8 Mai – S-au stricat oamenii!
8 mai, Psalmul 53, v. Ce amara este constatarea aceasta din Sfantul Cuvant al lui Dumnezeu ori de cate ori o citim! i mai ales ori de cate ori o simtim si noi, ca o mare durere, coplesindu-ne inima, privind in jurul nostru la faptele si la vorbele oamenilor. Pierderea credintei, racirea dragostei, nimicirea increderii []8 mai, Psalmul 53, v. Ce amara este constatarea aceasta din Sfantul Cuvant al lui Dumnezeu ori de cate ori o citim! i mai ales ori de cate ori o simtim si noi, ca o mare durere, coplesindu-ne inima, privind in jurul nostru la faptele si la vorbele oamenilor. Pierderea credintei, racirea dragostei, nimicirea increderii dintre oameni fata de Dumnezeu si fata de semenii lor au dus si duc biata omenire la stricaciunea si pierzarea cea mai grabnica si mai deznadajduita. Cata vreme in sufletele oamenilor exista frica de Dumnezeu si evlavia ascultarii de El pe care le da credinta, bunele randuieli sanatoase si morale erau pazite in familie din tata in fiu, iar copiii, crescand in aceasta atmosfera cucernica si infranata, cuminti si ascultatori, se rusinau de pacat si se fereau de purtarile stricate.
Nu le faceau cel putin pe fata, fara rusine si cu obraznica indrazneala Copiii astfel crescuti, sub educatia religiei si a bunului simt, acasa si in scoala, erau si ei, la randul lor, niste parinti buni, care cresteau ge-neratia urmatoare nu numai cu invataturile buneicuviinte mostenite, ci mai adaugand si partea lor frumoasa la cea primita de la inaintasii lor. Mai ales cu pilda inalta si demna a vietii lor traita astfel. Dragostea familiei se prelungea in buna invoire si in respect fata de toti ceilalti semeni. Iar intelegerea si prietenia sanatoasa si morala apropiau sufletele tuturor pana la caldura si bucurie. Asa a fost viata multor generatii de inaintasi ai nostri, crescuti in credinta si in invatatura lui Hristos.
Dar cand evlavia si credinta lui Dumnezeu se pierd, cand frica de pacat devine necunoscuta,cand dragostea devine numai o desfranata trebuinta trupeasca, lipsita de orice fior dulce si curat care din credinta izvoraste, cand prietenia este subjugata numai interesului egoist si desfranat al stomacului, ce mai ramane atunci din...
Nu le faceau cel putin pe fata, fara rusine si cu obraznica indrazneala Copiii astfel crescuti, sub educatia religiei si a bunului simt, acasa si in scoala, erau si ei, la randul lor, niste parinti buni, care cresteau ge-neratia urmatoare nu numai cu invataturile buneicuviinte mostenite, ci mai adaugand si partea lor frumoasa la cea primita de la inaintasii lor. Mai ales cu pilda inalta si demna a vietii lor traita astfel. Dragostea familiei se prelungea in buna invoire si in respect fata de toti ceilalti semeni. Iar intelegerea si prietenia sanatoasa si morala apropiau sufletele tuturor pana la caldura si bucurie. Asa a fost viata multor generatii de inaintasi ai nostri, crescuti in credinta si in invatatura lui Hristos.
Dar cand evlavia si credinta lui Dumnezeu se pierd, cand frica de pacat devine necunoscuta,cand dragostea devine numai o desfranata trebuinta trupeasca, lipsita de orice fior dulce si curat care din credinta izvoraste, cand prietenia este subjugata numai interesului egoist si desfranat al stomacului, ce mai ramane atunci din...
