LUPTA CEA BUNĂ
1. Lupta cea buna a credintei incepe, in viata celui credincios, din chiar clipa predarii in slujba lui Hristos. Din clipa intrarii lui in Oastea Domnului cea vie si sfan-ta. Sufletul care s-a incredintat el insusi, cu ochii lui, de adevarul mantuirii vesteste cu putere acest adevar si lupta pentru el cu toata inima lui. []1. Lupta cea buna a credintei incepe, in viata celui credincios, din chiar clipa predarii in slujba lui Hristos. Din clipa intrarii lui in Oastea Domnului cea vie si sfan-ta. Sufletul care s-a incredintat el insusi, cu ochii lui, de adevarul mantuirii vesteste cu putere acest adevar si lupta pentru el cu toata inima lui.
Daca a incercat pe viu, el insusi in viata sa, harul acesta, el il marturiseste apoi cu toata indrazneala, la toti semenii lui.2. O, daca ai frica de Dumnezeusi daca ai respect fata de Adevar,si daca ai constiinta marii tale raspunderi, atunci vei cauta sa vezi tu insuti mai intai ce dulce-i viata cu Iisussi apoi vei spune tuturora despre fericirea in Hristossi vei fi binecuvantat atunci caci vei spune cu putere, cu convingere, cu lacrimi si cu jertfa, pana la sfarsitul vietii tale.3. Lupta cea buna a adevaratei credinte, ca si a adevaratei iubiri, nu va mai cunoaste niciodata frica.
Nu stiu, Dumnezeu stie, dar parca imi vine sa spun ca cine a ajuns sa fie stapanit puternic de frica, acela n-a avut niciodata o dragoste adevarata; s-a adeverit astfel ca adevarata era in el frica, si nu dragostea de Dumnezeu.4. Cine a ajuns sa se retraga din lupta inflacarata si fericita a lui Hristos, acela parca n-a avut niciodata, nici inainte, credinta vie.
Caci unde a fost odata o adevarata credinta vie, aceasta nu poate sfarsi cu nici un pret in renuntarea la slava credintei;si unde a fost odata o adevarata dragoste, aceasta nu se poate ineca de tot in moleseala fricii sau in mlastina descurajarii.5. Daca au stralucit candva si in cineva, o vreme, credinta si iubirea acelea care s-au putut prabusi apoi, stralucirea lor se dovedeste a fi fost inselatoareprecum stelele care se vad cazand [si care] nu au fost niciodata stele statornice si nici nu sunt stele, fiindca stelele statornice nu cad niciodata; ele raman mereu sus si nu-si lasa locul si nici slujba lor.
Stelele cele ce cad nu sunt stele,ci numai noua ni se pare ca au fost.
Asa sunt [pretinsii] luptatori ai Domnului.6. Ce cutremurator de serioasa este cernerea vietii acesteia pentru credinta sufletelor si pentru lupta acestei credinte,pentru pastrarea fagaduintei mantuiriisi pentru verificarea statorniciei noastre fata de Dumnezeu!7. Iata cat de multi eram noi odata, cand am pornit la inceput pe urmele lui Hristos, in Lucrarea Lui, la chemarea Sa! i cat de multi au fost luati in curand de vanturile si de furtunile pe care le-am intalnitsi de cernerile incercarilor prin care am trecut!8. O foarte mare parte dintre noi au fost luati de suflul fricii si apoi impinsi in intunericul unor inselatoare adaposturi.
Acestea, de fapt, nu sunt prudente,ci lepadari.9. O, fruntasi ai Lucrarii...
Daca a incercat pe viu, el insusi in viata sa, harul acesta, el il marturiseste apoi cu toata indrazneala, la toti semenii lui.2. O, daca ai frica de Dumnezeusi daca ai respect fata de Adevar,si daca ai constiinta marii tale raspunderi, atunci vei cauta sa vezi tu insuti mai intai ce dulce-i viata cu Iisussi apoi vei spune tuturora despre fericirea in Hristossi vei fi binecuvantat atunci caci vei spune cu putere, cu convingere, cu lacrimi si cu jertfa, pana la sfarsitul vietii tale.3. Lupta cea buna a adevaratei credinte, ca si a adevaratei iubiri, nu va mai cunoaste niciodata frica.
Nu stiu, Dumnezeu stie, dar parca imi vine sa spun ca cine a ajuns sa fie stapanit puternic de frica, acela n-a avut niciodata o dragoste adevarata; s-a adeverit astfel ca adevarata era in el frica, si nu dragostea de Dumnezeu.4. Cine a ajuns sa se retraga din lupta inflacarata si fericita a lui Hristos, acela parca n-a avut niciodata, nici inainte, credinta vie.
Caci unde a fost odata o adevarata credinta vie, aceasta nu poate sfarsi cu nici un pret in renuntarea la slava credintei;si unde a fost odata o adevarata dragoste, aceasta nu se poate ineca de tot in moleseala fricii sau in mlastina descurajarii.5. Daca au stralucit candva si in cineva, o vreme, credinta si iubirea acelea care s-au putut prabusi apoi, stralucirea lor se dovedeste a fi fost inselatoareprecum stelele care se vad cazand [si care] nu au fost niciodata stele statornice si nici nu sunt stele, fiindca stelele statornice nu cad niciodata; ele raman mereu sus si nu-si lasa locul si nici slujba lor.
Stelele cele ce cad nu sunt stele,ci numai noua ni se pare ca au fost.
Asa sunt [pretinsii] luptatori ai Domnului.6. Ce cutremurator de serioasa este cernerea vietii acesteia pentru credinta sufletelor si pentru lupta acestei credinte,pentru pastrarea fagaduintei mantuiriisi pentru verificarea statorniciei noastre fata de Dumnezeu!7. Iata cat de multi eram noi odata, cand am pornit la inceput pe urmele lui Hristos, in Lucrarea Lui, la chemarea Sa! i cat de multi au fost luati in curand de vanturile si de furtunile pe care le-am intalnitsi de cernerile incercarilor prin care am trecut!8. O foarte mare parte dintre noi au fost luati de suflul fricii si apoi impinsi in intunericul unor inselatoare adaposturi.
Acestea, de fapt, nu sunt prudente,ci lepadari.9. O, fruntasi ai Lucrarii...
