LUCRAREA DUHULUI SFÂNT
O parte din vorbirea fratelui Leon Andronic de la nunta de la Milcov 2 noiembrie 1980 In Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin. Scumpi miri, scumpi nasi si iubiti frati, slavit sa fie Domnul si pentru aceasta biruinta a zilei de astazi! In curand se implinesc douazeci si patru de []O parte din vorbirea fratelui Leon Andronic de la nunta de la Milcov 2 noiembrie 1980In Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.
Scumpi miri, scumpi nasi si iubiti frati, slavit sa fie Domnul si pentru aceasta biruinta a zilei de astazi!In curand se implinesc douazeci si patru de ore de cand Duhul lui Dumnezeu pluteste deasupra cortului nostru, asupra sufletelor noastre. i de aseara, cu intrerupere de cateva ore, timp in care am dat si lutului nostru odihna necesara, Domnul ne-a purtat in carul Lui de biruinta din loc in loc: aici, pe drum, la biserica si inapoi, iarasi aici.
Slava si marire fie adusa lui Dumnezeu, Care a lucrat in chip asa de minunat, desi asa cum a spus si parintele aseara frigul de aseara a fost o binecuvantare pentru noi, ca nici unul n-am putut adormi, n-am putut sa ne molesim; frigul ne-a tinut treji, sa inghitim toata hrana duhovniceasca ce a curs din belsug, pana s-a terminat adunarea, cu ajutorul Domnului.
Acum ma intreb: de aseara si pana acum, cam cate grauncioare am strans fiecare in gusulita noastra? Cu ce ne ducem noi acasa de-aici? Am strans ceva la adunare, la biserica, la predici si la toata vestirea Cuvantului care s-a facut? Fiecare sa-si dea raspuns in fata cugetului sau, a constiintei sale si in fata lui Dumnezeu, Care ne cunoaste inimile.
Dragii mei frati, pentru ca timpul este foarte limitat si, de vorbit, s-a vorbit de-aseara si pana acum, numai sa fim in stare sa rumegam ceea ce am primit, eu voi cauta sa fiu foarte scurt in cuvantul meu, pentru ca asa cum a anuntat si parintele peste putin timp trebuie sa-I multumim lui Dumnezeu pentru aceasta biruinta a zilei de astazi si pentru nunta scumpa a tinerilor nostri, care s-a oficiat astazi la biserica, si apoi vom pleca fiecare la ale noastre.
Ma opresc doar la cateva cuvinte si caut sa vi le spun foarte pe scurt.
Lucrarea aceasta a Oastei Domnului pentru ce a venit in tara noastra? ()Dupa Primul Razboi Mondial, cand lumea era stricata pana in maduva oaselor, cum s-au intors de pe front (care s-au intors, ca majoritatea au pierit pe acolo si au plecat in vesnicie stie Dumnezeu cum), dintre organele noastre bisericesti, intaiul statator al Mitropoliei Ardealului, Inalt Preasfintitul Nicolae Balan, s-a gandit la un suflet pe care sa-l puna la coarnele plugului Evangheliei, pentru ca in Biserica noastra sa infloreasca, sa creasca si sa sporeasca lucrarea duhovniceasca ce se molesise atunci cu totul. i a pus ochii pe un fost student al lui, anume pe Parintele Iosif, care fusese cel mai sarguincios si mai harnic student al sau in timpul scolii. Parintele era atunci preot in Muntii Apuseni, la Avram Iancu. Domnul il trecuse si pe dansul prin niste incercari grele, ca si-a pierdut sotia, si-a pierdut trei copii si a ramas cu un singur copil (care a trait si el pana mai anii trecuti).
La chemarea Inalt Preasfintitului, Parintele s-a dus la Sibiu si acolo a pus mana pe plugul Evangheliei. i intr-adevar, acest plug a fost adancit, asa cum vedeti astazi ca sunt aceste pluguri care fac o brazda de douazeci, treizeci, pana la patruzeci de centimetri adancime, incat scot pamantul reavan si se obtin astfel recolte bogate. Asa a facut si Parintele Iosif. A improprietarit tara intreaga, in lung si in lat, cu Biblii, raspandind foile Lumina Satelor si Oastea Domnului , precum si cartile scrise de dansul, in numar de vreo douazeci si cinci.
Fratilor dragi, acest plug al Evangheliei a lucrat in ciuda vrajmasilor, in ciuda celor care erau impotriva, in ciuda celor care nu priveau bine Lucrarea aceasta; dar Dumnezeu a facut-o sa propaseasca. i voi, care sunteti adunati astazi aici si in toata tara unde mai sunt asemenea adunari, sunteti rodul acestor osteneli ale Parintelui Iosif, intaiul nostru statator.
Cum a pornit aceasta Lucrare, foarte modesta la inceput?Odata, la o ora foarte tarzie din noapte, Parintele statea la masa de scris si se gandea ce sa publice, ce sa scrie de Anul...
Scumpi miri, scumpi nasi si iubiti frati, slavit sa fie Domnul si pentru aceasta biruinta a zilei de astazi!In curand se implinesc douazeci si patru de ore de cand Duhul lui Dumnezeu pluteste deasupra cortului nostru, asupra sufletelor noastre. i de aseara, cu intrerupere de cateva ore, timp in care am dat si lutului nostru odihna necesara, Domnul ne-a purtat in carul Lui de biruinta din loc in loc: aici, pe drum, la biserica si inapoi, iarasi aici.
Slava si marire fie adusa lui Dumnezeu, Care a lucrat in chip asa de minunat, desi asa cum a spus si parintele aseara frigul de aseara a fost o binecuvantare pentru noi, ca nici unul n-am putut adormi, n-am putut sa ne molesim; frigul ne-a tinut treji, sa inghitim toata hrana duhovniceasca ce a curs din belsug, pana s-a terminat adunarea, cu ajutorul Domnului.
Acum ma intreb: de aseara si pana acum, cam cate grauncioare am strans fiecare in gusulita noastra? Cu ce ne ducem noi acasa de-aici? Am strans ceva la adunare, la biserica, la predici si la toata vestirea Cuvantului care s-a facut? Fiecare sa-si dea raspuns in fata cugetului sau, a constiintei sale si in fata lui Dumnezeu, Care ne cunoaste inimile.
Dragii mei frati, pentru ca timpul este foarte limitat si, de vorbit, s-a vorbit de-aseara si pana acum, numai sa fim in stare sa rumegam ceea ce am primit, eu voi cauta sa fiu foarte scurt in cuvantul meu, pentru ca asa cum a anuntat si parintele peste putin timp trebuie sa-I multumim lui Dumnezeu pentru aceasta biruinta a zilei de astazi si pentru nunta scumpa a tinerilor nostri, care s-a oficiat astazi la biserica, si apoi vom pleca fiecare la ale noastre.
Ma opresc doar la cateva cuvinte si caut sa vi le spun foarte pe scurt.
Lucrarea aceasta a Oastei Domnului pentru ce a venit in tara noastra? ()Dupa Primul Razboi Mondial, cand lumea era stricata pana in maduva oaselor, cum s-au intors de pe front (care s-au intors, ca majoritatea au pierit pe acolo si au plecat in vesnicie stie Dumnezeu cum), dintre organele noastre bisericesti, intaiul statator al Mitropoliei Ardealului, Inalt Preasfintitul Nicolae Balan, s-a gandit la un suflet pe care sa-l puna la coarnele plugului Evangheliei, pentru ca in Biserica noastra sa infloreasca, sa creasca si sa sporeasca lucrarea duhovniceasca ce se molesise atunci cu totul. i a pus ochii pe un fost student al lui, anume pe Parintele Iosif, care fusese cel mai sarguincios si mai harnic student al sau in timpul scolii. Parintele era atunci preot in Muntii Apuseni, la Avram Iancu. Domnul il trecuse si pe dansul prin niste incercari grele, ca si-a pierdut sotia, si-a pierdut trei copii si a ramas cu un singur copil (care a trait si el pana mai anii trecuti).
La chemarea Inalt Preasfintitului, Parintele s-a dus la Sibiu si acolo a pus mana pe plugul Evangheliei. i intr-adevar, acest plug a fost adancit, asa cum vedeti astazi ca sunt aceste pluguri care fac o brazda de douazeci, treizeci, pana la patruzeci de centimetri adancime, incat scot pamantul reavan si se obtin astfel recolte bogate. Asa a facut si Parintele Iosif. A improprietarit tara intreaga, in lung si in lat, cu Biblii, raspandind foile Lumina Satelor si Oastea Domnului , precum si cartile scrise de dansul, in numar de vreo douazeci si cinci.
Fratilor dragi, acest plug al Evangheliei a lucrat in ciuda vrajmasilor, in ciuda celor care erau impotriva, in ciuda celor care nu priveau bine Lucrarea aceasta; dar Dumnezeu a facut-o sa propaseasca. i voi, care sunteti adunati astazi aici si in toata tara unde mai sunt asemenea adunari, sunteti rodul acestor osteneli ale Parintelui Iosif, intaiul nostru statator.
Cum a pornit aceasta Lucrare, foarte modesta la inceput?Odata, la o ora foarte tarzie din noapte, Parintele statea la masa de scris si se gandea ce sa publice, ce sa scrie de Anul...
