Dacă n-avem părtăşie, nu umblăm în lumină
Cand am venit la Domnul, asa am inteles Cuvantul. Cand am ascultat cuvantul sfant al sfintilor inaintasi ai nostri care au trait in sfintenie Cuvantul lui Dumnezeu (Parintele Iosif, fratele Marini, ceilalti frati ai nostri), acestia au trait intr-o cutremuratoare sfintenie Cuvantul lui Dumnezeu. In infranare, in evlavie, in rabdare, in tacere, in rugaciune, in lacrimi, in jertfe, intr-un chip cutremurator al trairii personale si permanente in aceasta sfintenie a Cuvantului Sfant. Asa valoare, asa nivel, asa frumusete a avut Evanghelia pe care am auzit-o noi si care ni s-a vestit noua. Pe temelia Jertfei lui Hristos, asa jertfe frumoase si sfinte au zidit inaintasii nostri. Ei au putut spune asa cum a zis Sfantul Apostol Pavel ca: prin suferintele mele, implinesc ceea ce mai lipsea suferintelor lui Hristos pentru Trupul Sau, care este Biserica . Oamenii acestia au trait asa o viata de adanca predare si de o valoare inalta in Evanghelie cum cere Hristos. In asa fel a fost jertfa lor de curata, incat ea s-a incadrat si s-a sudat, si s-a lipit, si s-a inchegat armonios si divin cu Jertfa lui Hristos. Ca un pret rascumparator si ca o garantie minunata la temelia si la sudarea continuarii vietii Bisericii in Hristos.
Asa temelie a avut Biserica. Asa jertfe au [dat] inaintasii nostri, incat ele s au sudat etern si divin cu Jertfa Mantuitorului nostru, intregind astfel pretul rascumparator si garantia mantuirii noastre. De aceea, pe temelia care a fost Hristos, despre care spune la I Corinteni 3, care a fost pusa si care nu mai poate fi schimbata, fiecaruia ni s-a atras atentia cum zidim si ce zidim pe aceasta temelie. Nu numai cum vorbim; nu numai ce adevaruri si ce interpretari aducem Cuvantului lui Dumnezeu, ci si cum traim noi insine acest Cuvant.
In scrierile sale, Sfantul Evanghelist Luca scrie asa: despre tot ce a inceput sa faca si sa propovaduiasca Iisus . Intai sa faca, apoi sa propovaduiasca. Pentru ca El intai a vrut sa fie, apoi sa faca. Intai sa fim, apoi sa facem ni s-a cerut si noua.
Pe temelia care a fost pusa. Nu numai felul in care trebuie sa zidim, ci si materialul cu care zidim are cea mai mare importanta. Daca noua ni se cere sa avem in noi insine acel material de durata si de valoare care este inchipuit de aur, argint si pietre scumpe, are foarte mare importanta apoi si felul cum zidim acest material. Adica intai sa fim, sa avem valoarea, durata si pretul cel frumos a ceea ce este etern si frumos inaintea lui Dumnezeu si dupa aceea si felul cum traim si cum lucram, in privinta aceasta, ni se cere sa-l avem potrivit Cuvantului lui Dumnezeu.
Ce am vrut eu sa spun cu aceasta: ca urmarile nefericite pe care le vedem astazi in adunarile credinciosilor [ale celor] asa-zisi credinciosi , in Lucrarea lui Dumnezeu, in Lucrarea Oastei (ca n-avem nimic de-a face cu cei din afara; pe aceia ii va judeca Dumnezeu; dar datoria noastra este sa judecam ceea ce este inauntrul nostru, pentru ca avem porunca aceasta, si sa ne indemnam unii pe altii la dragoste si la fapte bune), realitatea de astazi, care contrasteaza atat de izbitor si de ingrozitor de diferit cu realitatea de la inceput, trebuie sa o limpezim intre noi.
Daca adunari ale acelorasi suflete care poarta acelasi nume, care sustin ca au...