Hristos a inviat! [Adevarat a inviat!] O fericita randuiala dumnezeiasca face sa ii sarbatorim pe Sfintii de Dumnezeu incununati si intocmai cu Apostolii, Imparatii Constantin si mama sa, Elena, in lumina Invierii. In aceasta perioada, s-a randuit de Biserica sa ne amintim de toti martorii Invierii Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Sfanta Scriptura ne []Hristos a inviat! [Adevarat a inviat!] O fericita randuiala dumnezeiasca face sa ii sarbatorim pe Sfintii de Dumnezeu incununati si intocmai cu Apostolii, Imparatii Constantin si mama sa, Elena, in lumina Invierii. In aceasta perioada, s-a randuit de Biserica sa ne amintim de toti martorii Invierii Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Sfanta Scriptura ne spune ca au fost in jur de cinci sute de oameni, martori oculari, cei ce L-au vazut pe Iisus Hristos inviat din morti. Biserica ii aminteste rand pe rand, intai pe Apostoli, apoi pe Sfantul Apostol Toma, pe Luca si Cleopa, doi dintre ucenici, si iata, duminica trecuta, pe Sfintele femei mironosite, care, cu totii, pe rand sau laolalta, dar cel mai adesea laolalta, L-au vazut pe Iisus Hristos Cel inviat din morti. Acum, cred ca, in randul acestor martori, trebuie amintiti si, respectiv, praznuiti Sfintii Imparati Constantin si mama sa, Elena. Argumentul il constituie chiar viata lor!Doua lucruri vreau sa va spun, in aceasta seara, despre Sfantul Imparat Constantin. El avea constiinta ca orice stapanire este de la Dumnezeu. i, daca orice stapanire este de la Dumnezeu, stapanitorul trebuie sa relationeze permanent cu El. Adica, mai bine zis, Sfantul Imparat Constantin stia sa stea de vorba cu Dumnezeu. In asa fel a stiut Sfantul Imparat sa stea de vorba cu Dumnezeu, incat Dumnezeu i-a trimis semn, pe inaltul cerului, Sfanta si dumnezeiasca Cruce, dar si cuvant mantuitor: in acest semn vei invinge . i a si invins, la Podul Vulturului, cand, dupa ce si-a pus semnul crucii pe steagurile ostirii, a reusit sa ii zdrobeasca pe vrajmasi. A doua calitate a Sfantului Constantin a fost ca avea constiinta permanenta ca monarhul trebuie sa fie si monah. In ce sens? In sensul ca un conducator, un monarh, dupa ce a devenit unsul lui Dumnezeu, nu-si mai apartine, ci apartine lumii pe care o ocarmuieste. Aceasta constiinta o avea Sfantul Imparat Constantin si istoria dovedeste ca, intr-adevar, el s-a daruit total Imperiului, adica oamenilor pe care ii stapanea si pe care ii conducea. Legile, pe care le avem pana astazi de la el, cu privire, de pilda, la divort, la lepadarea copiilor, la ajutorarea saracilor si la alte aspecte, au fost interpretate si preluate in duh crestin si demonstreaza ca acest mare Imparat, asa l-a numit istoria, Constantin cel Mare, nu si-a mai apartinut siesi, iar, in acest sens, s-a dovedit a fi monah. Poate ca de-aceea voievozii nostri, pe patul mortii, ca sa arate si sa demonstreze faptul ca ei s-au daruit total lui Dumnezeu si oamenilor, se calugareau. ...