STRIGĂTELE DOMNULUI
Chiar daca n-as fi spus nici doua cuvinte, cu cea mai adanca placere si cea mai inalta dragoste, am ascultat de la inceput (cinci ore si jumatate a durat de cand stau pe banca fara sa ma misc un centimetru) si am ascultat cu cea mai inalta dragoste si bucurie programul minunat care s-a desfasurat de catre frati si surori, tineri si batrani. A fost o intrecere binecuvantata si frumoasa, cum nu se poate spune mai frumoasa. Caci acolo de unde nu lipseste Dumnezeu, acolo unde nu lipseste Duhul Sfant, acolo unde lucreaza Dumnezeu si puterea Lui cea minunata, acolo nu este decat farmec, decat dragoste, decat bucurie, decat pace. Aici cred ca nici ganduri necurate nu s-ar strecura, ca n-au ce cauta. Pentru ca Duhul Sfant, prin sfintii Sai ingeri, au tabarat in jurul nostru, ca asa scrie, ca: ingerii Lui tabarasc in jurul celor ce se tem de El . i, daca am intrat aici cu temere si cu frica de El, atunci ingerii Lui au tabarat in jurul nostru si ne-au ingrijit, ne-au inconjurat. i credem ca aici n-au intrat nici ganduri necurate. De unde sa mai intre pofte spurcate si cugete negre, si asa mai departe. Sau poate! ()Vedeti, dragii mei? Aici e adunarea lui Dumnezeu. De ce am stat cu atata liniste? N-am cautat sa tulbur nici macar sa iau un picur de apa sau sa ies afara ca, poate, am avut nevoie. Nu! N-am vrut sa ma misc de pe banca nici un centimetru. Am stat cu cea mai mare dragoste, netulburand adunarea lui Dumnezeu. i noi, in adunarea lui Dumnezeu, acolo, cautam sa facem voia lui Dumnezeu si nicidecum voile noastre. Aici nu-i permis sa fim o adunare asa, de du-te-vino. Nu! Noi stam ca in fata lui Dumnezeu. Fiecare contribuie cu ceea ce l-a inzestrat bunatatea, mila si harul lui Domnului Iisus. Fiecare vine aici, unul cu linistea si pacea care pot fi citite pe fata lui; altul cu rugaciunea ce-o spune in taina pentru cei care iau cuvantul in adunare; altul spune o poezie minunata. Mi-aduc aminte ca o poezie m-a facut sa plang mai mult decat toate vorbirile. Iata, deci fiecare cu talantul lui; cu talentul lui; cu darul lui; cu tot ce l-a inzestrat Dumnezeu sa vina in adunarea lui Dumnezeu. Cum am spus: unul cu rugaciunea, altul cu tacerea, altul cu smerenia, cu blandetea, altul cu atitudinea lui demna de Dumnezeu: smerit, bland ce se poate, acolo, asa cum zicea odata un frate din Petrosani: Daca as putea, in adunare, as vrea parca, oarecum, sa ma schimb total. Sa nu mai existe nici ochi, sa nu mai existe nici cap, nici maini, nici nimic, sa fiu numai urechi. Sa inregistrez continuu ceea ce Duhul Sfant pune in atatea feluri in gura fratilor si a surorilor. Deci sa nu credeti, cei care taceti, ca voi n-ati facut nimic. Nu! N-ati facut mai putin decat cei care au vorbit nici cu un milimetru.[Despre] Domnul Iisus, [cand a fost dus] la judecata daca suntem atenti cand citim despre Patima Sa in toti cei patru Sfinti Evanghelisti mereu ne arata cuvintele: Iar Iisus tacea . i cineva a pus intrebarea: Oare de ce tacea Iisus? . Mereu tacea cand a primit acuze, El, in fata Caruia ar fi putut sa stea legiuni de ingeri sa-L apere sau El sa Se apere. Putea cineva sa-L acuze? Dar Domnul Iisus tacea. i, cand Il mustra guvernatorul Pilat, guvernatorul pagan, ca de ce nu-i raspunde: Nici mie nu-mi raspunzi? Nu stii ca am putere sa Te rastignesc si am putere sa Te eliberez? , abia atunci i-a deschis gura si a spus: N-ai avea puterea asta, daca nu ti-ar fi fost data tie de sus . De sus, de unde? Din cer? Dar din cer i-a dat puterea aceea sa-L acuze si sa spuna minciuni impotriva Lui? Nu. Sa nu ne inselam. Nu de Sus. I-a dat puterea cezarul de la Roma, imparatul; ca el era numai guvernator in Palestina. Cuvintele care urmeaza completeaza, ca sa intelegem ca de cezar era vorba: Asa ca cine M-a dat in mainile tale este mai vinovat decat tine . Deci si soborul. Se referea si la soborul carturarilor si fariseilor care L-a adus la aceasta [judecata]. Deci Domnul Iisus tacea. Asa ca cel care tace, de multe ori, poate face cat si celalalt, care vorbeste; sau, daca nu cumva, chiar mai mult.
Iubitilor frati! Citim aci cateva cuvinte, fiindca timpul ne mai permite oleaca, din Evrei, capitolul 5, cu versetul 7. (Aici s-a vazut, nu o data, strecurandu-se pe obrajii nostri, ai fratilor si ai surorilor, lacrimi.) () [Versetul] Il arata pe Domnul Iisus si zice asa: El este acela care, in zilele vietii Sale pamantesti, aducand rugaciuni si cereri cu strigate mari si cu lacrimi catre Cel ce putea sa-L izbaveasca de la moarte, si fiind ascultat din pricina evlaviei Lui . Sfantul Pavel zice: El este acela , cand vorbeste de Domnul Iisus, Care, in timpul vietii Sale pamantesti, aducand rugaciuni si cereri cu strigate mari si cu lacrimi Iata cum erau cererile Domnului Iisus. Sfintii Evanghelisti () spun: Lui nu I s-a auzit glasul pe ulita; si un fitil care fumega nu l-a stins; si trestia franta n-a rupt-o. Aceasta era comportarea Lui in mijlocul societatii in care traia, in mijlocul lumii. Dar cand era vorba de rugaciune si de starea Lui spirituala, Se retragea in Ghetsimani, Se retragea in Muntele Maslinilor in fiecare noapte (ne arata Sfintii Evanghelisti), cu strigate mari si cu lacrimi catre Cel ce putea sa-L izbaveasca.
Pentru ce trebuia Domnul Iisus sa ceara cu strigate mari ca sa-L izbaveasca? i de ce sa-L izbaveasca? De ispitele care veneau si impotriva Lui cu miile, cu sutele de mii. Pai vine satana, dupa patruzeci de zile de chin si de post, si-I zice: Daca esti Fiul lui Dumnezeu, da dovada! Zi catre pietre sa se faca paini . Iata deci: intreg iadul a fost recrutat si a fost tulburat, si a fost pus in miscare, pentru ca, cu orice pret, mantuirea noastra sa fie pierduta. Pentru ca Domnul Iisus sa cedeze; daca nu aici, dincolo. Da, caci asa vine si in jurul nostru: cu mii si mii de patimi; cu mii si mii de pofte, cu mii si mii de placeri, cu mii si mii de ganduri necurate, de cugete spurcate si vorbe murdare. Mereu, mereu. Daca nu-l ascultam in asta, sa-l ascultam in cealalta. Daca nu-i dam ascultare la un gand necurat, vine cu un cuget spurcat. [Ca macar] sa primim ceva de la el. [Ispititorul] si la Domnul Iisus a venit.() i Domnul ia [suferinta asupra Lui], ca om, ca El era si om. () Suferea ca om. Noi n-am putea sa zicem ca a suferit ca Dumnezeu. Bataile, lovirile, scuiparile, vanataile pe fruntea Lui, picurii de sange din coroana de spini nu picuri, siroaie! pe toate acestea le-a indurat ca om. A luat chip de rob. Asemanandu-ni-se noua, El a luat chip de rob. Domnul Iisus deci a fost un rob. A fost robul tuturor.
Iubitilor, El [Se ruga] acolo, in munte, cu strigate mari si cu lacrimi catre Cel ce putea sa-L izbaveasca. Suntem si noi de multe ori in primejdie, si tineri, si batrani. Pe batrani, ii ispitesc placerile si poftele trecutului. Pe tineri, ale prezentului: toate galantarele, toate vitrinele si tot ce sclipeste in lume ii ispiteste; ii atrage; ii cheama; ii amageste; ii momeste ca, cu orice pret, sa-l asculte [pe ispititorul] si sa-i gaseasca un locsor acolo in inima pentru ele, pentru vreuna din ele.
De aceea, iubitilor, El S-a pus pe Sine pilda vie, ca sa calcam pe urmele Lui. i, dupa El, Sfintii Sai Apostoli, Sfantul Pavel, cu cata dragoste spune: Calcati pe urmele mele, intrucat si eu am calcat pe urmele lui Hristos . i, cum zice tot Sfantul Pavel: in necazuri mai mult, in postiri mai mult, in batai, aruncat in mare . Pe toate acestea, cu drag le-a suferit din pricina Domnului Iisus. i nu zice: Am ajuns la tinta . Ci: Una fac: pe cele din urma aruncandu-le, privin du le pe toate ca pe un gunoi si aruncandu-ma inainte . Domnul Iisus asa ne-a invatat prin gura Sfintilor Sai Apostoli. i Sfantul Pavel asa spune.
Deci noi avem datoria sa privim continuu numai inainte. Oameni care privesc in laturi? Zice Ieremia despre acestia ca le scapara ochii de preacurvie. Le scapara ochii. Sau cum zice in Isaia, 29: Poporul Meu, poporul Meu Cu limba si cu buzele Ma lauda, dar inima lui departe este de Mine. i frica ce o are de Mine e de datina si de obarsie omeneasca. Nu-i calea Domnului .
Noi avem oarecare teama, oarecare frica, oarecare respect fata de Cuvantul lui Dumnezeu, fata de biserica, fata de rugaciune, fata de adunare. Dar cand iesim afara, ne legam din nou de pacatele si placerile noastre. [Aceasta e un fel de] credinta mincinoasa si inselatoare. Aceasta nu duce la mantuire, ci duce numai la pierzare.
Iubiti frati, aici in adunare, in Casa lui Dumnezeu, in templu, in sanctuarul lui Dumnezeu, aici se cristalizeaza mintile si inimile. Noi de aceea intram in acest cuptor. De aici iesim ori zgura, ori aur. Datoria noastra este sa iesim aur. Depinde de vointa ta , cum zice o cantare a noastra. Depinde de vointa ta, cum zicea un poet al nostru, sa fii inger sau diavol. Poti sa fii ori inger, ori diavol. Depinde de noi.
Scumpilor frati! M-am bucurat asa de mult cand am ascultat poeziile. De fratii care vorbesc din Cuvantul lui Dumnezeu si-s tari in Cuvantul lui Dumnezeu, nici nu mai vorbesc Ma refer la cei tineri, care [spun] pentru prima data o poezie in adunare. Iata ce mult fac poeziile acestea! Daca sunt recitate bine, daca sunt spuse accentuat si frumos, asa de mult face o poezie, incat stoarce lacrimi. Ea poate sa miste inimile, poate si pe cele mai...