„ALĂTURI AM PURTAT POVARA”
Vorbirea fratelui Traian Dorz de la nunta de la Podoleni 26 octombrie 1985 Pentru ca ni s-a cerut sa cantam cantarea aceasta in felul in care am cantat-o, vreau sa va impartasesc tuturor un gand si un simtamant. Vad ca l-au avut si alti frati si surori. Noi, unii dintre noi, printre care si []Vorbirea fratelui Traian Dorz de la nunta de la Podoleni 26 octombrie 1985Pentru ca ni s-a cerut sa cantam cantarea aceasta in felul in care am cantat-o, vreau sa va impartasesc tuturor un gand si un simtamant. Vad ca l-au avut si alti frati si surori. Noi, unii dintre noi, printre care si eu, vin la nunta aceasta de la una dintre cele mai triste, mai grele si mai sfinte inmormantari, la care am participat alaltaieri. Unul dintre cei mai sfinti frati, nu numai din tara noastra: din lumea intreaga, a fost chemat de Domnul intr-un chip foarte grabnic la El. Il stiti toti, dar poate ca nu toti ati auzit. Este vorba despre fratele Popa Petru din Saucani, acest minunat copil al lui Dumnezeu.
Una din scumpele noastre surori ne-a trimis aici un biletel care a exprimat si dorinta noastra sa pastram un moment de reculegere in amintirea acestui frate care a fost mai mult decat oricare o suta dintre noi. i a facut pentru Domnul lucruri pe care numai in Ziua Judecatii gura Domnului le va spune, dupa sfanta Sa fagaduinta care a zis: Pe cine M-a marturisit pe Mine inaintea oamenilor, il voi marturisi si Eu inaintea Tatalui si inaintea ingerilor Lui .
Acest frate scump a trait printre noi o viata stralucitoare, dar ascunsa. El a suferit pentru Domnul poate ca mai mult decat oricare dintre noi. Odata, gandindu-ma la el, am scris, in amintirea lui, una dintre cele mai indurerate si mai scumpe amintiri ale mele, in patru strofe:Alaturi am purtat povaraaceleiasi slavite cruci,dar tu, necunoscut si tainic,in alt fel ti-a fost dat s-o duci. Aceeasi inspinata creangaa-ncununat si fruntea ta,desi, tacut si singuratic,de tine nimeni nu stia. Eu, din rasplata suferintei,ceva si-n lume mi-am primit;dar tu, purtand-o nestiuta,chiar si de-aceasta te-ai lipsit. O, Maine, cand, in cer, Stapanulva rasplati pe drept ce-am dat,rabdarea ta necunoscutava straluci mai minunat. Totdeauna am stiut ca acest mare om sfant al lui Dumnezeu care a facut atat de mult va straluci mai minunat decat oricare dintre noi in Imparatia lui Dumnezeu, in Ziua aceea. Acum, cand el s-a dus si cand nu ne mai poate auzi tot ce spunem frumos despre el care n-a dorit niciodata sa se spuna, in viata, despre dansul , putem sa ne impartasim aceste tainice si sfinte simtaminte, pentru ca sunt niste adevaruri minunate cu care suntem datori fata de toti cei care l-ati cunoscut sau nu l-ati cunoscut, ca sa le stiti. Ca sa va ganditi ce oameni sfinti a lasat Dumnezeu printre noi. Ce pilde inalte de traire, de rabdare si de sfintenie ne-a fost dat sa vedem noi in sfanta Lucrare a lui Dumnezeu care este Oastea Domnului, familia noastra duhovniceasca. Pentru ca sa-I stim totdeauna multumi recunoscatori lui Dumnezeu. i gandul la ei sa ne indemne si pe noi sa ne straduim cu toata puterea, asa cum ni s-a spus in versetul sfant citit mai inainte de catre fratele David din sfanta Epistola a Apostolului Petru: Dati va si voi toate silintele sa uniti cu credinta voastra fapta, cu fapta cunostinta, cu cunostinta infranarea, cu infranarea rabdarea, cu rabdarea evlavia, cu evlavia dragostea de frati si cu dragostea de frati iubirea de oameni. Ca numai daca veti avea din belsug aceste lucruri in voi, ele nu va vor lasa sa fiti nici lenesi, nici neroditori . i-n adevar, numai in chipul acesta vom capata din belsug intrare in Imparatia lui Dumnezeu, Tatal nostru si al Domnului nostru Iisus Hristos.
Oricand citesc sau repet aceste cuvinte, eu il vad inaintea ochilor mei pe fratele Petru Popa din Saucani. Il cunosc din 1930. A trecut o jumatate secol si mai bine de atunci. Pe drumurile Domnului, pasii nostri s-au impletit impreuna.
In 1934, acum mai bine de cincizeci de ani, eram copii. El era mai tanar cu patru ani ca mine. Dar eram amandoi cu opinci, cu cojocel si cu sumanas curat si alb de lana. Umblam pe calea lui Dumnezeu. Atunci, la Oradea, Oastea Domnului avea sapte adunari, in sapte parti ale orasului. Tot ceea ce era nobil si inteligent, si credincios din toata aceasta cetate facea parte dintre prietenii sau membrii Oastei Domnului. In octombrie 1934 am avut o adunare minunata a Oastei, o sarbatoare publicata prin toate afisele, in toate partile orasului Oradea. Pe scena Teatrului Municipal din Oradea, noi, cei doi copii atunci, eram printre cei care trebuiau sa marturiseasca acolo Numele Domnului. Fratele Petru avea anii lui tineri, 16 ani. El s-a nascut in 1918. A vorbit atunci de pe scena Teatrului Municipal din Oradea. In toate lojele mari erau, in frunte cu episcopul, toata conducerea Oradiei, toti oamenii mari de acolo si-l ascultau. Cand a terminat el de vorbit, toata asistenta aceasta s-a ridicat in picioare si, dupa obiceiul lor, au batut din palme si toti se intrebau: Cine este copilul acesta? Un inger venit din cer? Noi asa ceva n-am mai auzit niciodata . A vorbit despre Domnul atunci cu lacrimi, cu caldura, cu putere, in asa fel, incat vibrau toate sufletele ascultand Cuvantul lui...
Una din scumpele noastre surori ne-a trimis aici un biletel care a exprimat si dorinta noastra sa pastram un moment de reculegere in amintirea acestui frate care a fost mai mult decat oricare o suta dintre noi. i a facut pentru Domnul lucruri pe care numai in Ziua Judecatii gura Domnului le va spune, dupa sfanta Sa fagaduinta care a zis: Pe cine M-a marturisit pe Mine inaintea oamenilor, il voi marturisi si Eu inaintea Tatalui si inaintea ingerilor Lui .
Acest frate scump a trait printre noi o viata stralucitoare, dar ascunsa. El a suferit pentru Domnul poate ca mai mult decat oricare dintre noi. Odata, gandindu-ma la el, am scris, in amintirea lui, una dintre cele mai indurerate si mai scumpe amintiri ale mele, in patru strofe:Alaturi am purtat povaraaceleiasi slavite cruci,dar tu, necunoscut si tainic,in alt fel ti-a fost dat s-o duci. Aceeasi inspinata creangaa-ncununat si fruntea ta,desi, tacut si singuratic,de tine nimeni nu stia. Eu, din rasplata suferintei,ceva si-n lume mi-am primit;dar tu, purtand-o nestiuta,chiar si de-aceasta te-ai lipsit. O, Maine, cand, in cer, Stapanulva rasplati pe drept ce-am dat,rabdarea ta necunoscutava straluci mai minunat. Totdeauna am stiut ca acest mare om sfant al lui Dumnezeu care a facut atat de mult va straluci mai minunat decat oricare dintre noi in Imparatia lui Dumnezeu, in Ziua aceea. Acum, cand el s-a dus si cand nu ne mai poate auzi tot ce spunem frumos despre el care n-a dorit niciodata sa se spuna, in viata, despre dansul , putem sa ne impartasim aceste tainice si sfinte simtaminte, pentru ca sunt niste adevaruri minunate cu care suntem datori fata de toti cei care l-ati cunoscut sau nu l-ati cunoscut, ca sa le stiti. Ca sa va ganditi ce oameni sfinti a lasat Dumnezeu printre noi. Ce pilde inalte de traire, de rabdare si de sfintenie ne-a fost dat sa vedem noi in sfanta Lucrare a lui Dumnezeu care este Oastea Domnului, familia noastra duhovniceasca. Pentru ca sa-I stim totdeauna multumi recunoscatori lui Dumnezeu. i gandul la ei sa ne indemne si pe noi sa ne straduim cu toata puterea, asa cum ni s-a spus in versetul sfant citit mai inainte de catre fratele David din sfanta Epistola a Apostolului Petru: Dati va si voi toate silintele sa uniti cu credinta voastra fapta, cu fapta cunostinta, cu cunostinta infranarea, cu infranarea rabdarea, cu rabdarea evlavia, cu evlavia dragostea de frati si cu dragostea de frati iubirea de oameni. Ca numai daca veti avea din belsug aceste lucruri in voi, ele nu va vor lasa sa fiti nici lenesi, nici neroditori . i-n adevar, numai in chipul acesta vom capata din belsug intrare in Imparatia lui Dumnezeu, Tatal nostru si al Domnului nostru Iisus Hristos.
Oricand citesc sau repet aceste cuvinte, eu il vad inaintea ochilor mei pe fratele Petru Popa din Saucani. Il cunosc din 1930. A trecut o jumatate secol si mai bine de atunci. Pe drumurile Domnului, pasii nostri s-au impletit impreuna.
In 1934, acum mai bine de cincizeci de ani, eram copii. El era mai tanar cu patru ani ca mine. Dar eram amandoi cu opinci, cu cojocel si cu sumanas curat si alb de lana. Umblam pe calea lui Dumnezeu. Atunci, la Oradea, Oastea Domnului avea sapte adunari, in sapte parti ale orasului. Tot ceea ce era nobil si inteligent, si credincios din toata aceasta cetate facea parte dintre prietenii sau membrii Oastei Domnului. In octombrie 1934 am avut o adunare minunata a Oastei, o sarbatoare publicata prin toate afisele, in toate partile orasului Oradea. Pe scena Teatrului Municipal din Oradea, noi, cei doi copii atunci, eram printre cei care trebuiau sa marturiseasca acolo Numele Domnului. Fratele Petru avea anii lui tineri, 16 ani. El s-a nascut in 1918. A vorbit atunci de pe scena Teatrului Municipal din Oradea. In toate lojele mari erau, in frunte cu episcopul, toata conducerea Oradiei, toti oamenii mari de acolo si-l ascultau. Cand a terminat el de vorbit, toata asistenta aceasta s-a ridicat in picioare si, dupa obiceiul lor, au batut din palme si toti se intrebau: Cine este copilul acesta? Un inger venit din cer? Noi asa ceva n-am mai auzit niciodata . A vorbit despre Domnul atunci cu lacrimi, cu caldura, cu putere, in asa fel, incat vibrau toate sufletele ascultand Cuvantul lui...
