CONVORBIRE MESIANICĂ LA FÂNTÂNA LUI IACOV
In Duminica a cincea dupa Pasti, Sfantul Ioan Evanghelistul istorises te convorbirea Mantuitorului cu fe meia samarineanca la fantana lui Iacov (In 4, 5-42). Desi, in aparenta, un dialog simplu, el exprima insa un moment insemnat din activitatea mesianica a Mantui torului. Acest motiv l-a condus pe Iisus pana la fantana lui Iacov, de langa Sihar. In timp []In Duminica a cincea dupa Pasti, Sfantul Ioan Evanghelistul istorises te convorbirea Mantuitorului cu fe meia samarineanca la fantana lui Iacov (In 4, 5-42).
Desi, in aparenta, un dialog simplu, el exprima insa un moment insemnat din activitatea mesianica a Mantui torului. Acest motiv l-a condus pe Iisus pana la fantana lui Iacov, de langa Sihar.
In timp ce Sfin tii Apostoli se ingri jeau de cele ale Mar- tei, Mantuitorul S-a asezat pe marginea fantanii sa Se odih neasca. Era normal ca la amiaza sa vina cineva sa scoata apa si care avea sa fie samarineanca. Pas torul cel Bun cauta oaia ratacita pentru a o aduce la ca lea adevarului.
In implinirea acestui ideal sfant, Domnul Hristos uneori asteapta, iar alteori iese El Insusi intru intampi narea aceluia care are nevoie de mila si har izbavitor.
In acest scop, fantana lui Iacov ia forma unui amvon itinerant, oferind omului prilej de intalnire cu divini tatea. Iisus a ales, drept loc de con vorbire cu samarineanca, un loc po trivit traditiei religioase si nationale a samarinenilor. Acestia intentionau sa se alature religios Patriarhului Iacov, or Siharul este situat in apro pierea tinuturilor lui Iacov, care a sa pat celebra fantana ce ii poarta nu mele.
Mantuitorul, stiind ca va veni Samarineanca, i-a iesit intru intam pinare. Problema oboselii a fost doar un pretext, de fapt Iisus inseta dupa convertirea poporu lui samarinean. Folosindu-se de apa, pentru potolirea se tei fizice, Domnul Iisus Hristos arata ca mijloacele mate riale pot calauzi su fletele pe cararile mantuirii. Deseori Dumnezeu foloses te prilejuri simple pentru a interveni in viata omului.
Numeroase sunt cazurile cand gesturi simple contri buie la realizarea unor relatii insem nate intre oameni. Iisus urmeaza aceasta stratagema, cerand apa sa bea. Solicita apa materiala spre a-si potoli setea fizica, pentru ca apoi sa ofere El samarinencei Duhul Sau cel Sfant, datator de viata nemuritoare.
Aceasta cerere implica, desigur, sme renie, da-mi sa beau , cel care o face da insa dovada de umilinta, cel care ofera este cuprins de dragoste.
De pilda, ca atunci cand cerseto rii, la colt de strada, stau cu mana intinsa, iar trecatorii depun cu dra goste ceva in aceasta mana, ca ras plata a gestului de umilinta.
Dragostea si smerenia se cauta si se completeaza reciproc. Sfantul Maxim Marturisitorul arata ca mai mare este bucuria aceluia care ofe ra, decat a aceluia care primeste. Cel care ofera se bucura ca are de unde sa dea si la altii, pe cand cel care pri meste o face cu tristetea lipsurilor sale. Mantuitorul solicita samarinencei ceva de absoluta trebuinta, apa, principiul esential de existen ta a vietii. Dumnezeu asteapta de la om ceva esential din viata sa perso nala, un singur gest umanitar, ca apoi sa-l rasplateasca El pe om cu purtarea Sa de grija cea mai mi lostiva.
Induratul Dumnezeu inseteaza mereu asteptand semnul dragostei omului concretizat prin credinta si fapte bune, intrucat credinta fara fapte moarta este , zice Sfantul Iacov (Iac 2, 20). Milostivul Dumnezeu este tot timpul aproape de om, gata sa-l calauzeasca pe calea mantuirii, in tocmai ca parintele din Evanghelie, asteptand intoarcerea fiului ratacit.
Dumnezeu asteapta indelung sem nul dragostei simple ca sa ofere, in schimb, binecuvantarea milostivirii Sale divine: Iata, Eu stau la usa si bat; de-Mi va auzi cineva glasul si va deschide usa, voi intra la el si voi cina cu el si el cu Mine (Ap 3, 20). La dra gostea limitata a omului, Dumnezeu raspunde prin ocrotirea Sa cea fara margini. Simtind atmosfera potrivi ta misiunii Sale sfinte, zice femeii: Daca ai fi cunoscut darul lui Dum nezeu si Cine este Cel ce-ti zice: Da-mi sa beau! , ai fi cerut tu si El ti-ar da apa vie , semnul concret al dragostei divine (Ioan 4, 10). in trairea duhov niceasca mijloacele simple sunt de un real folos, intru potolirea dorintei de desavarsire. in general omul are sete de slava desarta, de imbogatire, de marire etc. Cine se adapa din aceasta apa a tendintelor de tot fe lul, inseteaza din nou. insa cel ce se invredniceste de bogatia purtarii de grija a lui Dumnezeu inceteaza de a mai fi chinuit de griji trecatoare....
Desi, in aparenta, un dialog simplu, el exprima insa un moment insemnat din activitatea mesianica a Mantui torului. Acest motiv l-a condus pe Iisus pana la fantana lui Iacov, de langa Sihar.
In timp ce Sfin tii Apostoli se ingri jeau de cele ale Mar- tei, Mantuitorul S-a asezat pe marginea fantanii sa Se odih neasca. Era normal ca la amiaza sa vina cineva sa scoata apa si care avea sa fie samarineanca. Pas torul cel Bun cauta oaia ratacita pentru a o aduce la ca lea adevarului.
In implinirea acestui ideal sfant, Domnul Hristos uneori asteapta, iar alteori iese El Insusi intru intampi narea aceluia care are nevoie de mila si har izbavitor.
In acest scop, fantana lui Iacov ia forma unui amvon itinerant, oferind omului prilej de intalnire cu divini tatea. Iisus a ales, drept loc de con vorbire cu samarineanca, un loc po trivit traditiei religioase si nationale a samarinenilor. Acestia intentionau sa se alature religios Patriarhului Iacov, or Siharul este situat in apro pierea tinuturilor lui Iacov, care a sa pat celebra fantana ce ii poarta nu mele.
Mantuitorul, stiind ca va veni Samarineanca, i-a iesit intru intam pinare. Problema oboselii a fost doar un pretext, de fapt Iisus inseta dupa convertirea poporu lui samarinean. Folosindu-se de apa, pentru potolirea se tei fizice, Domnul Iisus Hristos arata ca mijloacele mate riale pot calauzi su fletele pe cararile mantuirii. Deseori Dumnezeu foloses te prilejuri simple pentru a interveni in viata omului.
Numeroase sunt cazurile cand gesturi simple contri buie la realizarea unor relatii insem nate intre oameni. Iisus urmeaza aceasta stratagema, cerand apa sa bea. Solicita apa materiala spre a-si potoli setea fizica, pentru ca apoi sa ofere El samarinencei Duhul Sau cel Sfant, datator de viata nemuritoare.
Aceasta cerere implica, desigur, sme renie, da-mi sa beau , cel care o face da insa dovada de umilinta, cel care ofera este cuprins de dragoste.
De pilda, ca atunci cand cerseto rii, la colt de strada, stau cu mana intinsa, iar trecatorii depun cu dra goste ceva in aceasta mana, ca ras plata a gestului de umilinta.
Dragostea si smerenia se cauta si se completeaza reciproc. Sfantul Maxim Marturisitorul arata ca mai mare este bucuria aceluia care ofe ra, decat a aceluia care primeste. Cel care ofera se bucura ca are de unde sa dea si la altii, pe cand cel care pri meste o face cu tristetea lipsurilor sale. Mantuitorul solicita samarinencei ceva de absoluta trebuinta, apa, principiul esential de existen ta a vietii. Dumnezeu asteapta de la om ceva esential din viata sa perso nala, un singur gest umanitar, ca apoi sa-l rasplateasca El pe om cu purtarea Sa de grija cea mai mi lostiva.
Induratul Dumnezeu inseteaza mereu asteptand semnul dragostei omului concretizat prin credinta si fapte bune, intrucat credinta fara fapte moarta este , zice Sfantul Iacov (Iac 2, 20). Milostivul Dumnezeu este tot timpul aproape de om, gata sa-l calauzeasca pe calea mantuirii, in tocmai ca parintele din Evanghelie, asteptand intoarcerea fiului ratacit.
Dumnezeu asteapta indelung sem nul dragostei simple ca sa ofere, in schimb, binecuvantarea milostivirii Sale divine: Iata, Eu stau la usa si bat; de-Mi va auzi cineva glasul si va deschide usa, voi intra la el si voi cina cu el si el cu Mine (Ap 3, 20). La dra gostea limitata a omului, Dumnezeu raspunde prin ocrotirea Sa cea fara margini. Simtind atmosfera potrivi ta misiunii Sale sfinte, zice femeii: Daca ai fi cunoscut darul lui Dum nezeu si Cine este Cel ce-ti zice: Da-mi sa beau! , ai fi cerut tu si El ti-ar da apa vie , semnul concret al dragostei divine (Ioan 4, 10). in trairea duhov niceasca mijloacele simple sunt de un real folos, intru potolirea dorintei de desavarsire. in general omul are sete de slava desarta, de imbogatire, de marire etc. Cine se adapa din aceasta apa a tendintelor de tot fe lul, inseteaza din nou. insa cel ce se invredniceste de bogatia purtarii de grija a lui Dumnezeu inceteaza de a mai fi chinuit de griji trecatoare....
