Toti suntem pusi fata in fata cu cele doua cai: cea stramta si cea larga. In cartea Mai langa Domnul meu , zice Parintele Iosif ca doi frati au primit, mostenire, o oaie. Dar era problema cum sa-mparta oaia. i s-au inteles asa: fiecare pregatim de mancare si-i dam drumul la oaie sa iasa din grajd []Toti suntem pusi fata in fata cu cele doua cai: cea stramta si cea larga. In cartea Mai langa Domnul meu , zice Parintele Iosif ca doi frati au primit, mostenire, o oaie. Dar era problema cum sa-mparta oaia. i s-au inteles asa: fiecare pregatim de mancare si-i dam drumul la oaie sa iasa din grajd si, la care merge oaia, a lui sa fie. Cel dintai pregateste lucerna din aia buna, gustoasa, hranitoare si-i pune langa ea apa si sare. Celalalt, nimic. i-n ultima clipa, cand sa dea drumul la oaie, smulge repede cateva buruieni si le pune acolo, in vasul lui. Cand iese oaia, se duce direct la verdeata, pentru ca a izbit-o in ochi culoarea verde. Insa aceste buruieni nu erau comestibile pentru ea. i zice Parintele Iosif: O, cat de multi oameni se duc pe calea cea larga, pentru ca-i izbeste ochiul! i oamenii sunt inselati de simturile lor, pentru ca se iau dupa ce le place. Dar se trezesc ca nu sunt hraniti, ca sunt goi, ca sunt lipsiti. i Parintele Iosif ne-a pus inainte calea aceasta stramta a umblarii cu Hristos. Calea cea gustoasa a Cuvantului Scripturii. Calea cea stramta a suferintei, a rabdarii, a dragostei.

Ma gandesc de multe ori...