bibliei si a cartilor Oastei sau in ajutorarea materiala a tiparirii acestora ori la ajutorarea saracilor si orfanilor care erau primele batalii din anii inceputului Oastei , surorile noastre au avut un rol dintre cele mai mari, facandu-se multe dintre ele niste harnice Marte ale lui Hristos, niste inzestrate Samaritence ale Domnului.5. Nenumarate erau surorile desfacatoare de carti si foi si chiar misionare cu cuvantul scris si vorbit, dar mai ales cu fapta.
Prin adunari, prin trenuri, prin sate, pe la munca lor, ele erau niste harnice semanatoare ale Cuvantului lui DumnezeuIn serile de peste saptamana coseau si impleteau haine pentru orfani si saraci.
In zilele de post si rugaciune erau totdeauna si in cel mai mare numar la ceasul rugaciunii si al citirii Cuvantului Sfant.
In lucrarile trebuitoare prin biserici, ele erau totdeauna gata sa ajute cu mainile si cu banutul lor.
Coseau steaguri pentru adunarile fratesti,cercetau bolnavii si spitalele,pregateau daruri pentru cei inchisi si mai cate altele, pentru a implini cu scumpatate Cuvantul Mantuitorului si indemnurile sufletului lor ales si evlavios. Asa cum le indrumau frumoasele invataturi din cartile si foile Oastei.6. Statornicia in credinta si in ascultarea de Domnul a fost una dintre frumoasele comori ale sufletului surorilor noastre. De multe ori ne-am gandit la aceasta mare virtute pe care putini credinciosi o au.
La inceput, cand vremile erau linistite si libere, cand pe calea Domnului erau doar petreceri duhovnicesti si bucurii sfinte, multe mii de suflete de barbati si de femei au inceput sa umble dupa Domnul si sa vina ca sa se ospateze la mesele dragostei fratesti.7. Insa ceva mai tarziu, cand a inceput sa se apropie de Domnul Iisus si de Lucrarea Sa calea Crucii, Ghetsimanii, aprozii, iudele, caiafele, spinii si cuiele Golgotei, atunci, in cea mai mare parte, doar surorile s-au dovedit mai curajoase si mai statornice.
Dintre ucenici, cei mai multi s-au risipit, dar dintre ucenite, cele mai multe au ramas. Intocmai ca pe timpul Patimilor Mantuitorului.
Noi insa nu vom uita niciodata acest adevar pe care l-am trait zguduitor, cum am mai spus candva acest lu-cru.8. Unele din acestea au fost primele suflete care au raspuns in satele sau in orasele lor chemarii Domnului, intrand primele in Oaste. Pe urma lor apoi au venit multi, multi altii, facandu-se acele mari grupuri de credinciosi.
Altele, prin rabdarea si taria credintei lor duse pana la martiriu pentru Domnul, si-au adus la Hristos pe sotii lor rai si necredinciosi.9. Altele, fiind mame binecuvantate cu o multime de copii, si i-au crescut pe toti credinciosi. Apoi si-au crescut tot pentru Hristos si pe al doilea rand de...
Numele acestor femei sfinte sunt scrise pe veci impreuna cu ale Sfintilor Apostoli in Cartea Vietii (Flp 4, 3).2. In lucrarea duhovniceasca a Oastei, dupa cum am mai spus, s-a ivit de la inceput trebuinta atragerii femeilor in slujba Domnului.
Apostolia surorilor noastre a fost socotita nu numai ca o mare intregire pe care trebuia s-o aiba fratii, dar este binecunoscut faptul ca unele din lucrarile pe care le-au facut surorile noastre pentru Domnul nu le mai putea face nimeni altcineva.3. Intr-adevar, ce lucruri frumoase au putut face pentru Domnul mai ales acele femei care, prin conditiile lor de viata, erau dezlegate de orice datorii familiale si lumesti, cum erau cele necasatorite si vaduvele, care puteau sa se predea in totul Lucrarii Domnului.4. In munca de raspandire a Bibliei si a cartilor Oastei sau in ajutorarea materiala a tiparirii acestora ori la ajutorarea saracilor si orfanilor care erau primele batalii din anii inceputului Oastei , surorile noastre au avut un rol dintre cele mai mari, facandu-se multe dintre ele niste harnice Marte ale lui Hristos, niste inzestrate Samaritence ale Domnului.5. Nenumarate erau surorile desfacatoare de carti si foi si chiar misionare cu cuvantul scris si vorbit, dar mai ales cu fapta.
Prin adunari, prin trenuri, prin sate, pe la munca lor, ele erau niste harnice semanatoare ale Cuvantului lui DumnezeuIn serile de peste saptamana coseau si impleteau haine pentru orfani si saraci.
In zilele de post si rugaciune erau totdeauna si in cel mai mare numar la ceasul rugaciunii si al citirii Cuvantului Sfant.
In lucrarile trebuitoare prin biserici, ele erau totdeauna gata sa ajute cu mainile si cu banutul lor.
Coseau steaguri pentru adunarile fratesti,cercetau bolnavii si spitalele,pregateau daruri pentru cei inchisi si mai cate altele, pentru a implini cu scumpatate Cuvantul Mantuitorului si indemnurile sufletului lor ales si evlavios. Asa cum le indrumau frumoasele invataturi din cartile si foile Oastei.6. Statornicia in credinta si in ascultarea de Domnul a fost una dintre frumoasele comori ale sufletului surorilor noastre. De multe ori ne-am gandit la aceasta mare virtute pe care putini credinciosi o au.
La inceput, cand vremile erau linistite si libere, cand pe calea Domnului erau doar petreceri duhovnicesti si bucurii sfinte, multe mii de suflete de barbati si de femei au inceput sa umble dupa Domnul si sa vina ca sa se ospateze la mesele dragostei fratesti.7. Insa ceva mai tarziu, cand a inceput sa se apropie de Domnul Iisus si de Lucrarea Sa calea Crucii, Ghetsimanii, aprozii, iudele, caiafele, spinii si cuiele Golgotei, atunci, in cea mai mare parte, doar surorile s-au dovedit mai curajoase si mai statornice.
Dintre ucenici, cei mai multi s-au risipit, dar dintre ucenite, cele mai multe au ramas. Intocmai ca pe timpul Patimilor Mantuitorului.
Noi insa nu vom uita niciodata acest adevar pe care l-am trait zguduitor, cum am mai spus candva acest lu-cru.8. Unele din acestea au fost primele suflete care au raspuns in satele sau in orasele lor chemarii Domnului, intrand primele in Oaste. Pe urma lor apoi au venit multi, multi altii, facandu-se acele mari grupuri de credinciosi.
Altele, prin rabdarea si taria credintei lor duse pana la martiriu pentru Domnul, si-au adus la Hristos pe sotii lor rai si necredinciosi.9. Altele, fiind mame binecuvantate cu o multime de copii, si i-au crescut pe toti credinciosi. Apoi si-au crescut tot pentru Hristos si pe al doilea rand de...
