Sensul nevoinţei în Ortodoxie
Sfantul Pavel, apostolul tematicilor teologice, foloseste o expresie providentiala din care putem intelege mai potrivit sensul nevointei in Ortodoxie. Astfel, in contextul in care Sfantul Pavel incurajeaza pe corinteni sa rabde in suferinte, el abordeaza si tema nevointei a carei finalitate este preschimbarea hainei trupului nostru, vazuta ca un cort , cu o locuinta cereasca. Trecand []Sfantul Pavel, apostolul tematicilor teologice, foloseste o expresie providentiala din care putem intelege mai potrivit sensul nevointei in Ortodoxie. Astfel, in contextul in care Sfantul Pavel incurajeaza pe corinteni sa rabde in suferinte, el abordeaza si tema nevointei a carei finalitate este preschimbarea hainei trupului nostru, vazuta ca un cort , cu o locuinta cereasca. Trecand peste alternanta calitativa data trupului: cort mobil pe pamant si locuinta definitiva in ceruri, care pune in evidenta diferenta dintre bunurile pamantesti trecatoare si cele ceresti vesnice, ne oprim asupra modului in care Sfantul Pavel recomanda sa se faca nevointa crestina. Astfel, el puncteaza: Ca de vreme ce dorim nu sa scoatem haina noastra, ci sa ne imbracam cu cealalta pe deasupra, ca ceea ce este muritor sa fie inghitit de viata (II Co. 5, 4).
Retinem expresia: dorim nu sa scoatem haina noastra, ci sa ne imbracam cu cealalta pe deasupra care trimite direct la tema nevointei. Adica, trupul nostru este ca o haina care acopera sufletul. Aceasta haina, spune apostolul se va strica (II Co 5, 1), se va invechi odata cu trecerea timpului, in comparatie cu sufletul care nu cunoaste aceasta trecere. De aceea, aceasta haina trecatoare a trupului trebuie schimbata cu una cereasca si vesnica nefacuta de mana (II Co. 5, 1), care sa acopere sufletul nemuritor. Dupa sfantul Pavel, tot suspinul omului din aceasta viata impreuna cu toata dorirea lui trebuie sa se concentreze pe aceasta preschimbare a celor doua tipuri de haine ale trupului. In realitate, doua moduri de existenta ale omului: pamanteasca si cereasca.
Nevointa crestina este calea pe care se face aceasta preschimbare, aceasta trecere de la un mod la altul de existenta. Surpriza si noutatea paulina consta in doua aspecte, deosebit de importante, care adesea sunt ignorate in recomandarile de masa ale nevointei crestine.
Mai intai, aflam de la Sfantul Pavel ca cele doua moduri de existenta ale omului sunt concomitente, ele diferentiindu-se doar calitativ. Adica, pe de o parte suntem ceea ce suntem, fiinte purtatoare de trup care va muri. Aceasta este realitatea nostra ontologica, cu care ne nastem si de care nu putem face abstractie. Pe de alta parte, avem in noi, oarecum, o dublura calitativa , un trup adamic asumat de Hristos, preschimbat si innoit prin crucea si invierea Lui, care asteapta sa fie imbracat de fiecare dintre noi.
In al doilea rand, descoperim la Sfantul Pavel calea prin care orice om este chemat sa faca aceasta trecere de la modul trecator la cel netrecator de existenta. Contrar celor care inteleg nevointa ca o mortificare a trupului, ca o chinuire a lui continua cu speranta ca acestea il fac mai milostiv pe Dumnezeu, Sfantul Pavel intelege nevointa la polul opus, ca un suspin si un dor permanent dupa Dumnezeu (Rm. 8, 23). Altfel spus, nu conteaza cantitatea de chinuri suferite pentru Hristos. Dupa cum, nici multitudinea de...
Retinem expresia: dorim nu sa scoatem haina noastra, ci sa ne imbracam cu cealalta pe deasupra care trimite direct la tema nevointei. Adica, trupul nostru este ca o haina care acopera sufletul. Aceasta haina, spune apostolul se va strica (II Co 5, 1), se va invechi odata cu trecerea timpului, in comparatie cu sufletul care nu cunoaste aceasta trecere. De aceea, aceasta haina trecatoare a trupului trebuie schimbata cu una cereasca si vesnica nefacuta de mana (II Co. 5, 1), care sa acopere sufletul nemuritor. Dupa sfantul Pavel, tot suspinul omului din aceasta viata impreuna cu toata dorirea lui trebuie sa se concentreze pe aceasta preschimbare a celor doua tipuri de haine ale trupului. In realitate, doua moduri de existenta ale omului: pamanteasca si cereasca.
Nevointa crestina este calea pe care se face aceasta preschimbare, aceasta trecere de la un mod la altul de existenta. Surpriza si noutatea paulina consta in doua aspecte, deosebit de importante, care adesea sunt ignorate in recomandarile de masa ale nevointei crestine.
Mai intai, aflam de la Sfantul Pavel ca cele doua moduri de existenta ale omului sunt concomitente, ele diferentiindu-se doar calitativ. Adica, pe de o parte suntem ceea ce suntem, fiinte purtatoare de trup care va muri. Aceasta este realitatea nostra ontologica, cu care ne nastem si de care nu putem face abstractie. Pe de alta parte, avem in noi, oarecum, o dublura calitativa , un trup adamic asumat de Hristos, preschimbat si innoit prin crucea si invierea Lui, care asteapta sa fie imbracat de fiecare dintre noi.
In al doilea rand, descoperim la Sfantul Pavel calea prin care orice om este chemat sa faca aceasta trecere de la modul trecator la cel netrecator de existenta. Contrar celor care inteleg nevointa ca o mortificare a trupului, ca o chinuire a lui continua cu speranta ca acestea il fac mai milostiv pe Dumnezeu, Sfantul Pavel intelege nevointa la polul opus, ca un suspin si un dor permanent dupa Dumnezeu (Rm. 8, 23). Altfel spus, nu conteaza cantitatea de chinuri suferite pentru Hristos. Dupa cum, nici multitudinea de...
