Creștinismul românesc în fața realităților de azi
Suntem un popor nascut crestin. Cucerirea spirituala a Daciei a inceput inainte de cucerirea ei teritoriala. Cunoastem anii cand ne-au cucerit romanii, dar un an al increstinarii noastre, cum il cunosc alte popoare europene pe al lor, noi, romanii, nu-l cunoastem. Apoi, dupa Dacia Felix (Dacia Fericita), a urmat o perioada de o mie de []Suntem un popor nascut crestin. Cucerirea spirituala a Daciei a inceput inainte de cucerirea ei teritoriala. Cunoastem anii cand ne-au cucerit romanii, dar un an al increstinarii noastre, cum il cunosc alte popoare europene pe al lor, noi, romanii, nu-l cunoastem. Apoi, dupa Dacia Felix (Dacia Fericita), a urmat o perioada de o mie de ani in care ne-au calcat navalitorii, dand tinuturilor noastre numele lor sau alte denumiri, dar noi am ramas ceea ce suntem si azi: romani crestini.
Un carturar francez, Ferdinand Lot, prin al patrulea deceniu al secolului trecut, cunoscator profund al perioadei Evului Mediu timpuriu, a denumit, intr-o lucrare a sa, poporul roman o enigma a istoriei . Apele involburate ale acesteia s-au revarsat tumultuoase peste populatia crestina ce traia intre Tisa si Nistru; ele insa au trecut, dar pietrele populatia daco-romana a ramas sa-si duca mai departe istoria pe care Dumnezeu i-a harazit-o. Aceasta istorie zbuciumata i-a dat poporului nostru o blandete, o bunatate si o intelepciune care l-au facut sa treaca biruitor prin toate vicisitudinile istoriei si sa-si gaseasca, in epoca moderna a popoarelor din sud-estul Europei, locul pe care-l merita.
Secretul dainuirii noastre, in ciuda unei istorii nedrepte si ostile, a constat si consta in credinta noastra in Dumnezeu. Credinta a fost catalizatorul care ne-a echilibrat si ne-a dat putere sa ne ridicam deasupra valurilor neprielnice si amenintatoare, biruindu-le prin Biserica Domnului Iisus Hristos corabia mantuirii noastre. Nici popoarele navalitoare ce ne-au bantuit un mileniu, nici navala tumultuoasa a urmasilor biblicei Agar, nici peltica iazma a Fanarului, nici ursul moschicesc care ne-a schilodit in bratele lui blande mai bine de patru decenii, nici acvila blonda scaldata de apele Rhinului n-au putut sa ne infranga credinta noastra in Iisus Hristos si Biserica Lui. Astfel, am trecut biruitori hotarul celui de al III-Iea mileniu, ramanand acelasi binecuvantat popor crestin si aceeasi natiune crestina.
Dar, in vremurile de azi ale inceputului sfarsitului tuturor lucrurilor, diavolul, infrant odinioara in pustia Carantaniei de catre Mantuitorul lumii, incearca o alta strategie de lupta pentru a-l rupe pe bietul om de Iisus Hristos, de Imparatia Lui si de Biserica. Progresele lumii moderne vor sa ne convinga ca...
Un carturar francez, Ferdinand Lot, prin al patrulea deceniu al secolului trecut, cunoscator profund al perioadei Evului Mediu timpuriu, a denumit, intr-o lucrare a sa, poporul roman o enigma a istoriei . Apele involburate ale acesteia s-au revarsat tumultuoase peste populatia crestina ce traia intre Tisa si Nistru; ele insa au trecut, dar pietrele populatia daco-romana a ramas sa-si duca mai departe istoria pe care Dumnezeu i-a harazit-o. Aceasta istorie zbuciumata i-a dat poporului nostru o blandete, o bunatate si o intelepciune care l-au facut sa treaca biruitor prin toate vicisitudinile istoriei si sa-si gaseasca, in epoca moderna a popoarelor din sud-estul Europei, locul pe care-l merita.
Secretul dainuirii noastre, in ciuda unei istorii nedrepte si ostile, a constat si consta in credinta noastra in Dumnezeu. Credinta a fost catalizatorul care ne-a echilibrat si ne-a dat putere sa ne ridicam deasupra valurilor neprielnice si amenintatoare, biruindu-le prin Biserica Domnului Iisus Hristos corabia mantuirii noastre. Nici popoarele navalitoare ce ne-au bantuit un mileniu, nici navala tumultuoasa a urmasilor biblicei Agar, nici peltica iazma a Fanarului, nici ursul moschicesc care ne-a schilodit in bratele lui blande mai bine de patru decenii, nici acvila blonda scaldata de apele Rhinului n-au putut sa ne infranga credinta noastra in Iisus Hristos si Biserica Lui. Astfel, am trecut biruitori hotarul celui de al III-Iea mileniu, ramanand acelasi binecuvantat popor crestin si aceeasi natiune crestina.
Dar, in vremurile de azi ale inceputului sfarsitului tuturor lucrurilor, diavolul, infrant odinioara in pustia Carantaniei de catre Mantuitorul lumii, incearca o alta strategie de lupta pentru a-l rupe pe bietul om de Iisus Hristos, de Imparatia Lui si de Biserica. Progresele lumii moderne vor sa ne convinga ca...
