S-a întâmplat în 4 mai 1955
S-a intamplat in 4 mai 1955: A murit (la Paris) George Enescu, compozitor, violonist, pianist, dirijor si pedagog; membru de onoare (1916), membru titular (1932) si membru titular onorific (1948) al Academiei Romane; dupa instaurarea dictaturii comuniste in tara se stabileste definitiv la Paris. George Enescu (nascut la 19 august 1881, in comuna Liveni-Varnav din []The post S-a intamplat in 4 mai 1955 appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat in 4 mai 1955 was first posted on mai 4, 2020 at 7:37 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 4 mai 1955: A murit (la Paris) George Enescu, compozitor, violonist, pianist, dirijor si pedagog; membru de onoare (1916), membru titular (1932) si membru titular onorific (1948) al Academiei Romane; dupa instaurarea dictaturii comuniste in tara se stabileste definitiv la Paris. George Enescu (nascut la 19 august 1881, in comuna Liveni-Varnav din jud. Dorohoi actualmente George Enescu, Botosani) este considerat cel mai important muzician roman. Considerat a fi un copil-minune, micul Jurjac (asa cum ii spuneau familia si cei apropiati), visa sa devina compozitor inca de la varsta de 5 ani: Lucru curios: nu stiam nimic, nu ascultasem nimic sau prea putin, nu am avut pe langa mine vreo persoana sa ma influenteze si, totusi, de copil, am avut aceasta idee fixa de a fi compozitor. De a fi numai compozitor , ii declara mai tarziu George Enescu lui Bernard Gavoty, critic muzical si jurnalist de radio. La varsta de 3 ani a avut una dintre experientele muzicale hotaratoare, cand a auzit intamplator, pentru prima oara, un taraf cantand intr-o statiune balneara situata in apropierea satului natal. Impresionat de ceea ce auzise, copilul a incercat a doua zi sa imite instrumentele tarafului: vioara printr-un fir de ata de cusut pe o bucata de lemn (Amintirile lui G. Enescu, de B. Gavoty), tambalul cu ajutorul unor bete de lemn, iar naiul, sufland printre buze. Primele notiuni muzicale le primeste de la tatal sau, la varsta de 4 ani. Vazand preocuparea pentru arta sunetelor, parintii ii daruiesc viitorului muzician o mica vioara cu trei coarde. Suparat ca nu este luat in serios si ca nu a primit o vioara adevarata, copilul arunca jucaria in foc. Abia dupa ce primeste vioara mult visata, incepe sa cante dupa ureche, pe o singura coarda, cu un singur deget, melodii auzite in sat. In 1886, Eduard Caudella, compozitor si profesor la Conservatorul din Iasi, remarca talentul deosebit al lui George Enescu si ii sfatuieste pe parintii acestuia sa-si indrepte copilul catre studii muzicale. Dovezi ale primelor incercari de compozitie dateaza din anul urmator, 1887, cand Enescu avea numai sase ani. Intre 1888 si 1894, George Enescu studiaza la Conservatorul din Viena, cu profesori renumiti ai vremii precum Siegmund Bachrich si Josef Hellmesberger Junior (vioara), Ernst Ludwig (pian) si Robert Fuchs (armonie, contrapunct si compozitie). La recomandarea lui Josef Hellmesberger Jr., profesor de vioara si fiul directorului Conservatorului din Viena, George Enescu este trimis de tatal sau sa studieze la Paris. Astfel, se perfectioneaza la Conservatorul din Paris (1895 1899) sub indrumarea profesorilor Jos White si Martin-Pierre-Joseph Marsick la vioara, Jules Massenet si Gabriel Faur la compozitie, Ambroise Thomas si Th odore Dubois la armonie si Andr G dalge la contrapunct. Din perioada studiilor la Paris dateaza cele patru simfonii de scoala , Poema Romana op. 1 (1897) pentru orchestra si cor barbatesc, Sonata nr. 1 pentru pian si vioara in Re major, op. 2 (1897), Suita nr.1, in sol minor, in stil vechi pentru pian, op. 3 (1897), Sonata nr.2 pentru pian si vioara in fa minor, op. 6 (1899), lucrari care i-au adus recunoasterea tanarului compozitor George Enescu. Desi ceea ce isi dorea cel mai mult era sa compuna muzica si nu sa devina un virtuoz al viorii, studiul, perseverenta si participarea la concursurile de vioara organizate la Conservatorul din Paris i-au adus lui Enescu premiul al II-lea in 1898 si, un an mai tarziu, premiul I cu care a absolvit, la 24 iulie 1899, clasa de vioara la Conservatorul din Paris; cu aceasta ocazie, i s-a daruit o pretioasa vioara Bernardel, inscriptionata cu numele sau. In calitate de interpret a infiintat si condus, la Paris, doua formatii de muzica instrumentala: un trio cu pian (1902) si un cvartet de coarde (1904).
A concertat in Germania, Ungaria, Spania, Portugalia, Marea Britanie si SUA. Cele mai cunoscute compozitii ale lui George Enescu dateaza din primii ani ai inceputului de secol XX.
Printre acestea se numara cele doua Rapsodii Romane (1901-1902), Suita nr.1 pentru orchestra in Do major, op. 9 (compusa in 1903 si interpretata in 1911 de Orchestra Filarmonicii din New York, sub bagheta renumitului compozitor si dirijor Gustav Mahler) sau Simfonia nr.1 in Mi bemol major, op. 13 (1905). In 1913 a instituit si sustinut din fonduri personale Premiul national de compozitie George Enescu, acordat anual pana in 1946. Organizat in vederea incurajarii creatiei romanesti, acest concurs de compozitie oferea castigatorilor, alaturi de sume de bani generoase, sansa interpretarii lucrarilor in concerte. George Enescu a fost de...
S-a intamplat in 4 mai 1955 was first posted on mai 4, 2020 at 7:37 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 4 mai 1955: A murit (la Paris) George Enescu, compozitor, violonist, pianist, dirijor si pedagog; membru de onoare (1916), membru titular (1932) si membru titular onorific (1948) al Academiei Romane; dupa instaurarea dictaturii comuniste in tara se stabileste definitiv la Paris. George Enescu (nascut la 19 august 1881, in comuna Liveni-Varnav din jud. Dorohoi actualmente George Enescu, Botosani) este considerat cel mai important muzician roman. Considerat a fi un copil-minune, micul Jurjac (asa cum ii spuneau familia si cei apropiati), visa sa devina compozitor inca de la varsta de 5 ani: Lucru curios: nu stiam nimic, nu ascultasem nimic sau prea putin, nu am avut pe langa mine vreo persoana sa ma influenteze si, totusi, de copil, am avut aceasta idee fixa de a fi compozitor. De a fi numai compozitor , ii declara mai tarziu George Enescu lui Bernard Gavoty, critic muzical si jurnalist de radio. La varsta de 3 ani a avut una dintre experientele muzicale hotaratoare, cand a auzit intamplator, pentru prima oara, un taraf cantand intr-o statiune balneara situata in apropierea satului natal. Impresionat de ceea ce auzise, copilul a incercat a doua zi sa imite instrumentele tarafului: vioara printr-un fir de ata de cusut pe o bucata de lemn (Amintirile lui G. Enescu, de B. Gavoty), tambalul cu ajutorul unor bete de lemn, iar naiul, sufland printre buze. Primele notiuni muzicale le primeste de la tatal sau, la varsta de 4 ani. Vazand preocuparea pentru arta sunetelor, parintii ii daruiesc viitorului muzician o mica vioara cu trei coarde. Suparat ca nu este luat in serios si ca nu a primit o vioara adevarata, copilul arunca jucaria in foc. Abia dupa ce primeste vioara mult visata, incepe sa cante dupa ureche, pe o singura coarda, cu un singur deget, melodii auzite in sat. In 1886, Eduard Caudella, compozitor si profesor la Conservatorul din Iasi, remarca talentul deosebit al lui George Enescu si ii sfatuieste pe parintii acestuia sa-si indrepte copilul catre studii muzicale. Dovezi ale primelor incercari de compozitie dateaza din anul urmator, 1887, cand Enescu avea numai sase ani. Intre 1888 si 1894, George Enescu studiaza la Conservatorul din Viena, cu profesori renumiti ai vremii precum Siegmund Bachrich si Josef Hellmesberger Junior (vioara), Ernst Ludwig (pian) si Robert Fuchs (armonie, contrapunct si compozitie). La recomandarea lui Josef Hellmesberger Jr., profesor de vioara si fiul directorului Conservatorului din Viena, George Enescu este trimis de tatal sau sa studieze la Paris. Astfel, se perfectioneaza la Conservatorul din Paris (1895 1899) sub indrumarea profesorilor Jos White si Martin-Pierre-Joseph Marsick la vioara, Jules Massenet si Gabriel Faur la compozitie, Ambroise Thomas si Th odore Dubois la armonie si Andr G dalge la contrapunct. Din perioada studiilor la Paris dateaza cele patru simfonii de scoala , Poema Romana op. 1 (1897) pentru orchestra si cor barbatesc, Sonata nr. 1 pentru pian si vioara in Re major, op. 2 (1897), Suita nr.1, in sol minor, in stil vechi pentru pian, op. 3 (1897), Sonata nr.2 pentru pian si vioara in fa minor, op. 6 (1899), lucrari care i-au adus recunoasterea tanarului compozitor George Enescu. Desi ceea ce isi dorea cel mai mult era sa compuna muzica si nu sa devina un virtuoz al viorii, studiul, perseverenta si participarea la concursurile de vioara organizate la Conservatorul din Paris i-au adus lui Enescu premiul al II-lea in 1898 si, un an mai tarziu, premiul I cu care a absolvit, la 24 iulie 1899, clasa de vioara la Conservatorul din Paris; cu aceasta ocazie, i s-a daruit o pretioasa vioara Bernardel, inscriptionata cu numele sau. In calitate de interpret a infiintat si condus, la Paris, doua formatii de muzica instrumentala: un trio cu pian (1902) si un cvartet de coarde (1904).
A concertat in Germania, Ungaria, Spania, Portugalia, Marea Britanie si SUA. Cele mai cunoscute compozitii ale lui George Enescu dateaza din primii ani ai inceputului de secol XX.
Printre acestea se numara cele doua Rapsodii Romane (1901-1902), Suita nr.1 pentru orchestra in Do major, op. 9 (compusa in 1903 si interpretata in 1911 de Orchestra Filarmonicii din New York, sub bagheta renumitului compozitor si dirijor Gustav Mahler) sau Simfonia nr.1 in Mi bemol major, op. 13 (1905). In 1913 a instituit si sustinut din fonduri personale Premiul national de compozitie George Enescu, acordat anual pana in 1946. Organizat in vederea incurajarii creatiei romanesti, acest concurs de compozitie oferea castigatorilor, alaturi de sume de bani generoase, sansa interpretarii lucrarilor in concerte. George Enescu a fost de...
