Din presa vremii…De la Oastea Domnului din Sibiu.
O duioasa reintalnire -vorbirea parintelui Trifa Oastea Domnului din Sibiu a avut o mare bucurie. Cu voia si ajutorul bunului Dumnezeu, parintele Trifa s-a reintors la Sibiu, pe un anumit timp. Obosit fiind de calatorie si neputand participa si vorbi la adunarea din 28 si 29 Iunie, ostasii s-au adunat intr-un grup mai restrans la []O duioasa reintalnire -vorbirea parintelui TrifaOastea Domnului din Sibiu a avut o mare bucurie. Cu voia si ajutorul bunului Dumnezeu, parintele Trifa s-a reintors la Sibiu, pe un anumit timp.
Obosit fiind de calatorie si neputand participa si vorbi la adunarea din 28 si 29 Iunie, ostasii s-au adunat intr-un grup mai restrans la casa Sf. Sale, unde a avut loc o duioasa si miscatoare intalnire. Ochii celor sositi si a celui sosit erau plini de lacrimi. Ingenunchiaza cu totii si par. Trifa rosteste o rugaciune de multumire, din care dam aici inceputul:Iisuse preadulcele nostru Mantuitor! Iti multumesc ca m-ai in vrednicit de aceasta bucurie, de a fi iarasi la un loc cu fratii mei, cu cari impreuna am gustat atatea bucurii duhovnicesti. Lipsa mea din mijlocul lor m a durut si pe mine si i-a durut si pe ei dar ce am putea zice altceva decat sa fie voia Ta si toata slava Ta! Din ceea ce noua ni s a parut o durere, slava Ta poate face bucurie si binecuvantare. Iti multumesc, preadulcele meu Mantuitor, ca m ai intarit si pe mine si i-ai intarit si pe ei, pentru ca eu departe si ei aici, sa putem lucra mai departe pentru slava Ta si mantuirea sufletelor noastre. Cu o singura dorinta aplecam genunchele noastre in fata Ta: Doamne, sa fi cu noi! sa fi si sa ramai mai departe cu noi caci daca Tu esti cu noi si in noi noi n avem altceva nimic de dorit si de cerutIn continuare, rugaciunea a cuprins bucuria intalnirii; pe toti ostasii; pe ostenitorii lu- crarii si alte lucruri de pret.
Continua apoi rugaciunea, fratele ostas Belascu, spunand ca ne aflam tocmai in casa unde s-a pornit Oastea din Sibiu, si de unde a pornit si schimbarea vietii sale.
Frumoase cuvinte spune si fratele Bucur.
Vorbeste apoi par. Trifa. Dam mai jos aceasta vorbire -intregita pe alocuri spre a fi ca o solie si pentru fratii ostasi din toata tara.
Iubiti mei frati ostasi!lata s-a implinit un an de cand am lipsit din mijlocul vostru. Bunul Dumnezeu m a chemat de nou in scoala cea mare si tainica a suferintelor. Am fost de nou la scoala si, precum vedeti, dupa un an de zile acum pe cand se dau examenele am venit si eu acasa. Mi-am dat examenul si am venit iarasi intre voi. Despre cum am esit cu acest examen singur bunul Dumnezeu stie. Poate va trebui sa repetez anul caci grele sunt lectiile acestei scoli. Fie voia Lui si toata slava, Lui!Multe, multe as avea sa va spun, iubitii mei, din scoala cea tainica a suferintelor. Insa puterile mele trupesti nu ma ajuta sa vi le spun acum pe toate. Voi da, mai tarziu, la foaia Oastea Domnului, unele din lectiile pe care le-am invatat in scoala de la Geoagiu.
Acum va voi spune o intamplare cu mult inteles pentru scoala suferintelor.
Cand am plecat de la Geoagiu sa viu acasa, trecand printr-un sat de langa Muras,am vazut o mama ce-si batea copilul. Un pruncas de 10-12 ani, statea sub nuiaua mamei sale. Cerea copilasul ceva, iar ca raspuns mama il ardea cu nuiaua strigandu-i: Muras iti trebue? Na! Na!Ce mama tirana! mi-am zis in mine cand am vazut acest lucru. Uite cum plange si suspina copilasul ei, cerand ceva, si drept raspuns mama iI izbeste cu nuiaua.
Insa pe urma, am inteles totul: copilul cerea sa se scalde in Muras; sau mai bine zis, copilul cerea sa se inece in Muras, iar mama il feria cu nuiaua de primejdia mortii. Din ce copilasul cerea mai staruitor sa fie lasat la Muras, mama il izbea mai tare.
La prima vedere, se parea o cruzime, o nedreptate nuiaua mamei, dar in aceasta nuia era dragostea mamei de puisorul ei; era grija ei de a-l feri de primejdia mortii.
Aceasta intamplare a ramas adanc sapata in inima mea. Iata mi-am zis eu viata mea in oglinda acestei intamplari.
Cand eram preot la tara, apucasem si eu a face avere si ma rugam lui Dumnezeu, in gandul meu, zicand: da-mi Doamne avere sa fiu si eu un om bogat, cu trecere mare inaintea oamenilor din sat. i raspunsul lui Dumnezeu a venit ca nuiaua mamei. Avere iti trebue? Na! Na! in decurs de un an mi s a spart casa si gospodaria...
Obosit fiind de calatorie si neputand participa si vorbi la adunarea din 28 si 29 Iunie, ostasii s-au adunat intr-un grup mai restrans la casa Sf. Sale, unde a avut loc o duioasa si miscatoare intalnire. Ochii celor sositi si a celui sosit erau plini de lacrimi. Ingenunchiaza cu totii si par. Trifa rosteste o rugaciune de multumire, din care dam aici inceputul:Iisuse preadulcele nostru Mantuitor! Iti multumesc ca m-ai in vrednicit de aceasta bucurie, de a fi iarasi la un loc cu fratii mei, cu cari impreuna am gustat atatea bucurii duhovnicesti. Lipsa mea din mijlocul lor m a durut si pe mine si i-a durut si pe ei dar ce am putea zice altceva decat sa fie voia Ta si toata slava Ta! Din ceea ce noua ni s a parut o durere, slava Ta poate face bucurie si binecuvantare. Iti multumesc, preadulcele meu Mantuitor, ca m ai intarit si pe mine si i-ai intarit si pe ei, pentru ca eu departe si ei aici, sa putem lucra mai departe pentru slava Ta si mantuirea sufletelor noastre. Cu o singura dorinta aplecam genunchele noastre in fata Ta: Doamne, sa fi cu noi! sa fi si sa ramai mai departe cu noi caci daca Tu esti cu noi si in noi noi n avem altceva nimic de dorit si de cerutIn continuare, rugaciunea a cuprins bucuria intalnirii; pe toti ostasii; pe ostenitorii lu- crarii si alte lucruri de pret.
Continua apoi rugaciunea, fratele ostas Belascu, spunand ca ne aflam tocmai in casa unde s-a pornit Oastea din Sibiu, si de unde a pornit si schimbarea vietii sale.
Frumoase cuvinte spune si fratele Bucur.
Vorbeste apoi par. Trifa. Dam mai jos aceasta vorbire -intregita pe alocuri spre a fi ca o solie si pentru fratii ostasi din toata tara.
Iubiti mei frati ostasi!lata s-a implinit un an de cand am lipsit din mijlocul vostru. Bunul Dumnezeu m a chemat de nou in scoala cea mare si tainica a suferintelor. Am fost de nou la scoala si, precum vedeti, dupa un an de zile acum pe cand se dau examenele am venit si eu acasa. Mi-am dat examenul si am venit iarasi intre voi. Despre cum am esit cu acest examen singur bunul Dumnezeu stie. Poate va trebui sa repetez anul caci grele sunt lectiile acestei scoli. Fie voia Lui si toata slava, Lui!Multe, multe as avea sa va spun, iubitii mei, din scoala cea tainica a suferintelor. Insa puterile mele trupesti nu ma ajuta sa vi le spun acum pe toate. Voi da, mai tarziu, la foaia Oastea Domnului, unele din lectiile pe care le-am invatat in scoala de la Geoagiu.
Acum va voi spune o intamplare cu mult inteles pentru scoala suferintelor.
Cand am plecat de la Geoagiu sa viu acasa, trecand printr-un sat de langa Muras,am vazut o mama ce-si batea copilul. Un pruncas de 10-12 ani, statea sub nuiaua mamei sale. Cerea copilasul ceva, iar ca raspuns mama il ardea cu nuiaua strigandu-i: Muras iti trebue? Na! Na!Ce mama tirana! mi-am zis in mine cand am vazut acest lucru. Uite cum plange si suspina copilasul ei, cerand ceva, si drept raspuns mama iI izbeste cu nuiaua.
Insa pe urma, am inteles totul: copilul cerea sa se scalde in Muras; sau mai bine zis, copilul cerea sa se inece in Muras, iar mama il feria cu nuiaua de primejdia mortii. Din ce copilasul cerea mai staruitor sa fie lasat la Muras, mama il izbea mai tare.
La prima vedere, se parea o cruzime, o nedreptate nuiaua mamei, dar in aceasta nuia era dragostea mamei de puisorul ei; era grija ei de a-l feri de primejdia mortii.
Aceasta intamplare a ramas adanc sapata in inima mea. Iata mi-am zis eu viata mea in oglinda acestei intamplari.
Cand eram preot la tara, apucasem si eu a face avere si ma rugam lui Dumnezeu, in gandul meu, zicand: da-mi Doamne avere sa fiu si eu un om bogat, cu trecere mare inaintea oamenilor din sat. i raspunsul lui Dumnezeu a venit ca nuiaua mamei. Avere iti trebue? Na! Na! in decurs de un an mi s a spart casa si gospodaria...
