CERCETAREA DE SINE – pentru fraţii noştri lucrători
Meditatii ale fratelui Traian Dorz pentru Anul Nou In Numele Tatalui si al Fiului si al Santului Duh. Amin. Sfarsitul de an si inceputul de an sunt prilejuri in care nu numai fiecare om intelept sau fiecare familie, ci chiar si fiecare popor si fiecare intreprindere omeneasca isi face cu o adanca seriozitate bilantul, socoteala []Meditatii ale fratelui Traian Dorz pentru Anul NouIn Numele Tatalui si al Fiului si al Santului Duh. Amin.
Sfarsitul de an si inceputul de an sunt prilejuri in care nu numai fiecare om intelept sau fiecare familie, ci chiar si fiecare popor si fiecare intreprindere omeneasca isi face cu o adanca seriozitate bilantul, socoteala muncii si a roadelor sale, a castigului sau a pagubei, a inaintarii sale sau a darii inapoi din anul si din timpul vietii petrecute, pentru a vedea nu numai ca inca un an din viata s a dus, ci si cum a trecut acest an si cum il intampina pe celalalt an, spre a putea ajunge la capatul fericit al timpului, al anului, al vietii cu vrednicie inaintea lui Dumnezeu.
Un om care merge mereu, dar nu sta niciodata sa socoteasca cum merge, pe unde merge si unde va ajunge la capatul drumului sau, acela este un om nebun. Acela nici nu va merge bine si nici nu va merge pe unde trebuie, dar nici nu o sa ajunga bine. Un om care lucreaza, dar nu sta niciodata sa se controleze pe sine insusi cu toata intelepciunea judecatii sanatoase, cu toata teama de a nu gresi, cu toata constiinta raspunderii sale fata de stapanul lucrarii unde este, de stapanul care l-a angajat, acela este un om si mai nebun. Ce rasplata sa poata primi de la Stapanul cel Sfant un astfel de lucrator care nu tine seama nici de planul Stapanului cu lucrarea in care l-a angajat pe el, nici de felul cum au lucrat cei dinaintea lui, nici de pretul pe care Stapanul l-a investit in lucrarea aceasta si nici de indrumarile sau de parerea celorlalti lucratori cu care lucreaza impreuna? Ci face totul ca si cum n-ar fi nici Stapanul, nici inaintasii, nici fratii, nici rasplata unei drepte judecati pentru felul cum a lucrat sau cum lucreaza el. Rasplata unui astfel de lucrator rau nu poate fi decat focul vesnic.
Ce sa facem oare cu cei care merg asa, dar nu vor nici ei sa se controleze niciodata cum merg si pe unde merg si nici nu vor sa primeasca vreo indrumare de la nimeni? Astfel de oameni mai pot fi ei oare feriti din nenorocirea in care sunt si de pierzarea in care vor ajunge? Pe astfel de fii ai neascultarii nici Dumnezeu nu mai lupta sa-i salveze. Nenumarate locuri din Sfanta Scriptura arata starea lor si urmarea acestei stari. Vai nu numai de ei, ci si de cei care ii urmeaza in neascultarea lor ingamfata! Dintre toate nebuniile in care pot cadea oamenii, nebunia neascultarii de Dumnezeu, nebunia neascultarii duhovnicesti este cea mai rea, fiindca in ea omul nu se pierde numai pe sine, ci mai pierde si pe altii cu el; si nu-si pierde numai trupul sau trecator, ci-si pierde sufletul sau vesnic si, cu el, pe ale multora.
Cat de grozav lucru este ca omul nu se cerceteaza cu teama si cu grija, macar o data intr-un an, in privinta aceasta sau macar o data in viata, inainte de ziua mortii sale!Iata alt sfarsit de an; iata alt inceput de an!Noi, frati preaiubiti si surorile noastre, sa nu uitam niciodata porunca Sfantului Cuvantul al lui Dumnezeu cu privire la cercetarea de noi insine. Daca suntem indemnati asa: Pe voi insiva incercati-va daca sunteti in credinta , pe voi insiva cercati-va! , nu recunoasteti voi ca Iisus Hristos este in voi, afara numai daca sunteti lepadati? (II Cor 13, 5), atunci fiecare dintre noi este dator sa faca acest lucru cu o teama sfanta de Dumnezeu, macar o data pe an, acum! Pentru ca aceasta o facea in fiecare zi Sfantul Apostol Pavel si toti oamenii lui Dumnezeu, precum zice el: Eu ma port aspru cu mine insumi, nu cumva, propovaduind altora, eu insumi sa fiu lepadat (I Cor 9, 27).
Eu ii intreb pe fratii cei mai cu vaza din Lucrarea lui Dumnezeu si le infatisez felul cum invat eu, nu cumva sa alerg sau sa fi alergat in zadar (Gal 2, 2). Eu nu dau nici un prilej de poticnire nimanui, ci in toate privintele arat ca sunt un vrednic slujitor al lui Dumnezeu, prin multa rabdare, prin curatie, prin intelepciune, prin indelunga rabdare, prin bunatate, prin Duhul Sfant, printr-o dragoste neprefacuta, prin Cuvantul adevarului, prin puterea lui Dumnezeu (II Cor 6, 3-7).
O, ce cutremurator de serios este acest lucru: cercetarea de sine inaintea Domnului si inaintea fratilor!Sa urmam deci, scumpi frati si surori, si noi pilda sfintilor nostri inaintasi si sa ne cercetam pe noi insine cu necrutare. Intai: cat cunoastem noi Cuvantul Domnului? Cat citim Biblia zilnic? pentru a vedea apoi cat traim noi insine poruncile Domnului. i as zice sa ne cercetam pe noi insine fiecare macar in lumina fiecarui verset din primele porunci ale Domnului Iisus date noua in invatatura de pe munte, la Matei capitolul 5, capitolul 6 si capitolul 7. Acolo nu este vorba de nimic din afara, ci numai de cele din launtrul nostru. tia Domnul si stie El ca omul este foarte gata totdeauna sa schimbe cele din afara ale sale, dar aproape niciodata nu vrea sa le schimbe pe cele din launtrul sau. Iar ca sa nu se schimbe pe sine, viclenia omului merge pana acolo ca schimba chiar si cuvintele Domnului Dumnezeu. Am mai spus asta, dar trebuie iarasi sa o repetam. Cand Domnul Iisus a zis: Pocaiti-va , El n-a vrut sa spuna: Faceti-va secte , ci: Schimbati-va launtrul; schimbati-va nu cultul si numele, ci schimbati-va inima si viata . El n-a zis: Botezati-va , ci a zis: Nasteti-va din nou! . Dar oamenii acum se pocaiesc repede, dar nu se schimba niciodata. Se boteaza foarte usor, dar nu se nasc din nou, decat foarte greu. Isi schimba cultul de doua si de trei ori, dar nu-si schimba nici inima, nici firea niciodata.
Domnul Iisus a dat un semn dupa care pot fi recunoscuti cei care L-au ascultat. i semnul acesta este viata, trairea, dupa care pot fi recunoscuti cei schimbati dintre cei numai pocaiti sau facuti secte. i dupa care se pot cunoaste roadele celor nascuti din nou dintre ale celor numai botezati. Trairea celor pocaiti cu numele este fireasca, lumeasca, amestecata, pe cand trairea celor schimbati este o traire duhovniceasca. De asemenea, roadele celor numai botezati se vad usor, fiindca faptele si vorbele, si urmarile lor sunt tulburari, certuri, clevetiri, ura, neascultari si dezbinare roadele firii pamantesti, roadele pacatului. Pe cand roadele celor nascuti din nou sunt cele ale Duhului Sfant de la Galateni 5, 22: Dragostea, bucuria, pacea, facerea de bine, blandetea, infranarea Daca nu dorim cu adevarat noi insine sa ne cercetam cu teama de Domnul si cu groaza de pacat viata si lucrarea...
Sfarsitul de an si inceputul de an sunt prilejuri in care nu numai fiecare om intelept sau fiecare familie, ci chiar si fiecare popor si fiecare intreprindere omeneasca isi face cu o adanca seriozitate bilantul, socoteala muncii si a roadelor sale, a castigului sau a pagubei, a inaintarii sale sau a darii inapoi din anul si din timpul vietii petrecute, pentru a vedea nu numai ca inca un an din viata s a dus, ci si cum a trecut acest an si cum il intampina pe celalalt an, spre a putea ajunge la capatul fericit al timpului, al anului, al vietii cu vrednicie inaintea lui Dumnezeu.
Un om care merge mereu, dar nu sta niciodata sa socoteasca cum merge, pe unde merge si unde va ajunge la capatul drumului sau, acela este un om nebun. Acela nici nu va merge bine si nici nu va merge pe unde trebuie, dar nici nu o sa ajunga bine. Un om care lucreaza, dar nu sta niciodata sa se controleze pe sine insusi cu toata intelepciunea judecatii sanatoase, cu toata teama de a nu gresi, cu toata constiinta raspunderii sale fata de stapanul lucrarii unde este, de stapanul care l-a angajat, acela este un om si mai nebun. Ce rasplata sa poata primi de la Stapanul cel Sfant un astfel de lucrator care nu tine seama nici de planul Stapanului cu lucrarea in care l-a angajat pe el, nici de felul cum au lucrat cei dinaintea lui, nici de pretul pe care Stapanul l-a investit in lucrarea aceasta si nici de indrumarile sau de parerea celorlalti lucratori cu care lucreaza impreuna? Ci face totul ca si cum n-ar fi nici Stapanul, nici inaintasii, nici fratii, nici rasplata unei drepte judecati pentru felul cum a lucrat sau cum lucreaza el. Rasplata unui astfel de lucrator rau nu poate fi decat focul vesnic.
Ce sa facem oare cu cei care merg asa, dar nu vor nici ei sa se controleze niciodata cum merg si pe unde merg si nici nu vor sa primeasca vreo indrumare de la nimeni? Astfel de oameni mai pot fi ei oare feriti din nenorocirea in care sunt si de pierzarea in care vor ajunge? Pe astfel de fii ai neascultarii nici Dumnezeu nu mai lupta sa-i salveze. Nenumarate locuri din Sfanta Scriptura arata starea lor si urmarea acestei stari. Vai nu numai de ei, ci si de cei care ii urmeaza in neascultarea lor ingamfata! Dintre toate nebuniile in care pot cadea oamenii, nebunia neascultarii de Dumnezeu, nebunia neascultarii duhovnicesti este cea mai rea, fiindca in ea omul nu se pierde numai pe sine, ci mai pierde si pe altii cu el; si nu-si pierde numai trupul sau trecator, ci-si pierde sufletul sau vesnic si, cu el, pe ale multora.
Cat de grozav lucru este ca omul nu se cerceteaza cu teama si cu grija, macar o data intr-un an, in privinta aceasta sau macar o data in viata, inainte de ziua mortii sale!Iata alt sfarsit de an; iata alt inceput de an!Noi, frati preaiubiti si surorile noastre, sa nu uitam niciodata porunca Sfantului Cuvantul al lui Dumnezeu cu privire la cercetarea de noi insine. Daca suntem indemnati asa: Pe voi insiva incercati-va daca sunteti in credinta , pe voi insiva cercati-va! , nu recunoasteti voi ca Iisus Hristos este in voi, afara numai daca sunteti lepadati? (II Cor 13, 5), atunci fiecare dintre noi este dator sa faca acest lucru cu o teama sfanta de Dumnezeu, macar o data pe an, acum! Pentru ca aceasta o facea in fiecare zi Sfantul Apostol Pavel si toti oamenii lui Dumnezeu, precum zice el: Eu ma port aspru cu mine insumi, nu cumva, propovaduind altora, eu insumi sa fiu lepadat (I Cor 9, 27).
Eu ii intreb pe fratii cei mai cu vaza din Lucrarea lui Dumnezeu si le infatisez felul cum invat eu, nu cumva sa alerg sau sa fi alergat in zadar (Gal 2, 2). Eu nu dau nici un prilej de poticnire nimanui, ci in toate privintele arat ca sunt un vrednic slujitor al lui Dumnezeu, prin multa rabdare, prin curatie, prin intelepciune, prin indelunga rabdare, prin bunatate, prin Duhul Sfant, printr-o dragoste neprefacuta, prin Cuvantul adevarului, prin puterea lui Dumnezeu (II Cor 6, 3-7).
O, ce cutremurator de serios este acest lucru: cercetarea de sine inaintea Domnului si inaintea fratilor!Sa urmam deci, scumpi frati si surori, si noi pilda sfintilor nostri inaintasi si sa ne cercetam pe noi insine cu necrutare. Intai: cat cunoastem noi Cuvantul Domnului? Cat citim Biblia zilnic? pentru a vedea apoi cat traim noi insine poruncile Domnului. i as zice sa ne cercetam pe noi insine fiecare macar in lumina fiecarui verset din primele porunci ale Domnului Iisus date noua in invatatura de pe munte, la Matei capitolul 5, capitolul 6 si capitolul 7. Acolo nu este vorba de nimic din afara, ci numai de cele din launtrul nostru. tia Domnul si stie El ca omul este foarte gata totdeauna sa schimbe cele din afara ale sale, dar aproape niciodata nu vrea sa le schimbe pe cele din launtrul sau. Iar ca sa nu se schimbe pe sine, viclenia omului merge pana acolo ca schimba chiar si cuvintele Domnului Dumnezeu. Am mai spus asta, dar trebuie iarasi sa o repetam. Cand Domnul Iisus a zis: Pocaiti-va , El n-a vrut sa spuna: Faceti-va secte , ci: Schimbati-va launtrul; schimbati-va nu cultul si numele, ci schimbati-va inima si viata . El n-a zis: Botezati-va , ci a zis: Nasteti-va din nou! . Dar oamenii acum se pocaiesc repede, dar nu se schimba niciodata. Se boteaza foarte usor, dar nu se nasc din nou, decat foarte greu. Isi schimba cultul de doua si de trei ori, dar nu-si schimba nici inima, nici firea niciodata.
Domnul Iisus a dat un semn dupa care pot fi recunoscuti cei care L-au ascultat. i semnul acesta este viata, trairea, dupa care pot fi recunoscuti cei schimbati dintre cei numai pocaiti sau facuti secte. i dupa care se pot cunoaste roadele celor nascuti din nou dintre ale celor numai botezati. Trairea celor pocaiti cu numele este fireasca, lumeasca, amestecata, pe cand trairea celor schimbati este o traire duhovniceasca. De asemenea, roadele celor numai botezati se vad usor, fiindca faptele si vorbele, si urmarile lor sunt tulburari, certuri, clevetiri, ura, neascultari si dezbinare roadele firii pamantesti, roadele pacatului. Pe cand roadele celor nascuti din nou sunt cele ale Duhului Sfant de la Galateni 5, 22: Dragostea, bucuria, pacea, facerea de bine, blandetea, infranarea Daca nu dorim cu adevarat noi insine sa ne cercetam cu teama de Domnul si cu groaza de pacat viata si lucrarea...
