Un staret batran, foarte inaintat in varsta si bolnav, aproape pe moarte, se ruga si vorbea in sufletul lui cu Dumnezeu. Isi cerceta cu amanuntime trecutul si mersul duhovnicesc spre dobandirea roadei Duhului Sfant. Primise de la Bunul Dumnezeu multe daruri, cel al inainte vederii, al blandetii, al dreptei socotinte si multe altele si cu []Un staret batran, foarte inaintat in varsta si bolnav, aproape pe moarte, se ruga si vorbea in sufletul lui cu Dumnezeu. Isi cerceta cu amanuntime trecutul si mersul duhovnicesc spre dobandirea roadei Duhului Sfant. Primise de la Bunul Dumnezeu multe daruri, cel al inainte vederii, al blandetii, al dreptei socotinte si multe altele si cu toate acestea se gandea ca n-a facut in viata mai nimic bun.

Glasul lui Dumnezeu insa ii descoperea frumoasa lui traire. La un moment dat gandul lui merse spre ucenicii manastirii pe care o pastorise si se gandea ca daca pe acestia nu i-a povatuit cu dreapta socoteala spre dobandirea iubirii desavarsite, nici el nu se va mantui. Glasul lui Dumnezeu in constiinta sa insa ii spuse ca abia atunci cand ucenicii sai vor face la fel ca el, atunci si ei vor dobandi mantuirea.

In clipele acelea intra in chilia batranului un mirean ce locuia prin preajma manastirii si care avea mare evlavie la dansul, cu un castronas cu cateva fructe, spre mangaierea batranului si a bolii de care era rapus. Batranul primi cu dragoste fructele, iar mireanul ca sa nu-l obosesca prea tare pleca la casa lui. La scurt timp un calugar a venit in chilie sa-l mai cerceteze pe batran. Batranul gandindu-se ca nu mai are mult de trait dadu castronasul cu fructe calugarului care-i purta mereu de grija. Ucenicul primi cu dragoste fructele ca sa-l...