Omilia a 11-a catre Efeseni a Sfantului Ioan Gura de Aur (fragment) Deci, daca vrem sa ne bucuram de Duhul, Care vine de la Cap, sa ne tinem unii de altii. Doua sunt felurile de separare de trupul Bisericii: prima cand ne racim dragostea, iar a doua cand indraznim sa savarsim in acest trup fapte []Omilia a 11-a catre Efeseni a Sfantului Ioan Gura de Aur (fragment)Deci, daca vrem sa ne bucuram de Duhul, Care vine de la Cap, sa ne tinem unii de altii. Doua sunt felurile de separare de trupul Bisericii: prima cand ne racim dragostea, iar a doua cand indraznim sa savarsim in acest trup fapte nevrednice. In amandoua cazurile ne separam de pleroma. Dar in special noi, cei care am fost randuiti sa zidim pe altii, daca din capul locului nu zidim, ci destramam, ce nu vom patimi?Nimic nu poate sa divida Biserica mai mult ca iubirea de stapanie! i nimic nu poate irita mai mult pe Dumnezeu ca dezbinarea Bisericii! Chiar de am savarsi mii de lucruri bune, noi cei care sfaramam pleroma bisericeasca nu suntem mai putini vrednici de pedeapsa decat cei care au crucificat Trupul Sau! Caci faptul acela a fost spre folosul lumii intregi, chiar daca nu a fost facut cu aceasta intentie, in vreme ce acesta nu numai ca nu aduce niciun folos, ci aduce multa vatamare. Acestea nu le spun numai la adresa celor care conduc, ci si la adresa celor condusi. Un oarecare barbat sfant a spus ceva care pare a fi indraznet, dar totusi l-a spus. i ce a spus? Ca nici sangele martiriului nu va putea sterge pacatul acesta [1], zice! Ia spune-mi, in ce scop suferi ca martir? Nu spre slava lui Hristos? Asadar, daca tu ti-ai dat sufletul pentru Hristos, cum distrugi Biserica pentru care Hristos si-a dat sufletul? Asculta-l pe Pavel care zice: Nu sunt vrednic sa ma numesc apostol, pentru ca am prigonit Biserica lui Dumnezeu [2], si am facut ravagii in ea. Vatamarea aceasta nu este mai mica decat cea adusa de vrajmasii (Bisericii), ci cu mult mai mare, pentru ca cea dintai o face mai stralucita, pe cand aceasta o face de rusine in fata vrajmasilor ei, cand este luptata de proprii ei fii. Caci acest fapt li se pare vrajmasilor drept o mare dovada de inselare si ipocrizie: ca cei care au fost nascuti si crescuti in Biserica si au fost invatati cu exactitate tainele ei cele negraite, tocmai aceia sa se intoarca fara de veste si sa se puna in randul vrajmasilor ei.

Am spus acestea catre cei care se dau pe ei insisi fara niciun discernamant in mainile celor care divid Biserica. Caci daca dogmele lor sunt contrare, apoi nu e potrivit sa ne amestecam cu ei; iar daca cugeta ca si noi, cu atat mai mult nu trebuie sa ne amestecam cu ei. De ce? Pentru ca in acest caz este vorba de boala iubirii de stapanie. Nu stiti ce au patimit cei care erau imprejurul lui Core, Datan si Abiron? Oare numai acestia trei au fost pedepsiti, sau si cei care erau impreuna cu ei? Ce spui? Este aceeasi credinta, si ei sunt tot ortodocsi! i atunci din ce cauza nu sunt impreuna cu noi? Un domn, o credinta, un botez [3]. Daca ale lor sunt bune, atunci inseamna ca ale noastre sunt rele. Insa daca ale noastre sunt bune, fara indoiala ca ale lor sunt rele. Prunci, maturati de valuri, clatinati incolo si incoace de orice vant . Spune-mi: Considerati ca e suficient aceasta, ca spun ca sunt ortodocsi? Atunci inseamna ca cele legate de hirotonie sunt depasite si desfiintate? i care e folosul celorlalte, daca aceasta nu e tinuta cu acrivie? De aceea trebuie sa ne luptam pentru aceasta asa cum ne luptam si pentru credinta! Apoi, daca fiecaruia ii este permis sa-si umple mainile [4], asa dupa cum spune (cineva) dintre cei vechi, si sa devina preot, atunci sa se apropie toti de preotie: in zadar a fost zidit acest jertfelnic, in zadar mai este pleroma Bisericii, in zadar numarul preotilor! Sa le distrugem, sa le anulam! Sa nu fie una ca aceasta , zici! Voi acestea le faceti, si spuneti Sa nu fie ? Cum zici Sa nu fie atunci cand lucrurile acestea chiar se intampla? Eu va vorbesc si va marturisesc, nu cautand la interesul meu, ci la mantuirea voastra! Daca cineva se va arata indiferent, el va vedea! Daca pe altul nu il intereseaza acestea, pe mine ma intereseaza. Eu am sadit, Apollo a udat, dar Dumnezeu a facut sa creasca [5]. Cum vom putea rabda rasul Elinilor? Caci daca ei deja ne acuza de erezii, dar pentru aceasta ce nu vor zice? Daca au aceleasi dogme, aceleasi taine, de ce un conducator dintr-o parte a Bisericii sare asupra altei parti a Bisericii? Vezi, zic ei, ca toate cele ale crestinilor sunt pline de slava desarta? i e plin la ei de iubire de stapanie, de inselaciune! Luati-le numarul mare de credinciosi, taiati boala, adica coruperea multimilor de catre preoti si nimic nu mai sunt . Vreti sa va spun si ce vorbesc ei despre cetatea noastra si cum ne acuza de usuratate? Este posibil, zic ei, ca oricine numai sa vrea sa isi caute oameni pe care sa ii convinga, si niciodata nu-i vor lipsi (ucenicii) . Vai ce batjocura! Vai ce rusine! Dar mai este si o alta batjocura, si o alta rusine! Daca cineva dintre ai nostri, dintre crestini, ar fi prins in fapte rusinoase si urmeaza sa primeasca o oarecare pedeapsa, din toate partile e mare teama si mare spaima, ca nu cumva sa sara si sa fuga (in partea cealalta) si sa sa se alature celorlalti (paganilor). Dar sa fuga de mii de ori unul ca acesta si sa stea cu aceia! i zic aceasta nu (numai) despre cel care a gresit, ci si despre cineva care nu a gresit, dar ar vrea sa isi schimbe locul: sa si-l schimbe! Fara indoiala ca ma doare, ca ma bat cu pumnii in piept, ca jelesc si ca-mi ard cele dinlauntru ale mele, ca unul ce am fost lipsit de un membru al meu. Dar totusi nu ma doare atat incat sa fiu nevoit ca din pricina acestei frici (de a nu-l pierde) sa fac ceva din cele care nu se cuvin.

Nu suntem stapani peste credinta voastra, iubitilor[6], si nici nu va poruncim acestea in chip despotic. Am fost prohirisiti spre invatatura cuvantului si nu spre stapanire sau spre putere absoluta. Noi avem rolul sfetnicilor, care indeamna. Sfetnicul spune cele ale sale, fara sa-l forteze pe...