Domnul nu dă sfaturi înainte de a da pâine.
Copii, le-a zis Iisus, aveti ceva de mancare? Ei I au raspuns: Nu! . Domnul Iisus era pe tarm, iar ucenicii, jos, in apele marii potrivnice si seci. Cea dintai intrebare pe care Domnul le-o puse este pentru a le deschide ochii spre saracia lor si, vazand-o, sa-si indrepte credinta spre bogatia Lui, care nu va lasa [] Copii, le-a zis Iisus, aveti ceva de mancare? Ei I au raspuns: Nu! . Domnul Iisus era pe tarm, iar ucenicii, jos, in apele marii potrivnice si seci.
Cea dintai intrebare pe care Domnul le-o puse este pentru a le deschide ochii spre saracia lor si, vazand-o, sa-si indrepte credinta spre bogatia Lui, care nu va lasa nici un efort sincer fara o rasplata binecuvantata. Nici o munca fara cules.
Acest lucru trebuie sa ne invete pe toti marele adevar, ca munca fara rugaciune este totdeauna nu numai un chin, dar si o zadarnicie.
Altadata Iisus mersese El la ei pe mare; acum trebuia sa vina ei la El.
Dupa o incercare zadarnica, ucenicii trebuia sa-si aduca acum mai bine aminte de incercarile de la inceput, cand Domnul le-a daruit o pescuire minunata tot dupa o noapte, tot asa de pierduta (Lc. 5, 5). Daca si-ar fi adus aminte mai curand si si-ar fi ridicat glasul sa se roage, munca lor n-ar fi fost atat de istovitoare si de fara spor. Nici asteptarea lor n-ar fi fost atat de lunga. Hristos era acolo si le-ar fi raspuns indata.
O, cata pierdere au cei care fac o munca fara rugaciune! Curand vor vedea ca toata truda lor a fost zadarnica sau aproape zadarnica. Dragul meu, daca vrei ca osteneala ta sa nu fie in zadar, alergarea ta sa nu fie fara castig si asteptarea ta sa nu fie inselata muncind, roaga-te! Priveste in Sus, la Acela Care este deasupra tuturor si cheama-L in ajutorul muncii tale. In timpul muncii cu mainile, roaga-te cu gura. In timpul muncii cu trupul, roaga-te cu sufletul. Domnul Iisus iti va raspunde indata, caci doar El pentru asta asteapta privind la tine cu mila si bunatate: ca sa-L chemi si sa vina sa-ti ajute. Cel dintai lucru la care Se gandeste Iisus pentru cei care muncesc este hrana lor.
Copilasilor ii intreaba El dulce si plin de mila dupa toata truda si lupta voastra, aveti voi mancarea care va lipseste? Va castigati voi dupa osteneala aceasta painea voastra dreapta si cinstita? Cea dintai grija a unui parinte adevarat trebuie sa fie grija hranei alor sai. Cine nu poarta grija de ai lui este mai rau decat un necredincios spune Cuvantul Domnului (I Tim. 5, 8). i tot asa este si cu orice stapanire care nu asigura painea de trebuinta celor care ii muncesc.
Domnul nu da sfaturi inainte de a da paine. Un suflet flamand si obosit greu poate primi altceva inainte de hrana si de odihna. De aceea cel dintai lucru pe care-L promite Domnul celor care vin la El este odihna deplina (Mt. 11, 29). i saturarea deplina (In. 6, 35).
Fericiti cei care au ascultat chemarea Dulcelui Iisus. Ei au aflat cu adevarat la El o odihna necurmata. i o indestulare desavarsita.
Domnul Iisus ii intreaba pe ucenici daca au ceva de mancare nu ca sa le ceara, ci ca sa le dea.
In intrebarea aceasta pe care adesea Domnul ne-o pune si noua, pare ca este o cerere, dar, de fapt, este o imbiere.
Vin la voi frati de pe drum, poate obositi si flamanziVin la usa voastra uneori oameni lipsiti si saraci,vin suflete lipsite de hrana duhovniceasca, dar...
Cea dintai intrebare pe care Domnul le-o puse este pentru a le deschide ochii spre saracia lor si, vazand-o, sa-si indrepte credinta spre bogatia Lui, care nu va lasa nici un efort sincer fara o rasplata binecuvantata. Nici o munca fara cules.
Acest lucru trebuie sa ne invete pe toti marele adevar, ca munca fara rugaciune este totdeauna nu numai un chin, dar si o zadarnicie.
Altadata Iisus mersese El la ei pe mare; acum trebuia sa vina ei la El.
Dupa o incercare zadarnica, ucenicii trebuia sa-si aduca acum mai bine aminte de incercarile de la inceput, cand Domnul le-a daruit o pescuire minunata tot dupa o noapte, tot asa de pierduta (Lc. 5, 5). Daca si-ar fi adus aminte mai curand si si-ar fi ridicat glasul sa se roage, munca lor n-ar fi fost atat de istovitoare si de fara spor. Nici asteptarea lor n-ar fi fost atat de lunga. Hristos era acolo si le-ar fi raspuns indata.
O, cata pierdere au cei care fac o munca fara rugaciune! Curand vor vedea ca toata truda lor a fost zadarnica sau aproape zadarnica. Dragul meu, daca vrei ca osteneala ta sa nu fie in zadar, alergarea ta sa nu fie fara castig si asteptarea ta sa nu fie inselata muncind, roaga-te! Priveste in Sus, la Acela Care este deasupra tuturor si cheama-L in ajutorul muncii tale. In timpul muncii cu mainile, roaga-te cu gura. In timpul muncii cu trupul, roaga-te cu sufletul. Domnul Iisus iti va raspunde indata, caci doar El pentru asta asteapta privind la tine cu mila si bunatate: ca sa-L chemi si sa vina sa-ti ajute. Cel dintai lucru la care Se gandeste Iisus pentru cei care muncesc este hrana lor.
Copilasilor ii intreaba El dulce si plin de mila dupa toata truda si lupta voastra, aveti voi mancarea care va lipseste? Va castigati voi dupa osteneala aceasta painea voastra dreapta si cinstita? Cea dintai grija a unui parinte adevarat trebuie sa fie grija hranei alor sai. Cine nu poarta grija de ai lui este mai rau decat un necredincios spune Cuvantul Domnului (I Tim. 5, 8). i tot asa este si cu orice stapanire care nu asigura painea de trebuinta celor care ii muncesc.
Domnul nu da sfaturi inainte de a da paine. Un suflet flamand si obosit greu poate primi altceva inainte de hrana si de odihna. De aceea cel dintai lucru pe care-L promite Domnul celor care vin la El este odihna deplina (Mt. 11, 29). i saturarea deplina (In. 6, 35).
Fericiti cei care au ascultat chemarea Dulcelui Iisus. Ei au aflat cu adevarat la El o odihna necurmata. i o indestulare desavarsita.
Domnul Iisus ii intreaba pe ucenici daca au ceva de mancare nu ca sa le ceara, ci ca sa le dea.
In intrebarea aceasta pe care adesea Domnul ne-o pune si noua, pare ca este o cerere, dar, de fapt, este o imbiere.
Vin la voi frati de pe drum, poate obositi si flamanziVin la usa voastra uneori oameni lipsiti si saraci,vin suflete lipsite de hrana duhovniceasca, dar...
