Staţi gata, dar…
Stati gata, dar, avand mijlocul incins cu adevarul, imbracati cu platosa neprihanirii, avand picioarele incaltate cu ravna Evangheliei pacii. Pe deasupra tuturor acestora, luati scutul credintei cu care veti putea stinge toate sagetile arzatoare ale celui rau. Luati si coiful mantuirii si sabia Duhului, care este Cuvantul lui Dumnezeu. (Efeseni 10 14, 17) Doua lucruri []Stati gata, dar, avand mijlocul incins cu adevarul, imbracati cu platosa neprihanirii, avand picioarele incaltate cu ravna Evangheliei pacii. Pe deasupra tuturor acestora, luati scutul credintei cu care veti putea stinge toate sagetile arzatoare ale celui rau. Luati si coiful mantuirii si sabia Duhului, care este Cuvantul lui Dumnezeu. (Efeseni 10 14, 17)Doua lucruri se vad dintr-o data la un ostas gata de lupta: puterea si frumusetea lui. Puterea se vede din hotararea lui launtrica, iar frumusetea din infatisarea lui dinafara. Puterea se vede din toate madularele lui, iar frumusetea din toate vesmintele sale. Un ostas nu trebuie sa apara niciodata batran si niciodata slabanog in starea sa launtrica. i nu trebuie sa apara niciodata dezordonat si zdrentaros in infatisarea sa dinafara. Un ostas nu trebuie sa apara niciodata nepregatit si negata. Chiar cand este in repaus, chiar cand este in odihna, ori in calatorie ostasul trebuie sa arate o infatisare totdeauna ordonata si disciplinata, curata si ingrijita, dovedind puterea si frumusetea tineretii si a curajului sau. Numai astfel el va face cinste Imparatului sau, patriei sale si unitatii din care face parte.
Cel dintai lucru care despre spune Cuvantul Domnului ca trebuie sa se vada la un ostas al lui Hristos este mijlocul incins si pieptul aparat. Centura Adevarului si platosa neprihanirii sunt primele dovezi si conditii ale puterii si frumusetii. Ale puterii care sta in adevar si ale frumusetii care sta in neprihanire. Puterea noastra sta in increderea noastra pe invatatura dreapta, prin care ni se intemeiaza credinta noastra in Dumnezeul nostru si in Mantuitorul nostru Iisus Hristos. Aceasta centura care ne incinge si intareste mijlocul nostru este puterea rezemarii noastre pe Adevar, adica pe invatatura evanghelica lasata Bisericii noastre vii si sfinte. Iar frumusetea noastra sta in neprihanirea curatei noastre iubiri si unitati fratesti. In aceasta aparare pe care ne-o da noua, fiecaruia, partasia puternica cu fratii nostri, stand intre ei, umbland intre ei, lucrand si suferind intre ei. Fara invatatura noi suntem fara adevar. Iar fara dragoste suntem fara neprihanire.
De aceea, oricine isi leapada invatatura sa dintai este ca un ostas care si-a aruncat centura sa. Un astfel de ostas este un dezertor, si asta se vede imediat si de departe de catre oricine. Un ostas care si-a pierdut centura si umbla fara ea nu mai are nici un pret in ochii nimanui. El nu numai ca si-a pierdut orice putere, fiindca mijlocul lui este slabanogit, ci si pentru ca si-a pierdut cinstea sa.
Sa ma apere neprihanirea si sa ma pazeasca nevinovatia, se ruga psalmistul, aratandu-ne si prin asta ca platosa neprihanirii, adica frumoasa dragoste frateasca, este o puternica aparare pentru sufletul credincios. Un ostas fara platosa ar fi tot asa de nefericit ca si unul fara centura. Un suflet fara dragostea si unitatea frateasca este tot asa de nenorocit ca si unul fara invatatura adevarata. De fapt, aceste doua pierderi merg impreuna. Cine isi pierde invatatura dreapta isi pierde si unitatea cu fratii. Cine o pastreaza tare pe cea dintai o are frumoasa si pe cea de-a doua.
Dupa mijlocul incins si pieptul aparat, Cuvantul Sfant vorbeste despre incaltarea picioarelor noastre cu ravna Evangheliei pacii Ravna de a propovadui si altora calea mantuirii sufletesti este nu numai o datorie a ostasului credincios, ci este chiar o arma duhovniceasca a lui. O arma nu numai de atac pentru infrangerea lui satan si pentru a dezrobi de la el pe alte suflete care zac in robia sa, ci si de aparare a propriei noastre mantuiri. Caci, cu cat vom alerga si vom lupta mai mult pentru mantuirea altora, cu atat va fi mai sigura lupta asta pentru mantuirea noastra proprie. De aceea ravna pentru vestirea Evangheliei trebuie sa fie o grija si o preocupare necontenita ale fiecarui suflet care doreste sa traiasca si sa sfarseasca el insusi biruitor.
Evanghelia este a pacii, fiindca ea este in primul rand vestea cea buna a impacarii Tatalui nostru Ceresc cu noi, prin Sangele Crucii Mantuitorului nostru Iisus Hristos, care ne-a spalat de pacatele noastre si ne-a impacat prin Jertfa si Moartea Sa cu Dumnezeu. i este a pacii, fiindca ea singura aduce sufletul omenesc intr-o stare de pace launtrica, chiar si in mijlocul celor mai mari valuri si framantari. Domnul Iisus a zis: Va dau pacea Mea! i pacea aceasta intrece orice pricepere omeneasca si biruie orice zbucium si framantare. Apoi, este a pacii, fiindca ea singura este calea prin care toate sufletele si toate popoarele pot ajunge la adevarata intelegere, armonie si dragoste, prin puterea si viata lui Hristos Domnul si Mantuitorul nostru, atunci cand acestea o primesc si o urmeaza cu adevarat.
Pe deasupra tuturorPe deasupra tuturor, luati scutul credintei Putem avea invatatura cea mai adevarata si fratietatea cea mai iubitoare, dar daca noi insine pe deasupra acestora nu avem credinta tare si de nepatruns, prin care sa ne aparam si sa ni le pastram acestea intregi, fara credinta biruitoare nu ne pot folosi prea mult nici dreapta invatatura, nici dulcea fratietate si nici ostenitoarea ravna pentru Evanghelie. Credinta este scutul aparator al tuturor acestora si de aceea, cata vreme credinta noastra este tare si neclintita, noi putem tine piept tuturor uneltirilor si atacurilor diavolului.
Credinta se reazema pe adevar si pe dragoste, dupa cum scutul se reazema pe cingatoare si pe platosa. Ele se ajuta si se apara impreuna si nu pot merge impreuna una fara de cealalta. Credinta apara invatatura si tot ea apara si dragostea. O credinta puternica si adevarata este numai aceea care apara cu hotarare si tarie, in orice vreme, invatatura de la inceput si dragostea dintai. Dupa cum scutul puternic nu lasa sa patrunda nici o sageata vrajmasa ca sa strice cingatoarea si platosa, tot asa, o credinta tare si adevarata nu permite nici unei invataturi straine sa-i strice invatatura. i nici unei incredintari straine, sa-i desparta dragostea dintai.
Propovaduieste Cuvantul potrivit cu invatatura, spune Sfantul Pavel lui Tit (Tit 1, 9). i infrunta pe potrivnici. Impotriviti-va diavolului, tari in credinta, spune Sfantul Iacov (Iac 4, 7), si el va fugi de la voi. Impotriviti-va lui tari in credinta, spune si Sfantul Petru, stiind ca si fratii vostri din lume trec prin aceleasi suferinte ca voi (I Pt 5, 9).
Iata care sunt cele doua mari lucrari pe care le face credinta cea statornica si adevarata: 1. Propovaduieste Cuvantul Sfant intocmai cu invatatura, adica cu felul cum a primit si a auzit de la inceput, neingaduind alta talmacire a Sfintei Scripturi decat asta, si inlaturand orice alta incredintare deosebita de cele avute inainte si lasate de la inaintasi. Ori de unde ar veni astfel de incredintari....
Cel dintai lucru care despre spune Cuvantul Domnului ca trebuie sa se vada la un ostas al lui Hristos este mijlocul incins si pieptul aparat. Centura Adevarului si platosa neprihanirii sunt primele dovezi si conditii ale puterii si frumusetii. Ale puterii care sta in adevar si ale frumusetii care sta in neprihanire. Puterea noastra sta in increderea noastra pe invatatura dreapta, prin care ni se intemeiaza credinta noastra in Dumnezeul nostru si in Mantuitorul nostru Iisus Hristos. Aceasta centura care ne incinge si intareste mijlocul nostru este puterea rezemarii noastre pe Adevar, adica pe invatatura evanghelica lasata Bisericii noastre vii si sfinte. Iar frumusetea noastra sta in neprihanirea curatei noastre iubiri si unitati fratesti. In aceasta aparare pe care ne-o da noua, fiecaruia, partasia puternica cu fratii nostri, stand intre ei, umbland intre ei, lucrand si suferind intre ei. Fara invatatura noi suntem fara adevar. Iar fara dragoste suntem fara neprihanire.
De aceea, oricine isi leapada invatatura sa dintai este ca un ostas care si-a aruncat centura sa. Un astfel de ostas este un dezertor, si asta se vede imediat si de departe de catre oricine. Un ostas care si-a pierdut centura si umbla fara ea nu mai are nici un pret in ochii nimanui. El nu numai ca si-a pierdut orice putere, fiindca mijlocul lui este slabanogit, ci si pentru ca si-a pierdut cinstea sa.
Sa ma apere neprihanirea si sa ma pazeasca nevinovatia, se ruga psalmistul, aratandu-ne si prin asta ca platosa neprihanirii, adica frumoasa dragoste frateasca, este o puternica aparare pentru sufletul credincios. Un ostas fara platosa ar fi tot asa de nefericit ca si unul fara centura. Un suflet fara dragostea si unitatea frateasca este tot asa de nenorocit ca si unul fara invatatura adevarata. De fapt, aceste doua pierderi merg impreuna. Cine isi pierde invatatura dreapta isi pierde si unitatea cu fratii. Cine o pastreaza tare pe cea dintai o are frumoasa si pe cea de-a doua.
Dupa mijlocul incins si pieptul aparat, Cuvantul Sfant vorbeste despre incaltarea picioarelor noastre cu ravna Evangheliei pacii Ravna de a propovadui si altora calea mantuirii sufletesti este nu numai o datorie a ostasului credincios, ci este chiar o arma duhovniceasca a lui. O arma nu numai de atac pentru infrangerea lui satan si pentru a dezrobi de la el pe alte suflete care zac in robia sa, ci si de aparare a propriei noastre mantuiri. Caci, cu cat vom alerga si vom lupta mai mult pentru mantuirea altora, cu atat va fi mai sigura lupta asta pentru mantuirea noastra proprie. De aceea ravna pentru vestirea Evangheliei trebuie sa fie o grija si o preocupare necontenita ale fiecarui suflet care doreste sa traiasca si sa sfarseasca el insusi biruitor.
Evanghelia este a pacii, fiindca ea este in primul rand vestea cea buna a impacarii Tatalui nostru Ceresc cu noi, prin Sangele Crucii Mantuitorului nostru Iisus Hristos, care ne-a spalat de pacatele noastre si ne-a impacat prin Jertfa si Moartea Sa cu Dumnezeu. i este a pacii, fiindca ea singura aduce sufletul omenesc intr-o stare de pace launtrica, chiar si in mijlocul celor mai mari valuri si framantari. Domnul Iisus a zis: Va dau pacea Mea! i pacea aceasta intrece orice pricepere omeneasca si biruie orice zbucium si framantare. Apoi, este a pacii, fiindca ea singura este calea prin care toate sufletele si toate popoarele pot ajunge la adevarata intelegere, armonie si dragoste, prin puterea si viata lui Hristos Domnul si Mantuitorul nostru, atunci cand acestea o primesc si o urmeaza cu adevarat.
Pe deasupra tuturorPe deasupra tuturor, luati scutul credintei Putem avea invatatura cea mai adevarata si fratietatea cea mai iubitoare, dar daca noi insine pe deasupra acestora nu avem credinta tare si de nepatruns, prin care sa ne aparam si sa ni le pastram acestea intregi, fara credinta biruitoare nu ne pot folosi prea mult nici dreapta invatatura, nici dulcea fratietate si nici ostenitoarea ravna pentru Evanghelie. Credinta este scutul aparator al tuturor acestora si de aceea, cata vreme credinta noastra este tare si neclintita, noi putem tine piept tuturor uneltirilor si atacurilor diavolului.
Credinta se reazema pe adevar si pe dragoste, dupa cum scutul se reazema pe cingatoare si pe platosa. Ele se ajuta si se apara impreuna si nu pot merge impreuna una fara de cealalta. Credinta apara invatatura si tot ea apara si dragostea. O credinta puternica si adevarata este numai aceea care apara cu hotarare si tarie, in orice vreme, invatatura de la inceput si dragostea dintai. Dupa cum scutul puternic nu lasa sa patrunda nici o sageata vrajmasa ca sa strice cingatoarea si platosa, tot asa, o credinta tare si adevarata nu permite nici unei invataturi straine sa-i strice invatatura. i nici unei incredintari straine, sa-i desparta dragostea dintai.
Propovaduieste Cuvantul potrivit cu invatatura, spune Sfantul Pavel lui Tit (Tit 1, 9). i infrunta pe potrivnici. Impotriviti-va diavolului, tari in credinta, spune Sfantul Iacov (Iac 4, 7), si el va fugi de la voi. Impotriviti-va lui tari in credinta, spune si Sfantul Petru, stiind ca si fratii vostri din lume trec prin aceleasi suferinte ca voi (I Pt 5, 9).
Iata care sunt cele doua mari lucrari pe care le face credinta cea statornica si adevarata: 1. Propovaduieste Cuvantul Sfant intocmai cu invatatura, adica cu felul cum a primit si a auzit de la inceput, neingaduind alta talmacire a Sfintei Scripturi decat asta, si inlaturand orice alta incredintare deosebita de cele avute inainte si lasate de la inaintasi. Ori de unde ar veni astfel de incredintari....
