Despre tăcere
Scoala tacerii este, dupa conceptia unanima a Sfintilor Parinti, unul dintre cele mai bune mijloace educative pentru stapanirea de sine. Tacerea face posibila oprirea multor porniri; oprirea aduce umilinta si plangere; plangerea naste frica, iar frica aduce smerenia. Smerenia insa face ca sufletul sa vorbeasca cu ingerii si cu Dumnezeu, de Care incepe sa inteleaga []Scoala tacerii este, dupa conceptia unanima a Sfintilor Parinti, unul dintre cele mai bune mijloace educative pentru stapanirea de sine. Tacerea face posibila oprirea multor porniri; oprirea aduce umilinta si plangere; plangerea naste frica, iar frica aduce smerenia. Smerenia insa face ca sufletul sa vorbeasca cu ingerii si cu Dumnezeu, de Care incepe sa inteleaga ca nu este departe.
Tacerea este limanul mantuirii, este cel mai greu si mai hotarat exercitiu in stapanirea de sine, aducand sufletul in stare de a domina asupra tuturor imboldurilor si tulburarilor firesti, constituind cea mai puternica biruinta asupra lor.
Tacerea desavarsita spune insusi Sf. Serafim este o cruce pe care omul trebuie sa se rastigneasca impreuna cu toate patimile si poftele lui. Cel care a ajuns la tacere trebuie sa-si reaminteasca numaidecat motivul pentru care a ajuns aici, ca sa nu abata inima lui catre altceva, strain de scopul cel bun. Caci intelesul adevarat, esenta mult-ostenitoarei nevointe, nu consta propriu-zis in tacerea gurii, ci in linistea mintii, in lepadarea tuturor cugetelor trupesti, pentru desavarsirea celei mai curate si depline afierosiri (consacrari) a intregii sale fiinte lui Dumnezeu.
Celor ce vor incerca sa-ti stea impotriva nu le da prea mare importanta, aducandu-ti...
Tacerea este limanul mantuirii, este cel mai greu si mai hotarat exercitiu in stapanirea de sine, aducand sufletul in stare de a domina asupra tuturor imboldurilor si tulburarilor firesti, constituind cea mai puternica biruinta asupra lor.
Tacerea desavarsita spune insusi Sf. Serafim este o cruce pe care omul trebuie sa se rastigneasca impreuna cu toate patimile si poftele lui. Cel care a ajuns la tacere trebuie sa-si reaminteasca numaidecat motivul pentru care a ajuns aici, ca sa nu abata inima lui catre altceva, strain de scopul cel bun. Caci intelesul adevarat, esenta mult-ostenitoarei nevointe, nu consta propriu-zis in tacerea gurii, ci in linistea mintii, in lepadarea tuturor cugetelor trupesti, pentru desavarsirea celei mai curate si depline afierosiri (consacrari) a intregii sale fiinte lui Dumnezeu.
Celor ce vor incerca sa-ti stea impotriva nu le da prea mare importanta, aducandu-ti...
Sursa: Oastea Domnului
Vezi articolul complet pe Oastea Domnului