PREDICĂ LA DUMINICA A VII-A DUPĂ PAŞTI (A SFINŢILOR PĂRINŢI)
Pr. conf. univ. dr. Constantin Necula Hristos S-a inaltat, iubiti credinciosi! i prin inaltare ne-a daruit tuturor aceasta bucurie de a ne vedea iarasi fata catre fata si de a ne bucura iarasi cuvant catre cuvant, intre noi. In Duminica aceasta sarbatorim a VII-a Duminica dupa Pasti, numita si a Sfintilor Parinti. Ingaduiti-mi sa citim []Pr. conf. univ. dr. Constantin NeculaHristos S-a inaltat, iubiti credinciosi! i prin inaltare ne-a daruit tuturor aceasta bucurie de a ne vedea iarasi fata catre fata si de a ne bucura iarasi cuvant catre cuvant, intre noi. In Duminica aceasta sarbatorim a VII-a Duminica dupa Pasti, numita si a Sfintilor Parinti. Ingaduiti-mi sa citim Evanghelia zilei: Evanghelia de la Ioan 17, 1-13: In vremea aceea, Iisus, ridicand ochii Sai catre cer, a zis: Parinte, a venit ceasul! Preaslaveste pe Fiul Tau, ca si Fiul sa Te preaslaveasca, precum I-ai dat stapanire peste tot trupul, ca sa dea viata vesnica tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui. i aceasta este viata vesnica: saTe cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Iisus Hristos pe Care L ai trimis.
Eu Te-am preaslavit pe Tine pe pamant; lucrul pe care Mi l-ai dat sa-l fac l-am savarsit. i acum, prea-slaveste-Ma Tu, Parinte, la Tine Insuti, cu slava pe care am avut-o la Tine mai inainte de a fi lumea.
Aratat-am numele Tau oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tai erau si Mie Mi i-ai dat si cuvantul Tau l-au pazit. Acum am cunoscut ca toate cate Mi-ai dat sunt de la Tine; pentru ca cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, iar ei le-au primit si au cunoscut cu adevarat ca de la Tine am iesit, si au crezut ca Tu M-ai trimis.
Eu pentru acestia Ma rog; nu pentru lume Ma rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, ca ai Tai sunt si toate ale Mele sunt ale Tale, si ale Tale sunt ale Mele si M am preaslavit intru ei. i Eu nu mai sunt in lume, iar ei in lume sunt si Eu vin la Tine. Parinte Sfinte, pazeste-i in numele tau pe cei pe care Mi i-ai dat, ca sa fie una, precum suntem si Noi.
Cand eram cu ei in lume, Eu ii pazeam in numele Tau pe cei ce Mi i-ai dat; si i-am pazit si n-a pierit nici unul dintre ei, decat fiul pierzarii, ca sa se implineasca Scriptura. Iar acum vin la Tine si acestea le gra-iesc in lume, ca sa fie deplina bucuria Mea in ei . Rastigniti intre sarbatoarea aceasta a Inaltarii Domnului si binecuvantata Duminica a Pogorarii Duhului Sfant, Duminica aceasta ne pune inaintea ochilor nostri icoana celor fara de care n-am putea fi Biserica.
Domnul, inainte de a Se inalta la ceruri, le spu-nea ucenicilor Sai sa nu se rupa de Ierusalim, sa nu se departeze, ci acolo, in cuviosie, sa astepte pogo-rarea Duhului Sfant, venirea Duhului Adevarului, Celui care de la Tatal purcede, Cel care le va da lor tot adevarul.
Iata ca in Duminica aceasta ce face trecerea de la sarbatoarea cea mare a Inaltarii Domnului, la sarbatoarea imensa a Pogorarii Duhului Sfant, ne este pusa inaintea ochilor tocmai icoana aceasta a Parintilor adunati in slava, a ucenicilor ramasi in Ierusalimul pamantesc, cu nadejdea in Ierusalimul ceresc.
Intr-o epoca ce prea adeseori calca in picioare preotia, se cuvine sa spunem, in aceasta Duminica a Sfintilor Parinti, cateva cuvinte despre preotia lui Hristos, despre preotia noastra, a fiecaruia dintre noi in parte, si mai cu seama, despre preotia primita prin hirotonie de catre unii dintre contemporanii nostri, care ne ajuta pe fiecare dintre noi, in masura in care noi credem ca Hristos este Domnul si Dumnezeul nostru, ne ajuta, asadar, pe fiecare dintre noi sa ne inaltam de-a dreapta Tatalui.
Iata cateva cuvinte doar legate de preotia lui Hristos, care este preotia Bisericii! Iata Domnul nostru Iisus Hristos, fiind deodata Dumnezeu si om, restabileste comunicarea intre Dumnezeu si oameni. El face ca oamenii sa auda glasul lui Dumnezeu, caci El este Cuvantul lui Dumnezeu cel intrupat. i pe de alta parte, este Cel inaltat la cer cu firea omeneasca, mijlocitor al oamenilor pe langa Dumnezeu, Tatal Sau. Iata ce ne spune Sfantul Apostol Pavel intr-o Epistola catre Evrei, la capitolul 9, 24: ci chiar in cer, ca sa Se infatiseze pentru noi inaintea lui Dumnezeu , prezentandu-L apoi ca Cel care aduce jertfa de Sine Insusi, pe care a facu-t o o data pentru totdeauna pentru fratii Sai, adica noi, oamenii.
Aceasta functie de mijlocitor catre Dumnezeu si oameni este ceea ce se numeste in mod teologic si in mod normal preotia lui Hristos. Din cauza aceasta Domnului ii mai spunem si Marele Arhiereu: Tu esti preot in veac spunea despre El psalmistul, in Psalmul 109, 4, care este citat mai apoi iarasi de Sfantul Apostol Pavel, ce spune: Tu esti preot in veac, dupa randuiala lui Melchisedec . Hristos este, asadar, Arhiereul, Marele nostru preot, este Cel care lucreaza in lume prin Trupul Sau cel tainic, al carui cap este, si caruia noi ii spunem: Biserica.
Asadar, prin Biserica Isi face auzit glasul Sau in lume. Pe ea o asociaza intotdeauna Jertfei pe care El a adus-o si pe care o prezinta Tatalui. Hristos nu face nimic fara Trupul Sau. Trupul nu face nimic fara Capul sau care este Hristos. Biserica, altfel spus, participa plenar la preotia lui Hristos. Mare taina este aceasta, pentru ca ea vadeste conlucrarea fiecaruia dintre noi cu Iisus Hristos, caci noi sun-tem ai lui Dumnezeu, impreuna lucratori, invata Sfantul Apostol Pavel.
Iata-ne, asadar, in fata tainei celei mari: Cine este Biserica? Numai preotul? Cand hulim Biserica, il hulim numai pe cel care, prin randuiala canonica, a primit Taina hirotoniei? Sau ne hulim si pe noi? Daca noi ne socotim a fi deget mic la mana Bisericii, si suferim, oare nu doare si capul? Oare nu-ti sufe-ra tot corpul, daca piciorul este lovit? Iata unitatea Bisericii, ce se aseamana cu unitatea corpului!Dar mai este o preotie, o preotie aleasa pe care, iata, Domnul a pus-o astazi in rugaciunea Lui din Evanghelia de la Ioan, inaintea Tatalui Ceresc: Eu pentru acestia Ma rog; nu pentru lume Ma rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, ca ai Tai sunt. i toate ale Mele sunt ale Tale, si ale Tale sunt ale Mele si M-am preaslavit intru ei .
Sunt oameni asemenea noua, crescuti in familii crestinesti, care a trebuit sa-si pastreze fecioria pa-na in momentul casatoriei si mai apoi, cei care au ales celibatul, si-o pastreaza pe viata, sunt oameni care din drag de Dumnezeu, si bine ar fi sa fie asa mereu, din drag de Dumnezeu si de slujire, din drag de Biserica, au ingaduit ca pe langa crucea vietii lor, sa-L roage pe Domnul sa poarte si crucile altora. Nu pregatirea il face pe om preot. Se insala amarnic cei care cred ca daca termina cineva un seminar sau termina o facultate de teologie a ajuns popa . N-a ajuns popa . El a ajuns un licentiat in Teologie. Preot te face numai harul Duhului Sfant, Care Se pogoara in cadrul Sfintei Liturghii, prin invocarea arhiereului, cel care este, la randul sau, hirotonit de alti arhierei. i prin aceasta hirotonie, ce vine de la cuvantul grecesc hiereus , preotul crestin ia parte intr-un mod deosebit, mai activ, la sacerdotiul Bise-ricii, la preotia lui Hristos.
Daca episcopul tine oarecum rolul pe care-l de-tine Moise in Vechiul Testament, fata de poporul ales al lui Israel, care inainta prin pustie spre pa-mantul fagaduit, preotii sunt intrucatva ca cei saptezeci si doi de batrani ai poporului, ca Ma voi pogori acolo si voi vorbi cu tine si voi lua din duhul care este...
Eu Te-am preaslavit pe Tine pe pamant; lucrul pe care Mi l-ai dat sa-l fac l-am savarsit. i acum, prea-slaveste-Ma Tu, Parinte, la Tine Insuti, cu slava pe care am avut-o la Tine mai inainte de a fi lumea.
Aratat-am numele Tau oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tai erau si Mie Mi i-ai dat si cuvantul Tau l-au pazit. Acum am cunoscut ca toate cate Mi-ai dat sunt de la Tine; pentru ca cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, iar ei le-au primit si au cunoscut cu adevarat ca de la Tine am iesit, si au crezut ca Tu M-ai trimis.
Eu pentru acestia Ma rog; nu pentru lume Ma rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, ca ai Tai sunt si toate ale Mele sunt ale Tale, si ale Tale sunt ale Mele si M am preaslavit intru ei. i Eu nu mai sunt in lume, iar ei in lume sunt si Eu vin la Tine. Parinte Sfinte, pazeste-i in numele tau pe cei pe care Mi i-ai dat, ca sa fie una, precum suntem si Noi.
Cand eram cu ei in lume, Eu ii pazeam in numele Tau pe cei ce Mi i-ai dat; si i-am pazit si n-a pierit nici unul dintre ei, decat fiul pierzarii, ca sa se implineasca Scriptura. Iar acum vin la Tine si acestea le gra-iesc in lume, ca sa fie deplina bucuria Mea in ei . Rastigniti intre sarbatoarea aceasta a Inaltarii Domnului si binecuvantata Duminica a Pogorarii Duhului Sfant, Duminica aceasta ne pune inaintea ochilor nostri icoana celor fara de care n-am putea fi Biserica.
Domnul, inainte de a Se inalta la ceruri, le spu-nea ucenicilor Sai sa nu se rupa de Ierusalim, sa nu se departeze, ci acolo, in cuviosie, sa astepte pogo-rarea Duhului Sfant, venirea Duhului Adevarului, Celui care de la Tatal purcede, Cel care le va da lor tot adevarul.
Iata ca in Duminica aceasta ce face trecerea de la sarbatoarea cea mare a Inaltarii Domnului, la sarbatoarea imensa a Pogorarii Duhului Sfant, ne este pusa inaintea ochilor tocmai icoana aceasta a Parintilor adunati in slava, a ucenicilor ramasi in Ierusalimul pamantesc, cu nadejdea in Ierusalimul ceresc.
Intr-o epoca ce prea adeseori calca in picioare preotia, se cuvine sa spunem, in aceasta Duminica a Sfintilor Parinti, cateva cuvinte despre preotia lui Hristos, despre preotia noastra, a fiecaruia dintre noi in parte, si mai cu seama, despre preotia primita prin hirotonie de catre unii dintre contemporanii nostri, care ne ajuta pe fiecare dintre noi, in masura in care noi credem ca Hristos este Domnul si Dumnezeul nostru, ne ajuta, asadar, pe fiecare dintre noi sa ne inaltam de-a dreapta Tatalui.
Iata cateva cuvinte doar legate de preotia lui Hristos, care este preotia Bisericii! Iata Domnul nostru Iisus Hristos, fiind deodata Dumnezeu si om, restabileste comunicarea intre Dumnezeu si oameni. El face ca oamenii sa auda glasul lui Dumnezeu, caci El este Cuvantul lui Dumnezeu cel intrupat. i pe de alta parte, este Cel inaltat la cer cu firea omeneasca, mijlocitor al oamenilor pe langa Dumnezeu, Tatal Sau. Iata ce ne spune Sfantul Apostol Pavel intr-o Epistola catre Evrei, la capitolul 9, 24: ci chiar in cer, ca sa Se infatiseze pentru noi inaintea lui Dumnezeu , prezentandu-L apoi ca Cel care aduce jertfa de Sine Insusi, pe care a facu-t o o data pentru totdeauna pentru fratii Sai, adica noi, oamenii.
Aceasta functie de mijlocitor catre Dumnezeu si oameni este ceea ce se numeste in mod teologic si in mod normal preotia lui Hristos. Din cauza aceasta Domnului ii mai spunem si Marele Arhiereu: Tu esti preot in veac spunea despre El psalmistul, in Psalmul 109, 4, care este citat mai apoi iarasi de Sfantul Apostol Pavel, ce spune: Tu esti preot in veac, dupa randuiala lui Melchisedec . Hristos este, asadar, Arhiereul, Marele nostru preot, este Cel care lucreaza in lume prin Trupul Sau cel tainic, al carui cap este, si caruia noi ii spunem: Biserica.
Asadar, prin Biserica Isi face auzit glasul Sau in lume. Pe ea o asociaza intotdeauna Jertfei pe care El a adus-o si pe care o prezinta Tatalui. Hristos nu face nimic fara Trupul Sau. Trupul nu face nimic fara Capul sau care este Hristos. Biserica, altfel spus, participa plenar la preotia lui Hristos. Mare taina este aceasta, pentru ca ea vadeste conlucrarea fiecaruia dintre noi cu Iisus Hristos, caci noi sun-tem ai lui Dumnezeu, impreuna lucratori, invata Sfantul Apostol Pavel.
Iata-ne, asadar, in fata tainei celei mari: Cine este Biserica? Numai preotul? Cand hulim Biserica, il hulim numai pe cel care, prin randuiala canonica, a primit Taina hirotoniei? Sau ne hulim si pe noi? Daca noi ne socotim a fi deget mic la mana Bisericii, si suferim, oare nu doare si capul? Oare nu-ti sufe-ra tot corpul, daca piciorul este lovit? Iata unitatea Bisericii, ce se aseamana cu unitatea corpului!Dar mai este o preotie, o preotie aleasa pe care, iata, Domnul a pus-o astazi in rugaciunea Lui din Evanghelia de la Ioan, inaintea Tatalui Ceresc: Eu pentru acestia Ma rog; nu pentru lume Ma rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, ca ai Tai sunt. i toate ale Mele sunt ale Tale, si ale Tale sunt ale Mele si M-am preaslavit intru ei .
Sunt oameni asemenea noua, crescuti in familii crestinesti, care a trebuit sa-si pastreze fecioria pa-na in momentul casatoriei si mai apoi, cei care au ales celibatul, si-o pastreaza pe viata, sunt oameni care din drag de Dumnezeu, si bine ar fi sa fie asa mereu, din drag de Dumnezeu si de slujire, din drag de Biserica, au ingaduit ca pe langa crucea vietii lor, sa-L roage pe Domnul sa poarte si crucile altora. Nu pregatirea il face pe om preot. Se insala amarnic cei care cred ca daca termina cineva un seminar sau termina o facultate de teologie a ajuns popa . N-a ajuns popa . El a ajuns un licentiat in Teologie. Preot te face numai harul Duhului Sfant, Care Se pogoara in cadrul Sfintei Liturghii, prin invocarea arhiereului, cel care este, la randul sau, hirotonit de alti arhierei. i prin aceasta hirotonie, ce vine de la cuvantul grecesc hiereus , preotul crestin ia parte intr-un mod deosebit, mai activ, la sacerdotiul Bise-ricii, la preotia lui Hristos.
Daca episcopul tine oarecum rolul pe care-l de-tine Moise in Vechiul Testament, fata de poporul ales al lui Israel, care inainta prin pustie spre pa-mantul fagaduit, preotii sunt intrucatva ca cei saptezeci si doi de batrani ai poporului, ca Ma voi pogori acolo si voi vorbi cu tine si voi lua din duhul care este...
