„…Fără început şi fără sfârşit”
Evrei 1, 10-14; 2, 1-3 Creatia, in calitate de lucrare a lui Dumnezeu, isi vesteste Autorul, dupa cum ne spune Psalmistul David: Cerurile spun slava lui Dumnezeu si facerea mainilor o vesteste taria (Ps 18, 1). Prin revelatia naturala, Dumnezeu vrea ca toata creatura Sa sa creada ca El este Creatorul tuturor lucrurilor si fapturilor, []Evrei 1, 10-14; 2, 1-3 Creatia, in calitate de lucrare a lui Dumnezeu, isi vesteste Autorul, dupa cum ne spune Psalmistul David: Cerurile spun slava lui Dumnezeu si facerea mainilor o vesteste taria (Ps 18, 1). Prin revelatia naturala, Dumnezeu vrea ca toata creatura Sa sa creada ca El este Creatorul tuturor lucrurilor si fapturilor, de aceea oamenii nu trebuie sa aiba nicio scuza sau sa gaseasca argumente in creatia vazuta in a crede in existenta lui Dumnezeu, Care este nevazut. Sfantul Apostol Pavel zice: Cele nevazute ale Lui se vad de la facerea lumii, intelegandu-se din fapturi, adica vesnica Lui putere si Dumnezeire, asa ca ei sa fie fara cuvant de aparare (Rom 1, 20).
Sf. Ioan Gura de Aur, comentand textul din Romani 8, 18-22, precizeaza ca Dumnezeu a facut creatia pieritoare pentru noi, de vreme ce trebuie sa hraneasca un om stricacios. Dar, la Inviere, cand trupurile vor deveni nestricacioase, atunci creatia intreaga va deveni nestricacioasa si nepieritoare. Astfel, Dumnezeu a avut grija de noi pe doua cai: prin frumusetea creaturii, ne-a adus la cunoasterea Creatorului, iar prin slabiciunea ei ne-a convins sa nu i ne inchinam1.
Marimea si frumusetea creatiei (cf. Intelepciunea lui Solomon 13, 15) vor pieri, dar Tu ramai, si toate ca o haina se vor invechi (v. 11). Iar psalmistul Golgotei, fratele Traian Dorz, spune: Doar Tu, Iisus ramai ca-ntai / din ieri in azi, Acelasi. Sfantul Grigorie Palama, citind pe Sfantul Maxim Marturisitorul, spune si el ca cel indumnezeit devine fara inceput si fara sfarsit 2, iar timpul este mediul prin care Dumnezeu Cel Etern conduce creaturile, spre odihna, in Eternitatea Sa3. Toate vor trece, caci toate sunt desertaciune, doar ce este sfant in om va ramane vesnic.
De aceea, sa luam aminte cu atat mai mult la cele auzite, ca nu cumva sa ne pierdem (v. 1) si sa punem inceput bun mantuirii noastre, caci aceasta nu se va sfarsi niciodata, ci va fi vesnic. i, atunci cand va veni Mirele, sa ne gaseasca cu mult undelemn in candela sufletului nostru, dupa cum vom canta in troparul din Saptamana Mare: Iata, Mirele vine in miezul noptii si fericita e sluga pe care o va afla priveghind. Iar nevrednica-i aceea pe care o va afla lenevindu-se! Asadar, sa nu fim nepasatori fata de o mantuire asa de mare (v. 3). Ce-i va folosi omului daca va castiga lumea intreaga, iar sufletul sau il va pierde? (Matei 16, 26). Iar Sfantul Varsanufie zice: Ma pot mantui fara lucruri, sau chiar ma mantuiesc mai usor cand nu caut sa le adun cu lacomie, defavorizand pe altii. Dar nu pot sa ma mantuiesc fara grija de a ajuta pe altii sa se mantuiasca 4.
Duminica a II-a din Postul Mare este dedicata marelui Arhiepiscop al Tesalonicului, Sfantul Grigore Palama, mare aparator al adevarului si teologul luminii dumnezeiesti. El nu a introdus un nou sistem de invatatura si cunoastere a lui Dumnezeu, ci a trait, dupa care a exprimat ceea ce a intalnit in Biserica, traind ascetic viata in Hristos, caci spune el: Marturia cea pecetluita prin fapte e singura nezdruncinata si, auzind pe Sfinti, nu m-am temut de nimic. Caci cel ce nu asculta de acestia, cum va fi el insusi demn de crezare? Sau cum va...
Sf. Ioan Gura de Aur, comentand textul din Romani 8, 18-22, precizeaza ca Dumnezeu a facut creatia pieritoare pentru noi, de vreme ce trebuie sa hraneasca un om stricacios. Dar, la Inviere, cand trupurile vor deveni nestricacioase, atunci creatia intreaga va deveni nestricacioasa si nepieritoare. Astfel, Dumnezeu a avut grija de noi pe doua cai: prin frumusetea creaturii, ne-a adus la cunoasterea Creatorului, iar prin slabiciunea ei ne-a convins sa nu i ne inchinam1.
Marimea si frumusetea creatiei (cf. Intelepciunea lui Solomon 13, 15) vor pieri, dar Tu ramai, si toate ca o haina se vor invechi (v. 11). Iar psalmistul Golgotei, fratele Traian Dorz, spune: Doar Tu, Iisus ramai ca-ntai / din ieri in azi, Acelasi. Sfantul Grigorie Palama, citind pe Sfantul Maxim Marturisitorul, spune si el ca cel indumnezeit devine fara inceput si fara sfarsit 2, iar timpul este mediul prin care Dumnezeu Cel Etern conduce creaturile, spre odihna, in Eternitatea Sa3. Toate vor trece, caci toate sunt desertaciune, doar ce este sfant in om va ramane vesnic.
De aceea, sa luam aminte cu atat mai mult la cele auzite, ca nu cumva sa ne pierdem (v. 1) si sa punem inceput bun mantuirii noastre, caci aceasta nu se va sfarsi niciodata, ci va fi vesnic. i, atunci cand va veni Mirele, sa ne gaseasca cu mult undelemn in candela sufletului nostru, dupa cum vom canta in troparul din Saptamana Mare: Iata, Mirele vine in miezul noptii si fericita e sluga pe care o va afla priveghind. Iar nevrednica-i aceea pe care o va afla lenevindu-se! Asadar, sa nu fim nepasatori fata de o mantuire asa de mare (v. 3). Ce-i va folosi omului daca va castiga lumea intreaga, iar sufletul sau il va pierde? (Matei 16, 26). Iar Sfantul Varsanufie zice: Ma pot mantui fara lucruri, sau chiar ma mantuiesc mai usor cand nu caut sa le adun cu lacomie, defavorizand pe altii. Dar nu pot sa ma mantuiesc fara grija de a ajuta pe altii sa se mantuiasca 4.
Duminica a II-a din Postul Mare este dedicata marelui Arhiepiscop al Tesalonicului, Sfantul Grigore Palama, mare aparator al adevarului si teologul luminii dumnezeiesti. El nu a introdus un nou sistem de invatatura si cunoastere a lui Dumnezeu, ci a trait, dupa care a exprimat ceea ce a intalnit in Biserica, traind ascetic viata in Hristos, caci spune el: Marturia cea pecetluita prin fapte e singura nezdruncinata si, auzind pe Sfinti, nu m-am temut de nimic. Caci cel ce nu asculta de acestia, cum va fi el insusi demn de crezare? Sau cum va...
