Ucenici ai lui Hristos
Duminica a II-a dupa Rusalii (a Sfintilor romani) Evanghelia de la Matei 4,18 23 18 Pe cand umbla pe langa Marea Galileii, a vazut pe doi frati, pe Simon ce se numeste Petru si pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja in mare, caci erau pescari. 19 i le-a zis: Veniti dupa Mine si va voi face []Duminica a II-a dupa Rusalii (a Sfintilor romani)Evanghelia de la Matei 4,18 2318 Pe cand umbla pe langa Marea Galileii, a vazut pe doi frati, pe Simon ce se numeste Petru si pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja in mare, caci erau pescari. 19 i le-a zis: Veniti dupa Mine si va voi face pescari de oameni. 20 Iar ei, indata lasand mrejele, au mers dupa El. 21 i de acolo, mergand mai departe, a vazut alti doi frati, pe Iacov al lui Zevedeu si pe Ioan fratele lui, in corabie cu Zevedeu, tatal lor, dregandu-si mrejele si i-a chemat. 22 Iar ei indata, lasand corabia si pe tatal lor, au mers dupa El. 23 i a strabatut Iisus toata Galileea, invatand in sinagogile lor si propovaduind Evanghelia imparatiei si tamaduind toata boala si toata neputinta in popor.1. Doua perechi de frati. Evanghelia acestei Duminici ne infatiseaza chemarea de catre Iisus a primilor Sai ucenici. Textul este foarte apropiat de cel de la Marcu (1,16-20). Atat Marcu, cat si Matei ne vorbesc de chemarea a doua perechi de frati: Petru si Andrei, fratele lui; si Iacov al lui Zevedeu si Ioan, fratele lui. Amandoi evanghelistii ne spun ca toti cei patru erau pescari si ca Iisus i-a aflat pe tarmul Marii Galileii. i anume, pe primii doi i-a aflat aruncandu-si mreaja in mare; iar pe ultimii doi, dregandu-si mrejele impreuna cu tatal lor Zevedeu. Amandoi evaghelistii ne spun ca Iisus i-a chemat sa-L urmeze, cu cuvintele: Veniti dupa Mine si va voi face pescari de oameni ; si ca si unii si altii, primii lasand mrejele, cei din urma lasand nu numai corabia si mrejele, ci si pe tatal lor, Zevedeu, au mers dupa Iisus.
Se poate, deci, spune ca Sf. Matei a urmat indeaproape, in aceasta scurta relatare, modelul pe care i-l oferea Evanghelia de la Marcu. Totusi, unele foarte mici modificari in raport cu acest model ne ajuta sa discernem mai bine mesajul mateian. Astfel, Simon din Marcu (1,16) devine la Matei (v. 18) Simon ce se numeste Petru . Desi Matei stie ca numele de Petru ii va fi dat de Mantuitorul numai mai tarziu (Mt 16,18; cf. Mc 3,16), el foloseste totusi, de la inceput, si numele sub care va fi indeobste cunoscut acest Apostol in Biserica.2. Indata . In ce priveste raspunsul celor doua perechi de frati la chemarea lui Iisus, Sf. Matei adauga, in raport cu Marcu, un singur cuvant, care apare de doua ori, adica in fiecare din cele doua referiri la raspunsul celor chemati. Este vorba de cuvantul (adverbul) indata : Iar ei, indata lasand mrejele, au mers dupa El (v. 20); Iar ei indata, lasand corabia si pe tatal lor, au mers dupa El (v. 22). In sfarsit, ca si Marcu, Matei aminteste, in legatura cu fiii lui Zevedeu, de corabia (barca) ce le apartinea acestora. E deja, poate, un indiciu ca familia lui Zevedeu era oarecum instarita, posedand o corabie . Insa, Matei nu-i mentioneaza si pe simbriasii angajati de Zevedeu si de fiii sai. Acest detaliu, care apare la Marcu (1,20), sugereaza ca, intr-adevar, a doua pereche de frati chemati acum de Iisus, anume Iacov si Ioan, proveneau dintr-o familie mai instarita, care folosea si lucratori platiti. De ce aceasta omisiune? Poate pur si simplu deoarece detaliul i se pare lui Matei fara prea multa importanta si deoarece prezenta sa strica oarecum simetria celor doua chemari. Daca insa tinem seama de acel indata introdus de Matei in versetele 20 si 22, putem banui ca el opereaza aceasta omisiune pentru a sublinia cu si mai multa tarie radicalismul urmarii imediate a lui Iisus: in relatarea mateiana, cei doi fii ai lui Zevedeu il lasa singur pe tatal lor.3. Antecedente ale acelui indata al raspunsului ucenicilor: a) Lc 5,1-11. Se cuvine sa mai relevam o alta trasatura importanta, de data aceasta comuna primelor doua Evanghelii. Anume faptul ca, in relatarea de la Matei, ca si in cea de la Marcu, nu ni se spune nimic despre vreo intalnire precedenta a celor chemati cu Iisus. Cele doua relatari lasa impresia ca chiar la prima intalnire si fara nici o pregatire prealabila Iisus i-a chemat pe cei patru si ca ei au si raspuns imediat chemarii Sale. E adevarat ca in Sfintele Evanghelii mai gasim si alte astfel de chemari spontane, cu raspunsuri tot atat de spontane si de integrale ca si a celor doua perechi de frati din Evanghelia de astazi. Asa a fost, de pilda, chemarea si raspunsul lui Matei insusi, fostul vames Levi (Mt 9,9; Mc 2,14; Lc 5,27-28), sau chemarea si raspunsul lui Zacheu (Lc 19,1-9), desi el n-a fost unul dintre Cei Doisprezece. In schimb, pentru primii chemati, Evangheliile de la Luca si de la Ioan ne spun ca, de fapt, au existat anumite precedente, care explica, cel putin partial, raspunsul prompt al benefeciarilor acestei chemari. Astfel, Sf. Luca situeaza chemarea primilor ucenici in urma unei pescuiri minunate (Lc 5,1-11). Sunt mentionati in mod expres Simon Petru si, ca tovarasi ai sai la pescuit, Iacov si Ioan (Luca nu-l mentioneaza pe Andrei). Vazand minunea, acestia au fost cuprinsi de spaima, iar Petru a cazut la genunchii lui Iisus, zicand: Iesi de la mine, Doamne, ca sunt om pacatos (v. 8). Iar Iisus i-a zis: Nu te teme; de acum inainte vei fi pescar de oameni (v. 10). Aceasta chemare, desi este redata la singular, a fost adresata, de fapt, si celorlalti, cum rezulta din v. 11, unde se spune ca ei toti au lasat totul si au mers dupa El .
Aceasta promptitudine in ascultarea chemarii lui Iisus se explica mai bine, din punct de vedere psihologic, daca ea a avut loc in urma unei astfel de mari minuni asupra naturii. Marea Galileii (numita si Marea Tiberiadei sau Lacul Ghenizaretului) era destul de saraca in peste, cum este si astazi. Niste oameni a caror ocupatie de baza era pescuitul in apele acestei mari, cum erau cele doua perechi de frati, stiau cel mai bine acest lucru. O pescuire atat de bogata, incat li se rupeau mrejele (Lc 5,6), putea, intr-adevar, sa-i determine la o astfel de ascultare neconditionata si totala a chemarii lui Iisus.4. Antecedente ale acelui indata al raspunsului ucenicilor: b) In 1,35-42. Evanghelia a patra ne spune si ea ca au existat astfel de antecedente ale relatiei lui Iisus cel putin cu unii dintre cei patru (In 1,35-42). Aflam, din aceasta Evanghelie, ca Andrei a fost unul dintre ucenicii lui Ioan Botezatorul. El si, desigur, si fratele sau Simon (Petru) aveau, deci, serioase preocupari religioase inca inainte de a-L fi cunoscut pe Mantuitorul. Ei erau dintre acei credinciosi iudei care asteptau mantuirea (Lc 2,38) sau mangaierea lui Israel (Lc 2,25), adica venirea lui Mesia, in conformitate ca fagaduintele pe care le facuse Dumnezeu prin sfintii Sai prooroci. Mai mult, Andrei nu era un oarecare intre ucenicii lui Ioan. Multi l-au cautat pe Ioan Botezatorul si i-au ascultat cuvantul. Dar nu multi au fost cei care au si luat in serios acest cuvant, mai ales vestirea sa despre Hristos. Evanghelia a patra tine insa sa ne spuna ca atunci cand, dupa botezul lui Iisus in Iordan, Sf. Ioan Botezatorul, inspirat de Duhul Sfant, L-a identificat ca pe Mielul lui Dumnezeu , doi dintre ucenicii sai, auzindu-l, au mers dupa Iisus (In 1,36-37). Iar Iisus, intorcandu-Se si vazand ca merg dupa El, le-a zis: Ce cautati? Iar ei I-au zis: Rabbi (care se talcuieste: Invatatorule), unde locuiesti? El le-a zis: Veniti si veti vedea. Au mers, deci, si au vazut unde locuia; si au ramas la El in ziua aceea. Era ca la ceasul al zecelea (In 1,38-39). i Evanghelistul ne dezvaluie in continuare identitatea unuia dintre acei ucenici: Unul dintre cei doi care auzisera de la Ioan si venisera dupa Iisus era Andrei, fratele lui Simon Petru (v. 40). Cine va fi fost celalalt ucenic? Sa fi fost Ioan insusi, viitorul evanghelist? Se poate! Caci, in ge neral, Ioan prefera sa-si treaca numele sub tacere sau sa faca aluzie la propria persoana prin expresii obscure ca celalalt ucenic sau ucenicul pe care-l iubea Iisus . Daca este asa, atunci au existat antecedente si in ce priveste intalnirea lui Iisus cu fiii lui Zevedeu, cel putin cu unul dintre ei.
Nu putem sa trecem peste acest text fara a ne umple inca o data inimile de taina si de duiosia acestei intalniri cu Iisus, in intimitatea locuintei Sale provizorii in care i-a invitat pe cei doi ucenici ai lui Ioan. Din ucenici ai lui Ioan ei devin de acum inainte, in modul cel mai firesc si conform dorintei celei mai adanci a Botezatorului insusi, ucenici ai lui Hristos. Iar Andrei va ramane in Traditia Bisericii cu supranumele de Cel intai chemat (in greceste: Protoklitos, folosit astazi de greci si ca nume propriu, mai ales de monahi si, in forma feminina Protokliti, de monahii). Cat de minunata a putut fi aceasta intalnire! Cu cata uimire si cu o cat...
Se poate, deci, spune ca Sf. Matei a urmat indeaproape, in aceasta scurta relatare, modelul pe care i-l oferea Evanghelia de la Marcu. Totusi, unele foarte mici modificari in raport cu acest model ne ajuta sa discernem mai bine mesajul mateian. Astfel, Simon din Marcu (1,16) devine la Matei (v. 18) Simon ce se numeste Petru . Desi Matei stie ca numele de Petru ii va fi dat de Mantuitorul numai mai tarziu (Mt 16,18; cf. Mc 3,16), el foloseste totusi, de la inceput, si numele sub care va fi indeobste cunoscut acest Apostol in Biserica.2. Indata . In ce priveste raspunsul celor doua perechi de frati la chemarea lui Iisus, Sf. Matei adauga, in raport cu Marcu, un singur cuvant, care apare de doua ori, adica in fiecare din cele doua referiri la raspunsul celor chemati. Este vorba de cuvantul (adverbul) indata : Iar ei, indata lasand mrejele, au mers dupa El (v. 20); Iar ei indata, lasand corabia si pe tatal lor, au mers dupa El (v. 22). In sfarsit, ca si Marcu, Matei aminteste, in legatura cu fiii lui Zevedeu, de corabia (barca) ce le apartinea acestora. E deja, poate, un indiciu ca familia lui Zevedeu era oarecum instarita, posedand o corabie . Insa, Matei nu-i mentioneaza si pe simbriasii angajati de Zevedeu si de fiii sai. Acest detaliu, care apare la Marcu (1,20), sugereaza ca, intr-adevar, a doua pereche de frati chemati acum de Iisus, anume Iacov si Ioan, proveneau dintr-o familie mai instarita, care folosea si lucratori platiti. De ce aceasta omisiune? Poate pur si simplu deoarece detaliul i se pare lui Matei fara prea multa importanta si deoarece prezenta sa strica oarecum simetria celor doua chemari. Daca insa tinem seama de acel indata introdus de Matei in versetele 20 si 22, putem banui ca el opereaza aceasta omisiune pentru a sublinia cu si mai multa tarie radicalismul urmarii imediate a lui Iisus: in relatarea mateiana, cei doi fii ai lui Zevedeu il lasa singur pe tatal lor.3. Antecedente ale acelui indata al raspunsului ucenicilor: a) Lc 5,1-11. Se cuvine sa mai relevam o alta trasatura importanta, de data aceasta comuna primelor doua Evanghelii. Anume faptul ca, in relatarea de la Matei, ca si in cea de la Marcu, nu ni se spune nimic despre vreo intalnire precedenta a celor chemati cu Iisus. Cele doua relatari lasa impresia ca chiar la prima intalnire si fara nici o pregatire prealabila Iisus i-a chemat pe cei patru si ca ei au si raspuns imediat chemarii Sale. E adevarat ca in Sfintele Evanghelii mai gasim si alte astfel de chemari spontane, cu raspunsuri tot atat de spontane si de integrale ca si a celor doua perechi de frati din Evanghelia de astazi. Asa a fost, de pilda, chemarea si raspunsul lui Matei insusi, fostul vames Levi (Mt 9,9; Mc 2,14; Lc 5,27-28), sau chemarea si raspunsul lui Zacheu (Lc 19,1-9), desi el n-a fost unul dintre Cei Doisprezece. In schimb, pentru primii chemati, Evangheliile de la Luca si de la Ioan ne spun ca, de fapt, au existat anumite precedente, care explica, cel putin partial, raspunsul prompt al benefeciarilor acestei chemari. Astfel, Sf. Luca situeaza chemarea primilor ucenici in urma unei pescuiri minunate (Lc 5,1-11). Sunt mentionati in mod expres Simon Petru si, ca tovarasi ai sai la pescuit, Iacov si Ioan (Luca nu-l mentioneaza pe Andrei). Vazand minunea, acestia au fost cuprinsi de spaima, iar Petru a cazut la genunchii lui Iisus, zicand: Iesi de la mine, Doamne, ca sunt om pacatos (v. 8). Iar Iisus i-a zis: Nu te teme; de acum inainte vei fi pescar de oameni (v. 10). Aceasta chemare, desi este redata la singular, a fost adresata, de fapt, si celorlalti, cum rezulta din v. 11, unde se spune ca ei toti au lasat totul si au mers dupa El .
Aceasta promptitudine in ascultarea chemarii lui Iisus se explica mai bine, din punct de vedere psihologic, daca ea a avut loc in urma unei astfel de mari minuni asupra naturii. Marea Galileii (numita si Marea Tiberiadei sau Lacul Ghenizaretului) era destul de saraca in peste, cum este si astazi. Niste oameni a caror ocupatie de baza era pescuitul in apele acestei mari, cum erau cele doua perechi de frati, stiau cel mai bine acest lucru. O pescuire atat de bogata, incat li se rupeau mrejele (Lc 5,6), putea, intr-adevar, sa-i determine la o astfel de ascultare neconditionata si totala a chemarii lui Iisus.4. Antecedente ale acelui indata al raspunsului ucenicilor: b) In 1,35-42. Evanghelia a patra ne spune si ea ca au existat astfel de antecedente ale relatiei lui Iisus cel putin cu unii dintre cei patru (In 1,35-42). Aflam, din aceasta Evanghelie, ca Andrei a fost unul dintre ucenicii lui Ioan Botezatorul. El si, desigur, si fratele sau Simon (Petru) aveau, deci, serioase preocupari religioase inca inainte de a-L fi cunoscut pe Mantuitorul. Ei erau dintre acei credinciosi iudei care asteptau mantuirea (Lc 2,38) sau mangaierea lui Israel (Lc 2,25), adica venirea lui Mesia, in conformitate ca fagaduintele pe care le facuse Dumnezeu prin sfintii Sai prooroci. Mai mult, Andrei nu era un oarecare intre ucenicii lui Ioan. Multi l-au cautat pe Ioan Botezatorul si i-au ascultat cuvantul. Dar nu multi au fost cei care au si luat in serios acest cuvant, mai ales vestirea sa despre Hristos. Evanghelia a patra tine insa sa ne spuna ca atunci cand, dupa botezul lui Iisus in Iordan, Sf. Ioan Botezatorul, inspirat de Duhul Sfant, L-a identificat ca pe Mielul lui Dumnezeu , doi dintre ucenicii sai, auzindu-l, au mers dupa Iisus (In 1,36-37). Iar Iisus, intorcandu-Se si vazand ca merg dupa El, le-a zis: Ce cautati? Iar ei I-au zis: Rabbi (care se talcuieste: Invatatorule), unde locuiesti? El le-a zis: Veniti si veti vedea. Au mers, deci, si au vazut unde locuia; si au ramas la El in ziua aceea. Era ca la ceasul al zecelea (In 1,38-39). i Evanghelistul ne dezvaluie in continuare identitatea unuia dintre acei ucenici: Unul dintre cei doi care auzisera de la Ioan si venisera dupa Iisus era Andrei, fratele lui Simon Petru (v. 40). Cine va fi fost celalalt ucenic? Sa fi fost Ioan insusi, viitorul evanghelist? Se poate! Caci, in ge neral, Ioan prefera sa-si treaca numele sub tacere sau sa faca aluzie la propria persoana prin expresii obscure ca celalalt ucenic sau ucenicul pe care-l iubea Iisus . Daca este asa, atunci au existat antecedente si in ce priveste intalnirea lui Iisus cu fiii lui Zevedeu, cel putin cu unul dintre ei.
Nu putem sa trecem peste acest text fara a ne umple inca o data inimile de taina si de duiosia acestei intalniri cu Iisus, in intimitatea locuintei Sale provizorii in care i-a invitat pe cei doi ucenici ai lui Ioan. Din ucenici ai lui Ioan ei devin de acum inainte, in modul cel mai firesc si conform dorintei celei mai adanci a Botezatorului insusi, ucenici ai lui Hristos. Iar Andrei va ramane in Traditia Bisericii cu supranumele de Cel intai chemat (in greceste: Protoklitos, folosit astazi de greci si ca nume propriu, mai ales de monahi si, in forma feminina Protokliti, de monahii). Cat de minunata a putut fi aceasta intalnire! Cu cata uimire si cu o cat...
