Ziua e tot mai pe sfarsite, seara se face tot mai simtita, tot mai apasatoare. Luminile sfinte se sting, una cate una; raman doar mucurile fumegande, ce inmultesc nelinistea si spaima. Umbrele pacatului se latesc tot mai mult, aripile ignorantei, ale faradelegii, ale indiferentei intinse peste lume slabesc mereu dorul dupa cer, Doamne! Am ajuns []Ziua e tot mai pe sfarsite, seara se face tot mai simtita, tot mai apasatoare. Luminile sfinte se sting, una cate una; raman doar mucurile fumegande, ce inmultesc nelinistea si spaima. Umbrele pacatului se latesc tot mai mult, aripile ignorantei, ale faradelegii, ale indiferentei intinse peste lume slabesc mereu dorul dupa cer, Doamne!Am ajuns atat de singuri in mijlocul lumii! Pasii nostri bajbaie in intuneric. Am pierdut cararea cea catre Tine, cea catre ai Tai.

Doamne, nu-i nici o lumina? I-a secat, oare, izvorul? Dar Izvorul esti Tu! i Tu esti nemuritor, esti vesnic! Atunci?A, da! Incep sa inteleg! Vina ne apartine.

Iarta-ne, Doamne! Iarta-ne! O, nu Tu, ci noi ne-am stins! Noi nu mai suntem o lumina in lume, nici macar din aceea ascunsa sub obroc Ne-am unit cu intunericul, Doamne, ne-am facut una cu el, ne-am facut fii ai lui.

Ce noapte-ngrozitoare!Dar festila festila inca mai fumega! Firava, dar sigura nadejde de reinviere.

Reaprinde-o, Doamne, pentru ca, luminati si luminand, sa putem alunga bezna necredintei ce ne invaluie si asa sa intampinam apoi Zorile Diminetii! Ilie URSACHE