Oricine vine în Lucrarea Domnului şi în numele lui Iisus trebuie să aibă duhul Lui blând
In foaia mea de la Sibiu citeam despre multe adunari ale Oastei Domnului prin alte parti, dar pe aproape de noi nu era pe atunci nimeni. Dupa ce am primit pachetul cu carti comandate la Sibiu, punandu-le in traista si mergand cu ele sa le vand prin satele vecine, am aflat totusi ca intr-unul []In foaia mea de la Sibiu citeam despre multe adunari ale Oastei Domnului prin alte parti, dar pe aproape de noi nu era pe atunci nimeni.
Dupa ce am primit pachetul cu carti comandate la Sibiu, punandu-le in traista si mergand cu ele sa le vand prin satele vecine, am aflat totusi ca intr-unul din aceste sate mai sunt doi ostasi ai Domnului si ca ei fac adunari duminica dupa-masa la casa unuia dintre ei, unde mai cheama si pe altii sa ia parte.
Intr-o duminica, indata dupa asta, am mers si eu sa-i vad.
Felul cum chema cel cu casa pe oameni la adunare era pentru mine nou si ciudat. Omul isi procurase de undeva o veche trompeta, cum vazuse pe frontispiciul foii Oastea Domnului . i iesind in poarta casei lui, punea goarna la buze si incepea sa sune adunarea , cam cum faceau gornistii la regimente.
Unii radeau de el, altii ascultau nepasatori, cate unul mai mergea la adunare o data, de doua ori si se lasa. Pesemne ca in afara de goarna lui, omul nu mai avea nimic sa-i atraga pe oameni. Asa am patit si eu atunci.
Mie, intre oamenii straini totdeauna mi-a fost foarte rusine din fire.
In duminica aceea, ajungand in fata casei omului cu goarna, n-am indraznit sa intru, ci m-am asezat pe santul cu iarba verde din fata casei. Omul m-a vazut stand jos acolo si m-a intrebat de unde sunt si cum ma cheama.
I-am spus. El, care era abonat al foilor de la Sibiu, primise foaia cu numele meu printre cei intrati in Oastea Domnului. i-a adus aminte si mi-a zis: A, tu esti ala? Te-ai inscris si tu in Oaste? Da, i-am raspuns eu cu ochii in jos, oarecum lovit de tonul si de felul cum ma primise. Cred ca m-am rosit tot pana in varful urechilor de rusine.
El m-a vazut si, foarte suparat pe purtarea mea, se intoarse sa intre in curte, zicandu-mi: Cine se rusineaza, va ramane cu rusinea!Apoi a trantit poarta, lasandu-ma asa, in fata celor de pe ulita, care priveau nu stiu cum, ca niste ciori la mine.
Nici nu stiu cum m-am intors repede si am luat-o aproape la fuga inapoi. i niciodata nu m-am mai dus la adunarea lui.
Nici altii n-au mai mers,...
Dupa ce am primit pachetul cu carti comandate la Sibiu, punandu-le in traista si mergand cu ele sa le vand prin satele vecine, am aflat totusi ca intr-unul din aceste sate mai sunt doi ostasi ai Domnului si ca ei fac adunari duminica dupa-masa la casa unuia dintre ei, unde mai cheama si pe altii sa ia parte.
Intr-o duminica, indata dupa asta, am mers si eu sa-i vad.
Felul cum chema cel cu casa pe oameni la adunare era pentru mine nou si ciudat. Omul isi procurase de undeva o veche trompeta, cum vazuse pe frontispiciul foii Oastea Domnului . i iesind in poarta casei lui, punea goarna la buze si incepea sa sune adunarea , cam cum faceau gornistii la regimente.
Unii radeau de el, altii ascultau nepasatori, cate unul mai mergea la adunare o data, de doua ori si se lasa. Pesemne ca in afara de goarna lui, omul nu mai avea nimic sa-i atraga pe oameni. Asa am patit si eu atunci.
Mie, intre oamenii straini totdeauna mi-a fost foarte rusine din fire.
In duminica aceea, ajungand in fata casei omului cu goarna, n-am indraznit sa intru, ci m-am asezat pe santul cu iarba verde din fata casei. Omul m-a vazut stand jos acolo si m-a intrebat de unde sunt si cum ma cheama.
I-am spus. El, care era abonat al foilor de la Sibiu, primise foaia cu numele meu printre cei intrati in Oastea Domnului. i-a adus aminte si mi-a zis: A, tu esti ala? Te-ai inscris si tu in Oaste? Da, i-am raspuns eu cu ochii in jos, oarecum lovit de tonul si de felul cum ma primise. Cred ca m-am rosit tot pana in varful urechilor de rusine.
El m-a vazut si, foarte suparat pe purtarea mea, se intoarse sa intre in curte, zicandu-mi: Cine se rusineaza, va ramane cu rusinea!Apoi a trantit poarta, lasandu-ma asa, in fata celor de pe ulita, care priveau nu stiu cum, ca niste ciori la mine.
Nici nu stiu cum m-am intors repede si am luat-o aproape la fuga inapoi. i niciodata nu m-am mai dus la adunarea lui.
Nici altii n-au mai mers,...
