Sf. Ioan Gură de Aur – Către cei ce lasă Biserica şi se întinează la hipodrom şi teatru
(Migne, P.
G. 56, 263-270) 1. Sunt de rabdat acestea? Sunt de suferit acestea? Caci catre voi, impotriva voastra vreau sa ma pornesc. Asa a facut si Dumnezeu cu evreii, caci pornindu-Se impotriva lor a zis: Poporul Meu ce ti-am facut Eu tie si cu ce te-am intristat s-au cu ce te-am asuprit? Raspunde-mi! (Miheia 6, [](Migne, P.
G. 56, 263-270)1. Sunt de rabdat acestea? Sunt de suferit acestea? Caci catre voi, impotriva voastra vreau sa ma pornesc. Asa a facut si Dumnezeu cu evreii, caci pornindu-Se impotriva lor a zis: Poporul Meu ce ti-am facut Eu tie si cu ce te-am intristat s-au cu ce te-am asuprit? Raspunde-mi! (Miheia 6, 3). i iarasi: Ce greseala au gasit parintii vostri in Mine? (Ieremia 2, 5). Pe Acesta il voi urma si eu si voi spune iarasi catre voi: Sunt de rabdat acestea? Sunt de suferit acestea? Dupa indelungate revarsari de cuvinte si atata invatatura, unii, lasandu-ne pe noi, s-au intinat prin privirea intrecerii cailor. i atat s-au aprins incat au umplut tot orasul de tipat si strigat neoranduit care aduce mult raset, ba, mai degraba, jale. Asadar, eu, sezand acasa si auzind glasul tipator, am patimit mai cumplit decat cei batuti de furtuni. Caci dupa cum aceia, in timp ce valurile sfarma peretii corabiei primejduindu-se, se tem ca [le-a sosit] vremea de pe urma, asa si pe mine acele tipete cumplite m-au sfaramat si m-au aruncat la pamant si am fost acoperit [de ele]. i asemenea lucruri le fac pe de-o parte cei necuviinciosi din tribune si, pe de alta parte, in mijlocul forului, cei ce tin fraiele si care striga lucruri mai cumplite decat aceia. i ce vom zice? Sau cum ne vom apara, daca un strain, venind de undeva, ne-ar invinovati si ne-ar spune: acestea inseamna orasul apostolilor? Acestea inseamna [cetatea] care a primit un asemenea vestitor al celor dumnezeiesti? Acestea inseamna poporul cel iubitor de Hristos, teatrul cel nemestesugit si duhovnicesc? Nu v-ati rusinat nici macar de ziua aceasta in tare s-au savarsit simbolurile [ta symbola] mantuirii neamului nostru [S f. Liturghie].
Ci in zi de vineri, cand Stapanul S-a rastignit pentru lume si s-a adus u astfel de jertfa si raiul s-a deschis si talharul s-a reintors in vechea patrie si s-a dezlegat blestemul si s-a nimicit pacatul si razboiul indelungat a incetat si s-a lasat impacarea lui Dumnezeu cu oamenii si toate si-au schimbat mersul, in acea zi cand ar fi trebuit sa postim si sa slavoslovim si sa inaltam rugaciuni de multumire pentru bunatatile din lume Celui Ce a facut acestea, atunci tu, lasand biserica si jertfa duhovniceasca, si adunarea fratilor, si cuviinta postului, prins de diavol, te-ai dus la acel spectacol?Sunt de rabdat acestea? Sunt de suferit acestea? Caci nu voi inceta sa zic acestea necontenit si sa ma mangai in durerea mea cu aceasta: nu voi impiedica prin tacere [asemenea lucruri], ci le voi scoate in mijloc si le voi pune inaintea ochilor vostri. Cum vom putea sa-L mai facem pe Dumnezeu milostiv? Cum vom impaca pe Cel maniat?Inainte cu trei zile o rafala de ploaie le-a nimicit pe toate, rapind, cum s-ar zice, de la gura lucratorilor de pamant mancarea si plecand la pamant spicele coapte si facand sa putrezeasca din pricina lacomiei2 toate celelalte. Litanii si rugaciuni [au fost atunci] si toata cetatea ca o revarsare a alergat la locurile [unde erau inmormantati] apostolii si am luat partasi [in rugaciune] pe Sfantul Petru si pe Fericitul Andrei, perechea apostolilor, pe Pavel si Timotei. Dupa aceea, fiind dezlegata mania3, traversand marea si infruntand valurile, am alergat la verhovnicii [apostolilor], la Petru, temelia credintei, si la Pavel, vasul alegerii, savarsind adunare duhovniceasca si vestind luptele lor, trofeele si biruintele impotriva dracilor. i nefiind nici loviti de frica celor intamplate, nici invatati de maretia ispravilor apostolesti, asa dintr-o data, fiind la mijloc doar o singura zi, tu sari si strigi si treci cu vederea sufletul tau robit si tras de patimi?Iar daca vroiai sa vezi alergarea celor necuvantatoare, pentru ce nu te-ai injugat cu patimile cele necuvantatoare din tine, adica cu mania si cu pofta, si nu ai pus asupra lor jugul filosofiei care este bun si usor, si nu ai asezat peste ele cugetul drept si sa fi tintit catre premiul chemarii de sus, alergand nu de la necuratie la necuratie, ci de la pamant la cer? Caci acesta ar fi chipul alergarii de cai care aduce impreuna cu placerea si mult folos. Dar tu, lasand cele ce tin de tine sa fie cum s-o nimeri, sezi la hipodrom pentru biruintele altora, cheltuindu-ti atata ziulica in zadar pentru un lucru rau.2. Sau nu stiti ca precum noi incredintam slugilor noastre bani si ii facem raspunzatori de ei, cerandu-le inapoi pana la ultimul banut, asa si Dumnezeu ne va cere socoteala pentru zilele vietii noastre: cum am cheltuit fiecare zi? Asadar, ce vom spune? Cum ne vom apara can ni se va cere socoteala acelei zile [pierdute]?Soarele a rasarit pentru tine si luna a luminat noaptea si multimi felurite de stele au stralucit. Au suflat vanturi pentru tine si au curs rauri. Au odraslit seminte pentru tine si rasaduri au fost date, si miscarea firii pazeste randuiala ei, si ziua se arata, si noaptea trece, si toate aceste s-au facut pentru tine. Iar tu, desi iti slujesc fapturile, plinesti pofta diavolului. i fiind rasplatit cu asemenea casa din partea lui Dumnezeu, ma refer la lumea aceasta, tu nu-I dai inapoi nici o plata. i nu a ajuns prima zi, ci si a doua cand trebuia sa incetezi putin de la rautatea petrecuta iarasi te-ai dus la teatru, alergand de la fum la foc si asezandu-te in alta groapa mai cumplita4.
Batranii au facut de rusine caruntetea si tinerii au zvarlit jos tineretea si parintii i-au crescut pe copii ducandu-i de la inceput, din varsta lipsita de rautate, prin gropile rautatii, incat nu ar pacatui cineva daca i-ar numi pe unii ca acestia ucigasi de copii in loc de parinti si pierzatori, prin rautate, ai sufletului odraslelor lor5. i ce fel de rautate, ar zice careva? De aceea ma si indurerez ca, bolnav fiind, nu stii ca esti bolnav ca sa cercetezi un doctor. Esti plin de adulter si te aprinzi de iubire trupeasca [si spui]: Ce fel de rautate? Sau nu ai auzit pe Hristos Care zice: Cel ce se uita la femeie ca s-o pofteasca deja a facut adulter cu ea? (Matei 5, 28) Dar daca nu o voi privi spre a o pofti, [spui tu]? i cum vei putea sa ma convingi? Caci cel care nu se infraneaza de la a privi, ci pune atata sarguinta pentru un astfel de lucru, cum va putea, dupa ce a privit, sa ramana nepatat? Nu cumva e piatra trupul tau? Nu cumva e fier? Carne te inconjoara, carne omeneasca care se aprinde de pofta mai cumplit ca iarba.
Dar ce zic de teatru? Daca in for, adesea, intalnim o femeie, ne tulburam. Iar tu, sezand sus [in tribune], unde este atata indemnare spre necuviinta, si privind o desfranata cu capul gol, intrand cu multa nerusinare [pe scena), imbracata cu haine aurite, facand gesturi molatice si dezlanate, cantand cantece desfranate si avand madulare unduioase si rostind cuvinte de rusine si lasand asemenea necuviinte, pe care cel ce le priveste, primindu-le in minte, se pleaca in jos de rusine, tu indraznesti, dar, sa spui ca nu patimesti nimic omenesc?Nu cumva e piatra trupul tau? Nu cumva e fier? Caci nu voi spune iarasi aceleasi lucruri. Nu cumva esti tu mai filosof decat acei mari si adevarati barbati care au fost doborati dintr-o simpla privire? Nu ai auzit ce zice Solomon? Va umbla cineva pe carbuni de foc si nu se va arde pe picioare ? (Pilde 6, 28) Va da cineva foc in san si nu vor arde hainele? (cf. Pilde 6, 27) .
Asa e si cel ce intra la femeie straina. Caci chiar daca nu ai imbratisat pe desfranata, insa ai fost impreuna cu ea prin pofta si ai lucrat pacatul cu voia. i nu numai in vremea aceea [cand privesti], ci si cand se termina teatrul si ea pleaca, imaginea [idolul] [to eidolon] aceleia zace in sufletul tau, asemenea si vorbele, gesturile, privirile, mersul, modul ei de a gandi si de a se purta [diakrisis kai rytmos], madularele ei cele desfranate, si pleci [de acolo] dupa ce ai primit mii de rani.
Nu de aici se rastoarna familiile?Nu de aici se nimiceste intreaga intelepciune?Nu de aici se despart casniciile?Nu de aici sunt lupte si razboaie?Nu de aici neplaceri care nu au sens? Pentru ca fiind plin [in suflet] de aceasta [de desfranata vazuta] si venind robit de ea, si femeia ti se pare mai neplacuta, si copiii mai impovaratori, si slugile o greutate, si familia de prisos, si grijile obisnuite pentru oranduirea celor necesare par ca sunt apasatoare, si fiecare merge acasa apasat si ingreuiat.3. Iar pricina este ca nu se intoarce singur acasa, ci avand-o pe desfranata cu sine, desigur nu pe fata caci asta ar fi fost mai usor, fiindca degraba ar fi alungat-o sotia -, ci [in minte] si vointa [gnome], asezata in chip constient [in om] si aprinzand inauntru cuptorul Babilonului, ba unul cu mult mai cumplit. Caci nu smoala si butucii, ci cele spuse [mai inainte] sunt hrana focului6 si toate se dau cu susul in jos. i dupa cum cei ce au friguri, daca nu au nimic cu ce sa-i invinovateasca pe cei ce le slujesc, din pricina rautatii bolii sunt tafnosi fata de toti, respingand mancarea si facand rau doctorilor, si pornindu-se asupra casnicilor, si luptandu-se contra celor ce le slujesc, asa si cei ce bolesc de...
G. 56, 263-270) 1. Sunt de rabdat acestea? Sunt de suferit acestea? Caci catre voi, impotriva voastra vreau sa ma pornesc. Asa a facut si Dumnezeu cu evreii, caci pornindu-Se impotriva lor a zis: Poporul Meu ce ti-am facut Eu tie si cu ce te-am intristat s-au cu ce te-am asuprit? Raspunde-mi! (Miheia 6, [](Migne, P.
G. 56, 263-270)1. Sunt de rabdat acestea? Sunt de suferit acestea? Caci catre voi, impotriva voastra vreau sa ma pornesc. Asa a facut si Dumnezeu cu evreii, caci pornindu-Se impotriva lor a zis: Poporul Meu ce ti-am facut Eu tie si cu ce te-am intristat s-au cu ce te-am asuprit? Raspunde-mi! (Miheia 6, 3). i iarasi: Ce greseala au gasit parintii vostri in Mine? (Ieremia 2, 5). Pe Acesta il voi urma si eu si voi spune iarasi catre voi: Sunt de rabdat acestea? Sunt de suferit acestea? Dupa indelungate revarsari de cuvinte si atata invatatura, unii, lasandu-ne pe noi, s-au intinat prin privirea intrecerii cailor. i atat s-au aprins incat au umplut tot orasul de tipat si strigat neoranduit care aduce mult raset, ba, mai degraba, jale. Asadar, eu, sezand acasa si auzind glasul tipator, am patimit mai cumplit decat cei batuti de furtuni. Caci dupa cum aceia, in timp ce valurile sfarma peretii corabiei primejduindu-se, se tem ca [le-a sosit] vremea de pe urma, asa si pe mine acele tipete cumplite m-au sfaramat si m-au aruncat la pamant si am fost acoperit [de ele]. i asemenea lucruri le fac pe de-o parte cei necuviinciosi din tribune si, pe de alta parte, in mijlocul forului, cei ce tin fraiele si care striga lucruri mai cumplite decat aceia. i ce vom zice? Sau cum ne vom apara, daca un strain, venind de undeva, ne-ar invinovati si ne-ar spune: acestea inseamna orasul apostolilor? Acestea inseamna [cetatea] care a primit un asemenea vestitor al celor dumnezeiesti? Acestea inseamna poporul cel iubitor de Hristos, teatrul cel nemestesugit si duhovnicesc? Nu v-ati rusinat nici macar de ziua aceasta in tare s-au savarsit simbolurile [ta symbola] mantuirii neamului nostru [S f. Liturghie].
Ci in zi de vineri, cand Stapanul S-a rastignit pentru lume si s-a adus u astfel de jertfa si raiul s-a deschis si talharul s-a reintors in vechea patrie si s-a dezlegat blestemul si s-a nimicit pacatul si razboiul indelungat a incetat si s-a lasat impacarea lui Dumnezeu cu oamenii si toate si-au schimbat mersul, in acea zi cand ar fi trebuit sa postim si sa slavoslovim si sa inaltam rugaciuni de multumire pentru bunatatile din lume Celui Ce a facut acestea, atunci tu, lasand biserica si jertfa duhovniceasca, si adunarea fratilor, si cuviinta postului, prins de diavol, te-ai dus la acel spectacol?Sunt de rabdat acestea? Sunt de suferit acestea? Caci nu voi inceta sa zic acestea necontenit si sa ma mangai in durerea mea cu aceasta: nu voi impiedica prin tacere [asemenea lucruri], ci le voi scoate in mijloc si le voi pune inaintea ochilor vostri. Cum vom putea sa-L mai facem pe Dumnezeu milostiv? Cum vom impaca pe Cel maniat?Inainte cu trei zile o rafala de ploaie le-a nimicit pe toate, rapind, cum s-ar zice, de la gura lucratorilor de pamant mancarea si plecand la pamant spicele coapte si facand sa putrezeasca din pricina lacomiei2 toate celelalte. Litanii si rugaciuni [au fost atunci] si toata cetatea ca o revarsare a alergat la locurile [unde erau inmormantati] apostolii si am luat partasi [in rugaciune] pe Sfantul Petru si pe Fericitul Andrei, perechea apostolilor, pe Pavel si Timotei. Dupa aceea, fiind dezlegata mania3, traversand marea si infruntand valurile, am alergat la verhovnicii [apostolilor], la Petru, temelia credintei, si la Pavel, vasul alegerii, savarsind adunare duhovniceasca si vestind luptele lor, trofeele si biruintele impotriva dracilor. i nefiind nici loviti de frica celor intamplate, nici invatati de maretia ispravilor apostolesti, asa dintr-o data, fiind la mijloc doar o singura zi, tu sari si strigi si treci cu vederea sufletul tau robit si tras de patimi?Iar daca vroiai sa vezi alergarea celor necuvantatoare, pentru ce nu te-ai injugat cu patimile cele necuvantatoare din tine, adica cu mania si cu pofta, si nu ai pus asupra lor jugul filosofiei care este bun si usor, si nu ai asezat peste ele cugetul drept si sa fi tintit catre premiul chemarii de sus, alergand nu de la necuratie la necuratie, ci de la pamant la cer? Caci acesta ar fi chipul alergarii de cai care aduce impreuna cu placerea si mult folos. Dar tu, lasand cele ce tin de tine sa fie cum s-o nimeri, sezi la hipodrom pentru biruintele altora, cheltuindu-ti atata ziulica in zadar pentru un lucru rau.2. Sau nu stiti ca precum noi incredintam slugilor noastre bani si ii facem raspunzatori de ei, cerandu-le inapoi pana la ultimul banut, asa si Dumnezeu ne va cere socoteala pentru zilele vietii noastre: cum am cheltuit fiecare zi? Asadar, ce vom spune? Cum ne vom apara can ni se va cere socoteala acelei zile [pierdute]?Soarele a rasarit pentru tine si luna a luminat noaptea si multimi felurite de stele au stralucit. Au suflat vanturi pentru tine si au curs rauri. Au odraslit seminte pentru tine si rasaduri au fost date, si miscarea firii pazeste randuiala ei, si ziua se arata, si noaptea trece, si toate aceste s-au facut pentru tine. Iar tu, desi iti slujesc fapturile, plinesti pofta diavolului. i fiind rasplatit cu asemenea casa din partea lui Dumnezeu, ma refer la lumea aceasta, tu nu-I dai inapoi nici o plata. i nu a ajuns prima zi, ci si a doua cand trebuia sa incetezi putin de la rautatea petrecuta iarasi te-ai dus la teatru, alergand de la fum la foc si asezandu-te in alta groapa mai cumplita4.
Batranii au facut de rusine caruntetea si tinerii au zvarlit jos tineretea si parintii i-au crescut pe copii ducandu-i de la inceput, din varsta lipsita de rautate, prin gropile rautatii, incat nu ar pacatui cineva daca i-ar numi pe unii ca acestia ucigasi de copii in loc de parinti si pierzatori, prin rautate, ai sufletului odraslelor lor5. i ce fel de rautate, ar zice careva? De aceea ma si indurerez ca, bolnav fiind, nu stii ca esti bolnav ca sa cercetezi un doctor. Esti plin de adulter si te aprinzi de iubire trupeasca [si spui]: Ce fel de rautate? Sau nu ai auzit pe Hristos Care zice: Cel ce se uita la femeie ca s-o pofteasca deja a facut adulter cu ea? (Matei 5, 28) Dar daca nu o voi privi spre a o pofti, [spui tu]? i cum vei putea sa ma convingi? Caci cel care nu se infraneaza de la a privi, ci pune atata sarguinta pentru un astfel de lucru, cum va putea, dupa ce a privit, sa ramana nepatat? Nu cumva e piatra trupul tau? Nu cumva e fier? Carne te inconjoara, carne omeneasca care se aprinde de pofta mai cumplit ca iarba.
Dar ce zic de teatru? Daca in for, adesea, intalnim o femeie, ne tulburam. Iar tu, sezand sus [in tribune], unde este atata indemnare spre necuviinta, si privind o desfranata cu capul gol, intrand cu multa nerusinare [pe scena), imbracata cu haine aurite, facand gesturi molatice si dezlanate, cantand cantece desfranate si avand madulare unduioase si rostind cuvinte de rusine si lasand asemenea necuviinte, pe care cel ce le priveste, primindu-le in minte, se pleaca in jos de rusine, tu indraznesti, dar, sa spui ca nu patimesti nimic omenesc?Nu cumva e piatra trupul tau? Nu cumva e fier? Caci nu voi spune iarasi aceleasi lucruri. Nu cumva esti tu mai filosof decat acei mari si adevarati barbati care au fost doborati dintr-o simpla privire? Nu ai auzit ce zice Solomon? Va umbla cineva pe carbuni de foc si nu se va arde pe picioare ? (Pilde 6, 28) Va da cineva foc in san si nu vor arde hainele? (cf. Pilde 6, 27) .
Asa e si cel ce intra la femeie straina. Caci chiar daca nu ai imbratisat pe desfranata, insa ai fost impreuna cu ea prin pofta si ai lucrat pacatul cu voia. i nu numai in vremea aceea [cand privesti], ci si cand se termina teatrul si ea pleaca, imaginea [idolul] [to eidolon] aceleia zace in sufletul tau, asemenea si vorbele, gesturile, privirile, mersul, modul ei de a gandi si de a se purta [diakrisis kai rytmos], madularele ei cele desfranate, si pleci [de acolo] dupa ce ai primit mii de rani.
Nu de aici se rastoarna familiile?Nu de aici se nimiceste intreaga intelepciune?Nu de aici se despart casniciile?Nu de aici sunt lupte si razboaie?Nu de aici neplaceri care nu au sens? Pentru ca fiind plin [in suflet] de aceasta [de desfranata vazuta] si venind robit de ea, si femeia ti se pare mai neplacuta, si copiii mai impovaratori, si slugile o greutate, si familia de prisos, si grijile obisnuite pentru oranduirea celor necesare par ca sunt apasatoare, si fiecare merge acasa apasat si ingreuiat.3. Iar pricina este ca nu se intoarce singur acasa, ci avand-o pe desfranata cu sine, desigur nu pe fata caci asta ar fi fost mai usor, fiindca degraba ar fi alungat-o sotia -, ci [in minte] si vointa [gnome], asezata in chip constient [in om] si aprinzand inauntru cuptorul Babilonului, ba unul cu mult mai cumplit. Caci nu smoala si butucii, ci cele spuse [mai inainte] sunt hrana focului6 si toate se dau cu susul in jos. i dupa cum cei ce au friguri, daca nu au nimic cu ce sa-i invinovateasca pe cei ce le slujesc, din pricina rautatii bolii sunt tafnosi fata de toti, respingand mancarea si facand rau doctorilor, si pornindu-se asupra casnicilor, si luptandu-se contra celor ce le slujesc, asa si cei ce bolesc de...
