AMINTIRI DUIOASE ŞI DRAGI DESPRE PĂRINTELE IOSIF TRIFA ŞI OASTEA DOMNULUI
Marturisiri ale fratelui Nicolae Bucur (Sibiu) iunie 1972 In iarna anului 1924, in luna ianuarie, am venit la Sibiu. Sufletul meu dorea a cunoaste mai mult despre Domnul. Am citit in gazeta Lumina Satelor si acolo am gasit un preot care cauta sa aduca lumea la o viata noua. Iar eu fiind crescut in []Marturisiri ale fratelui Nicolae Bucur (Sibiu) iunie 1972In iarna anului 1924, in luna ianuarie, am venit la Sibiu. Sufletul meu dorea a cunoaste mai mult despre Domnul. Am citit in gazeta Lumina Satelor si acolo am gasit un preot care cauta sa aduca lumea la o viata noua. Iar eu fiind crescut in casa parinteasca cu frica de Dumnezeu, aveam dorul de-a sta de vorba cu cineva, de-a cunoaste cat mai multi oameni cu frica lui Dumnezeu. i negasind pe nimeni, am aflat pe preotul Iosif Trifa, care era redactorul foii Lumina Satelor . i asa am indraznit sa merg la dansul, pentru a-l cunoaste personal si a sta de vorba cu el.
Era intr-o duminica dupa-masa. Am batut in usa si un glas stins si placut mi-a raspuns: Intra!Am intrat, m-am scuzat si am zis: Parinte, ma iarta ca am indraznit sa vin la sfintia ta, pentru ca sufletul meu este insetat dupa Cuvantul lui Dumnezeu. Eu nu pot sa iau parte, parinte, cu cei necredinciosi.
Iar Parintele Iosif mi-a zis: Bine ai facut, fiule, ca ai venit! i ma bucur, pentru ca nici eu n-am pe nimeni si nici eu nu merg nicaieri.
Mi-a placut tare mult si m-am simtit atras de acest suflet scump cu care am putut sta de vorba despre Evanghelie. Dupa ce ne-am imprietenit, ma duceam regulat, in fiecare duminica dupa-masa, la Parintele Iosif, care a fost parintele meu duhovnicesc. Cuvintele parintelui imi erau tare dragi si ceva m-a legat de el. Am ramas prietenul parintelui meu drag.
Pe urma l-am cunoscut pe fratele Gherman si impreuna ne-am dus la parintele, fiind si el tot un suflet dornic de mantuire. i, in discutiile noastre, Parintele Iosif ne-a spus ca mai sunt cativa frati prin tara care au facut legamant, prin gazeta Lumina Satelor , ca vor sa se lase de sudalmi, de betie si tutun. Acesta a fost inceputul miscarii Oastei Domnului [in Sibiu, la locuinta] Parintelui Iosif Trifa de langa cazarma Avram Iancu de la podul Cibinului. Dupa ce au mai venit cativa frati, ne-am mutat in strada Avram Iancu, unde era tipografia, sus la etaj. Acolo mergeam regulat, impreuna cu sotiile noastre si cu copiii nostri.
Nu mult dupa aceea s-a facut o sfestanie de catre Prea Sfintitul Policarp Morusca, unde s-au cantat cantari duhovnicesti. Era in mijlocul nostru si fratele Lascarov Moldovanu, care era scriitor. Dupa aceea a fost o agapa frateasca, bucurandu-ne cu parintele.
Fratele Lascarov a inceput miscarea in Bucuresti si apoi a luat avant si in Capitala.
Prima noastra iesire a fost la Sadu (Sibiu), impreuna cu Parintele Iosif si cu cativa frati. Acolo l-am cunoscut pe fratele Cimpoca Nicolae, care era cantor la biserica. Am facut o adunare cu Oastea Domnului in comuna Sadu.
Pe urma miscarea a luat avant. Fiind prea mica redactia din strada Avram Iancu, cu binecuvantarea si sprijinul mitropolitului Balan, am primit ca sala de adunare aula Teologiei. Acolo se tineau regulat adunarile miercurea, vinerea si...
Era intr-o duminica dupa-masa. Am batut in usa si un glas stins si placut mi-a raspuns: Intra!Am intrat, m-am scuzat si am zis: Parinte, ma iarta ca am indraznit sa vin la sfintia ta, pentru ca sufletul meu este insetat dupa Cuvantul lui Dumnezeu. Eu nu pot sa iau parte, parinte, cu cei necredinciosi.
Iar Parintele Iosif mi-a zis: Bine ai facut, fiule, ca ai venit! i ma bucur, pentru ca nici eu n-am pe nimeni si nici eu nu merg nicaieri.
Mi-a placut tare mult si m-am simtit atras de acest suflet scump cu care am putut sta de vorba despre Evanghelie. Dupa ce ne-am imprietenit, ma duceam regulat, in fiecare duminica dupa-masa, la Parintele Iosif, care a fost parintele meu duhovnicesc. Cuvintele parintelui imi erau tare dragi si ceva m-a legat de el. Am ramas prietenul parintelui meu drag.
Pe urma l-am cunoscut pe fratele Gherman si impreuna ne-am dus la parintele, fiind si el tot un suflet dornic de mantuire. i, in discutiile noastre, Parintele Iosif ne-a spus ca mai sunt cativa frati prin tara care au facut legamant, prin gazeta Lumina Satelor , ca vor sa se lase de sudalmi, de betie si tutun. Acesta a fost inceputul miscarii Oastei Domnului [in Sibiu, la locuinta] Parintelui Iosif Trifa de langa cazarma Avram Iancu de la podul Cibinului. Dupa ce au mai venit cativa frati, ne-am mutat in strada Avram Iancu, unde era tipografia, sus la etaj. Acolo mergeam regulat, impreuna cu sotiile noastre si cu copiii nostri.
Nu mult dupa aceea s-a facut o sfestanie de catre Prea Sfintitul Policarp Morusca, unde s-au cantat cantari duhovnicesti. Era in mijlocul nostru si fratele Lascarov Moldovanu, care era scriitor. Dupa aceea a fost o agapa frateasca, bucurandu-ne cu parintele.
Fratele Lascarov a inceput miscarea in Bucuresti si apoi a luat avant si in Capitala.
Prima noastra iesire a fost la Sadu (Sibiu), impreuna cu Parintele Iosif si cu cativa frati. Acolo l-am cunoscut pe fratele Cimpoca Nicolae, care era cantor la biserica. Am facut o adunare cu Oastea Domnului in comuna Sadu.
Pe urma miscarea a luat avant. Fiind prea mica redactia din strada Avram Iancu, cu binecuvantarea si sprijinul mitropolitului Balan, am primit ca sala de adunare aula Teologiei. Acolo se tineau regulat adunarile miercurea, vinerea si...
