„Îmbrăcaţi-vă întru dragoste”
Cat de actuale sunt aceste cuvinte astazi, unde vedem atata confuzie la unii frati si care seamana mai departe acest duh de confuzie care nu apropie ci doar desparte, crezand ca Oastea Domnului merge dupa placul unora si nu dupa voia Domnului care este desavarsita. Fratele Traian ne spune ca iubirea ne aproprie de frati si nu ne mai lasa sa stam departe de ei, iubirea asculta, nu se ingamfa: Tu-mi vrei, Iisus, iubirea mea cu fratii dimpreuna,/de nu-i asa, cat as canta, iubirea mea-i minciuna! Unde-i dragostea curata ea-i unire cu ai sai/dragostea fara unire, e minciuna celor rai.
Sf. Pavel ne indeamna sa ne ingaduim unii pe altii, iertand unii altoraprecum si Hristos ne-a iertat noua (v.13). Oare cand ne greseste cineva, iertam noi precum ne iarta noua Domnul, sau facem ca si datornicul nemilostiv? (cf Matei 18, 22). Mantuitorul nostru, ori de cate ori gresim ne iarta, daca venim la El cu sinceritate si pocainta, asa si noi trebuie sa facem ori de cate ori ne greseste fratele nostru, trebuie sa-l iertam, deoarece dragostea pe toate le iarta (cf 1 Cor 13,7).
Un scriitor francez pe nume Anatole France spunea: Cat traim, oamenii ne ofera spini, iar cand murim, ne ofera trandafiri, noi sa prefacem spinii in trandafiri ori de cate ori trebuie, ura in iubire, si cu cat vom ierta mai mult cu atat mai mult ne asemanam cu Dumnezeu, iar fratele Traian ne indeamna prin toate poeziile sale sa fim fiii Iubirii: cand urii cu iubire-ntorci,/intreg e Dumnezeu in tine.
Sfantul apostol Pavel pune mai presus de toate, dragostea, care este legatura desavarsirii (v. 14). Dragostea este cea care ne duce la desavarsire. Ce mult bine a facut si face Oastea Domnului in Biserica noastra, care ne-a infratit...