DOVADA TRIMISULUI: MĂRTURISIREA DESPRE LUMINĂ
O parte din vorbirea fratelui Arcadie Nistor la adunarea de Rusalii de la Sibiu 10 iunie 1984 () Dulcele Tata din ceruri ne-a iubit atat de mult si, in dragostea Sa, L-a trimis pe Fiul Sau pentru noi, ca Jertfa de ispasire pentru pacatele noastre, pentru ca oricine va crede in El sa nu []O parte din vorbirea fratelui Arcadie Nistor la adunarea de Rusalii de la Sibiu 10 iunie 1984() Dulcele Tata din ceruri ne-a iubit atat de mult si, in dragostea Sa, L-a trimis pe Fiul Sau pentru noi, ca Jertfa de ispasire pentru pacatele noastre, pentru ca oricine va crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. Multumim lui Dumnezeu pentru mormantul acesta sfant. Multumim pentru parintele nostru sufletesc pe care El l-a trimis la noi; si datorita caruia suntem astazi aici si suntem in starea aceasta.
Sa citim impreuna un cuvant din Cuvantul lui Dumnezeu, din Evanghelia de la Ioan, din capitolul 1, versetul 6: A venit un om trimis de Dumnezeu. Numele lui era Ioan. El a venit ca martor, ca sa marturiseasca despre lumina, pentru ca toti sa creada prin el. Nu era el lumina, ci el a venit ca sa marturiseasca despre lumina. Lumina aceasta era adevarata lumina, care, venind in lume, lumineaza pe orice om .
Dumnezeu este Tatal nostru. Tatal nostru bun, Tatal nostru iubitor, Care ne iubeste. i, in dragostea Sa, El nu l-a lipsit niciodata pe om pe pamantul acesta de lumina, de Cuvantul Sau. De aceea spune Evanghelistul Ioan ca A venit un om trimis de Dumnezeu. Numele lui era Ioan . i acesta despre care spune aici Evanghelia era Ioan Botezatorul. El a venit ca sa marturiseasca despre lumina, pentru ca toti sa creada prin el. Prin cuvantul sau, prin marturisirea pe care el avea s-o faca.
Dar inainte de-a face aceasta marturisire, a cautat sa pregateasca calea pentru venirea Lui. De aceea a inceput cu viata morala, cu trezirea sufleteasca, cu parasirea pacatului si intoarcerea la Dumnezeu. i, cand a venit clipa aceea, el a strigat, ca sa auda toti: Iata Mielul lui Dumnezeu, Care ridica pacatele lumii .
Dumnezeu a trimis mereu oameni de-ai Sai. I-a trimis in lume; i-a trimis la oameni; i-a trimis la noi.
A venit un om trimis de Dumnezeu. Numele lui era Iosif. El a fost trimis in Biserica noastra, a fost trimis la neamul nostru; el a fost trimis la noi. Noi traiam departe, fara de Dumnezeu. Nu-L cunosteam. [Eram] rataciti, dusi de patimi, de pofte. Dar el a venit ca sa marturiseasca despre lumina. Caci fara de lumina nu se poate face un lucru bun si curat. Cum este scris in Evanghelia de la Luca, unde se vorbeste despre fiul cel pierdut, despre oaia cea pierduta si despre banul cel pierdut. Dupa oaia cea pierduta a plecat pastorul si-a cautat-o pana a gasit-o si a adus-o inapoi. Fiul risipitor s-a intors el. Dar banul cel pierdut nu era nici pe camp pierdut, nici pe drumuri; era pierdut in casa. Trebuia facuta randuiala in casa. Trebuia sa se-aprinda lumina, caci fara de lumina nu se poate La inceput, Dumnezeu Insusi a spus: Sa fie lumina! . A facut lumina. Hristos Insusi este Lumina. i-apoi toate celelalte lucruri le-a facut El.
Asa si Parintele Iosif: ca o gospodina harnica ce purta pe inima pierderea banului, a aprins prima data lumina in Biserica noastra. i a-nceput sa faca randuiala; sa caute banutii cei pierduti, care eram noi in acesti banuti pierduti. Pierduti in casa, nu pe drumuri straine; departe de Dumnezeu, fara viata Lui in noi.
El a venit trimis de Dumnezeu. i cei ce n-au ascultat de trimisii lui Dumnezeu au fost pedepsiti de Dumnezeu. Despre Ioan spune: ca toti sa creada prin el . i iata, Dumnezeu a trimis neamului nostru, Bisericii noastre pe acest mare om, profetul vremurilor noastre, al neamului nostru, robul lui Dumnezeu, slujitorul lui Dumnezeu pentru noi, ca sa aprinda lumina si sa strige: Inapoi, la Iisus cel Rastignit! Inapoi, la viata primilor crestini! .
Cei trimisi de Dumnezeu in vechime, in Vechiul Testament, la poporul lui Dumnezeu, nu aduceau noutati, nu aduceau schimbarea randuielilor, ci spuneau: Stati in drumuri, la rascruce; intrebati de cararile cele vechi si umblati pe ele , cum spune Proorocul Ieremia. Asa si Parintele Iosif a strigat: Inapoi! . Unde? La viata primilor crestini. Nu la iesirea din Biserica, ci la viata primilor crestini.
Sa legam inapoi firul care s-a rupt din pricina pacatului; sa ajungem si noi sa fim o Biserica curata, sfanta, fara de zbarcitura. Vii sa fie copiii ei. i Dumnezeu, Care ne iubeste, asa a facut cu noi. I-a trimis la noi, ca noi prin ei sa credem si, crezand, sa avem iertare, sa avem viata vesnica, sa avem mantuire. i, daca noi credem, avem. Caci cine crede in Iisus are viata vesnica. O are! Incepand de pe pamant, de aici, are aceasta viata pe care noi n-am avut-o inainte de a ne intalni cu Domnul Iisus. Caci insusi Cuvantul lui Dumnezeu, Evanghelia, ca un testament scris pe numele nostru, spune asa in Intaia Epistola a Sfantului Ioan, la capitolul 5: Daca primim marturisirea oamenilor, marturisirea lui Dumnezeu este mai mare. i aceasta este marturisirea pe care a facut-o El despre Fiul Sau. Dumnezeu ne-a dat viata vesnica; si aceasta viata este-n Fiul Sau. Cine are pe Fiul lui Dumnezeu are viata vesnica. Cine nu-L are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viata vesnica . i incheie acest testament: V-am scris ca sa stiti ca voi, care credeti in Numele Fiului lui Dumnezeu, aveti viata vesnica . i tocmai lucrul acesta l-a facut Parintele Iosif si aceasta a fost o dovada ca Dumnezeu l-a trimis pe el. Caci cei trimisi de El vorbesc despre lumina, adica...
Sa citim impreuna un cuvant din Cuvantul lui Dumnezeu, din Evanghelia de la Ioan, din capitolul 1, versetul 6: A venit un om trimis de Dumnezeu. Numele lui era Ioan. El a venit ca martor, ca sa marturiseasca despre lumina, pentru ca toti sa creada prin el. Nu era el lumina, ci el a venit ca sa marturiseasca despre lumina. Lumina aceasta era adevarata lumina, care, venind in lume, lumineaza pe orice om .
Dumnezeu este Tatal nostru. Tatal nostru bun, Tatal nostru iubitor, Care ne iubeste. i, in dragostea Sa, El nu l-a lipsit niciodata pe om pe pamantul acesta de lumina, de Cuvantul Sau. De aceea spune Evanghelistul Ioan ca A venit un om trimis de Dumnezeu. Numele lui era Ioan . i acesta despre care spune aici Evanghelia era Ioan Botezatorul. El a venit ca sa marturiseasca despre lumina, pentru ca toti sa creada prin el. Prin cuvantul sau, prin marturisirea pe care el avea s-o faca.
Dar inainte de-a face aceasta marturisire, a cautat sa pregateasca calea pentru venirea Lui. De aceea a inceput cu viata morala, cu trezirea sufleteasca, cu parasirea pacatului si intoarcerea la Dumnezeu. i, cand a venit clipa aceea, el a strigat, ca sa auda toti: Iata Mielul lui Dumnezeu, Care ridica pacatele lumii .
Dumnezeu a trimis mereu oameni de-ai Sai. I-a trimis in lume; i-a trimis la oameni; i-a trimis la noi.
A venit un om trimis de Dumnezeu. Numele lui era Iosif. El a fost trimis in Biserica noastra, a fost trimis la neamul nostru; el a fost trimis la noi. Noi traiam departe, fara de Dumnezeu. Nu-L cunosteam. [Eram] rataciti, dusi de patimi, de pofte. Dar el a venit ca sa marturiseasca despre lumina. Caci fara de lumina nu se poate face un lucru bun si curat. Cum este scris in Evanghelia de la Luca, unde se vorbeste despre fiul cel pierdut, despre oaia cea pierduta si despre banul cel pierdut. Dupa oaia cea pierduta a plecat pastorul si-a cautat-o pana a gasit-o si a adus-o inapoi. Fiul risipitor s-a intors el. Dar banul cel pierdut nu era nici pe camp pierdut, nici pe drumuri; era pierdut in casa. Trebuia facuta randuiala in casa. Trebuia sa se-aprinda lumina, caci fara de lumina nu se poate La inceput, Dumnezeu Insusi a spus: Sa fie lumina! . A facut lumina. Hristos Insusi este Lumina. i-apoi toate celelalte lucruri le-a facut El.
Asa si Parintele Iosif: ca o gospodina harnica ce purta pe inima pierderea banului, a aprins prima data lumina in Biserica noastra. i a-nceput sa faca randuiala; sa caute banutii cei pierduti, care eram noi in acesti banuti pierduti. Pierduti in casa, nu pe drumuri straine; departe de Dumnezeu, fara viata Lui in noi.
El a venit trimis de Dumnezeu. i cei ce n-au ascultat de trimisii lui Dumnezeu au fost pedepsiti de Dumnezeu. Despre Ioan spune: ca toti sa creada prin el . i iata, Dumnezeu a trimis neamului nostru, Bisericii noastre pe acest mare om, profetul vremurilor noastre, al neamului nostru, robul lui Dumnezeu, slujitorul lui Dumnezeu pentru noi, ca sa aprinda lumina si sa strige: Inapoi, la Iisus cel Rastignit! Inapoi, la viata primilor crestini! .
Cei trimisi de Dumnezeu in vechime, in Vechiul Testament, la poporul lui Dumnezeu, nu aduceau noutati, nu aduceau schimbarea randuielilor, ci spuneau: Stati in drumuri, la rascruce; intrebati de cararile cele vechi si umblati pe ele , cum spune Proorocul Ieremia. Asa si Parintele Iosif a strigat: Inapoi! . Unde? La viata primilor crestini. Nu la iesirea din Biserica, ci la viata primilor crestini.
Sa legam inapoi firul care s-a rupt din pricina pacatului; sa ajungem si noi sa fim o Biserica curata, sfanta, fara de zbarcitura. Vii sa fie copiii ei. i Dumnezeu, Care ne iubeste, asa a facut cu noi. I-a trimis la noi, ca noi prin ei sa credem si, crezand, sa avem iertare, sa avem viata vesnica, sa avem mantuire. i, daca noi credem, avem. Caci cine crede in Iisus are viata vesnica. O are! Incepand de pe pamant, de aici, are aceasta viata pe care noi n-am avut-o inainte de a ne intalni cu Domnul Iisus. Caci insusi Cuvantul lui Dumnezeu, Evanghelia, ca un testament scris pe numele nostru, spune asa in Intaia Epistola a Sfantului Ioan, la capitolul 5: Daca primim marturisirea oamenilor, marturisirea lui Dumnezeu este mai mare. i aceasta este marturisirea pe care a facut-o El despre Fiul Sau. Dumnezeu ne-a dat viata vesnica; si aceasta viata este-n Fiul Sau. Cine are pe Fiul lui Dumnezeu are viata vesnica. Cine nu-L are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viata vesnica . i incheie acest testament: V-am scris ca sa stiti ca voi, care credeti in Numele Fiului lui Dumnezeu, aveti viata vesnica . i tocmai lucrul acesta l-a facut Parintele Iosif si aceasta a fost o dovada ca Dumnezeu l-a trimis pe el. Caci cei trimisi de El vorbesc despre lumina, adica...
