Prin credinta sa ne predam si noi si sa ne dam si noi inima inaintea lui Dumnezeu si in fata multor martori. Nu stiam altceva atunci, decat sa ne bucuram si sa cantam. Nu ne uitam cine ne vorbea. i vorbea atunci Cuvantul lui Dumnezeu. Nu se mai spunea fratelui: Du-te si vorbeste! caci []Prin credinta sa ne predam si noi si sa ne dam si noi inima inaintea lui Dumnezeu si in fata multor martori. Nu stiam altceva atunci, decat sa ne bucuram si sa cantam. Nu ne uitam cine ne vorbea. i vorbea atunci Cuvantul lui Dumnezeu. Nu se mai spunea fratelui: Du-te si vorbeste! caci fiecare frate se scula sa vorbeasca in adunare. Era el frate, dar vorbea Cuvantul lui Dumnezeu, cu puterea Duhului Sfant.

De ce? Credinta era atat de mare, incat ne-a facut sa fim una in Hristos, una in Dumnezeu, una in dragostea Lui! Dar, cu trecerea timpului si cu nevegherea noastra, am crescut, dar nu in credinta, ci in cunostinta.

Sa nu uitam Cuvantul lui Dumnezeu care ne spune parca cu atata groaza: Caci Dumnezeu sta impotriva celor mandri, dar celor smeriti le da har .

Vorbirea fratelui Campeanu (Ogrut) la nunta de la Ciula mai 1981Slavit sa fie Domnul!Cateva cuvinte din Cuvantul lui Dumnezeu, prin care am vrea sa putem intelege planul chemarii lui Dumnezeu Planul acela pe care l-a intocmit din vesnicie pentru noi, care suntem aici si [carora] ne-a facut si noua parte el.

Multumiri fie aduse lui Dumnezeu, Care ne poarta intotdeauna in carul Lui de biruinta in Hristos Iisus, Domnul nostru. i Care a raspandit prin noi, in orice loc, mireasma cunostintei Lui.

Intr-adevar, noi suntem inaintea lui Dumnezeu o mireasma a lui Hristos. O mireasma! Pentru cei ce sunt pe calea mantuirii si pentru cei ce sunt pe calea pierzarii!Pentru unii suntem o miresma de la viata la viata. Pentru altii suntem o mireasma de la moarte la moarte. i cine este de-ajuns pentru acest lucru? Caci noi nu stricam Cuvantului lui Dumnezeu, cum fac cei mai multi, ci vorbim cu inima curata din partea lui Dumnezeu, inaintea Domnului Iisus Hristos, prin Duhul Sfant.

Iubiti frati, si voi, toti cei care ne gasim aici! Locul in care ne gasim (si Lucrarea in care ne gasim), am vrea sa spunem ca e un loc de nunta. E loc de bucurie! E loc de veselie! E loc in care fiecare ar vrea sa se veseleasca. Ar vrea sa se bucure, ar vrea sa se duca de aici cat mai plin de bucurie si de veselie.

Dar sa nu uitam ca Lucrarea aceasta, in mijlocul careia se face nunta aceasta, este o lupta, o alergare! Este o Lucrare a lui Dumnezeu, si nu a omului. De aceea cum am auzit pe toti fratii spunand, indemnati de Duhul lui Dumnezeu, de cand am intrat aici sa stam putin si sa ne gandim cum am intrat aici, cum am ajuns aici si unde suntem acumCum am pornit de frumos prin credintaCum nici unul nu stiam nimica, ci numai credeamCand ne vedeam, nu stiam decat sa cantam despre ceea ce credeam! Asa cum spune Cuvantul lui Dumnezeu: Noi v-am vorbit fiindca am crezut! .

Noi va vorbim fiindca credem! Asa era la inceput Dar cu timpul si cu vremea, inaintand, daca mai putem sa ne aducem aminte de cand au calcat aici in satul acesta, in Ciula, prima data oameni impinsi de dor dupa mantuire, si cand prima data Lucrarea aceasta a trecut peste meleagurile acestea, ce frumos era!N-am sa uit niciodata si nu pot sa uit cand de colo, din deal, m-am oprit sa ma uit; si am vazut pana in vale un puhoi de suflete care erau o inima, un suflet si un gand. Rasuna tot dealul de cantare.

De ce era atunci asa? Pentru ca nimeni nu stia nimica! Ci toti vedeam lucrarile lui Dumnezeu, adierea trecerii Domnului prin noi.

Insa cu timpul si cu vremea care s-a scurs de atunci si pana astazi, multi, multi dintre noi am ajuns sa prea stim i atunci, cand stii, nu mai poti sa crezi!Un lucru ce-l stii, nu-l mai poti crede, fratilor! Domnul Iisus n-a spus nicio data in Evanghelia Sa nici un cuvant despre asta: Cine va cunoaste si cine va sti despre Mine, va fi fericit! Ci Domnul Iisus a spus apasat: Cine va crede in Mine nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii .

Adica cine crede, si nicidecum cine cunoaste, cine stie. Lupta aceasta de aici de pe pamant, se da in noi, in fiecare dintre noi, intre a crede si a ramane in Dumnezeu si a cunoaste, a sti numai si a ramane tot in firea veche.

Asa a fost si cu poporul Israel in pustie: Cum, Israele, cum e? Ai scapat de Faraon? Sigur! Toti intr-un glas vor fi raspuns. Am scapat, caci am vazut si marea cum i-a inghitit! i marea putere a lui Dumnezeu prin care am scapat.

Dar nu stiau ca tocmai de aici, din pustie, incepusera deja luptele cu altfel de vrajmasi. Cand vrajmasul moare in afara, abia atunci incepe lupta cea dinauntru.

Fratilor dragi, asa [s-a intamplat] si cu noi cand, prin credinta, am cunoscut Harul lui Dumnezeu Cand, prin credinta, fiecare dintre noi am ajuns sa ingenunchem in fata multor martori si in fata Cerului intreg, sa ne predam in slujba lui Dumnezeu.

Prin credinta sa ne predam si noi si sa ne dam si noi inima inaintea lui Dumnezeu si in fata multor martori. Nu stiam altceva atunci, decat sa ne bucuram si sa cantam. Nu ne uitam cine ne vorbea. i vorbea atunci Cuvantul lui Dumnezeu. Nu se mai spunea fratelui: Du-te si vorbeste! caci fiecare frate se scula sa vorbeasca in adunare. Era el frate, dar vorbea Cuvantul lui Dumnezeu, cu puterea Duhului Sfant.

De ce? Credinta era atat de mare, incat ne-a facut sa fim una in Hristos, una in Dumnezeu, una in dragostea Lui! Dar, cu trecerea timpului si cu nevegherea noastra, am crescut, dar nu in credinta, ci in cunostinta.

Sa nu uitam Cuvantul lui Dumnezeu care ne spune parca cu atata groaza: Caci Dumnezeu sta impotriva celor mandri, dar celor smeriti le da har .

Caci Dumnezeu prinde pe cei intelepti in insasi viclenia lor, cu toate ca ei se cred sireti.

Pentru ca in credinta nu se ascunde viclenie.

In credinta, frate, nu se cauta folosul tau.

In credinta, nu se merge asa cum ar vrea fiecare.

In credinta, fiecare cauta folosul altuia.

In credinta, fiecare cauta sa-l vada pe altul mai presus decat pe el insusi. Asa lucreaza credinta acolo unde este! In credinta, fiecare cauta sa fie cat mai smerit, cat mai supus, cat mai ascultator.

Credinta este unul dintre darurile cele mari si minunate, si alese, asa cum s a amintit, din darurile minunate si speciale care vor ramane.

Cunoastem cu totii Cuvantul lui Dumnezeu care ne spune prin Sfantul Apostol Pavel cand vorbeste despre daruri: Nu voiesc sa fiti in necunostinta, fratilor, sau in nestiinta de darul lui Dumnezeu! i insira toate darurile, rand pe rand, si le spune pe toate pe rand, caci oamenii cu totii doresc dupa ele. Desi spune Cuvantul asa de clar: N-am dorit sa stiu altceva nimic intre voi, decat pe Iisus Hristos si pe El rastignit.

Doar atat am vrut eu sa stiu. Doar atata si cu atata am vrut ca sa ramaneti si fericirea voastra ar fi crescut mult de tot. i cand le insira apoi toate darurile, spune cum vor pieri unul cate unul. Dar dintre toate, acestea trei nu vor pieri niciodata: Credinta, Nadejdea si Dragostea. Intre acestea trei, si chiar de la inceput, este credinta.

Se pune in multe alte adunari apasul si pretuirea pe aceste daruri pe care Cuvantul lui Dumnezeu le arata ca vor pieri, vor inceta de la o vreme. Se pune de multe ori pretuirea chiar si de catre noi, caci Dumnezeu ne-a pus in inima si in suflete Cuvantul Lui, sa-L putem vesti si altora. Se pune si de catre noi, de catre cei mai multi, pretuirea eului, a iubirii de sine: Ca mine n-a vorbit nimeni , gandesc unii. Daca nu vorbeam eu in adunare, nu era nimica de ea gandesc...