„MINUNEA” UNUI FACHIR ŞI RUGĂCIUNEA LUI IISUS
de Arhimandritul Nikolai Drobiazghin Autorul acestei marturii, ucis prin moarte martirica in timpul regimului comunist, pe atunci proaspat instaurat in Rusia, s-a bucurat de o cariera plina de succes in calitate de ofiter in flota imperiala rusa, fiind in acelasi timp un pasionat al practicilor oculte si editor al jurnalului de ocultism Rebus. []de Arhimandritul Nikolai Drobiazghin Autorul acestei marturii, ucis prin moarte martirica in timpul regimului comunist, pe atunci proaspat instaurat in Rusia, s-a bucurat de o cariera plina de succes in calitate de ofiter in flota imperiala rusa, fiind in acelasi timp un pasionat al practicilor oculte si editor al jurnalului de ocultism Rebus. Salvat dintr-un tragic accident naval printr-o minune a Sfantului Serafim de Sarov, el a intreprins un pelerinaj la Sarov, in urma caruia a renuntat la cariera sa militara si la practicile sale oculte si a devenit monah. Dupa ce a fost hirotonit preot, a plecat ca misionar in China, India si Tibet, slujind la capelele diferitelor ambasade, birouri consulare si legatii si ca staret al mai multor manastiri. Dupa 1914 s-a retras la Marea Lavra a Pesterilor Kievene (Pecerska), unde sfatuia indelung pe multi tineri care il cautau, cerandu-i lamuriri despre ocultism si practicile oculte, si despre influenta lor asupra evenimentelor pe atunci in plina desfasurare in Rusia. In toamna anului 1924, la o luna dupa ce primise vizita unui anume Tuholx, autor al cartii intitulate Magia Neagra, el a fost asasinat in chilia sa de persoane necunoscute dar in mod clar nu fara stirea bolsevicilor. Stiletul cu care fusese injunghiat avea un maner cu semnificatii oculte. Incidentul descris in povestirea ce urmeaza si care dezvaluie natura unuia dintre darurile mediumistice intalnite frecvent in religiile orientale, a avut loc cu putin inainte de anul 1900 si a fost consemnat in scris in jurul anului 1922 de Dr. A. P. Timofievich stabilit ulterior la Manastirea Noul Diveevo (Nov-Diveyevo, N.
Y.) (Text in lb. rusa in Ortodox Life 1956, no. 1)* * * In acea minunata dimineata tropicala, vasul nostru taia valurile Oceanului Indian in directia Insulei Ceylon. Pasagerii, in cea mai mare parte englezi care mergeau la posturile sau afacerile lor din colonia indiana, erau vioi si nerabdatori sa vada pamantul de vis pe care il aveau in fata, insula misterioasa ale carei basme minunate le incantasera copilaria. Inca nu se vedea insula, cand vasul era deja invaluit de mireasma grea si imbatatoare adusa de briza, a arborilor aromati de la tarm. La un moment dat un nor albastru cuprinse orizontul, marindu-se din ce in ce mai mult pe masura ce vasul se apropia. Deja incepeau sa se vada cladirile de la tarm ingropate in verdeata palmierilor maiestuosi si se vedea si multimea multicolora care astepta sosirea vasului. Pasagerii, care deja se imprietenisera in timpul calatoriei, duceau conversatii animate admirand peisajul insulei de poveste care se desfasura in fala ochilor lor. Vaporul se legana incet, pregatindu-se sa ancoreze in portul orasului Colombo. Aici vasul se oprea sa incarce carbune, asa incat pasagerii aveau timp suficient sa iasa la tarm. Ziua era atat de caniculara, incat multi se hotarasera sa nu iasa din cabina pana seara, cand fierbinteala zilei avea sa fie inlocuita cu o racoare placuta. Asa incat, spre seara, un grup de opt persoane, carora m-am alaturat si eu, ghidati de colonelul Elliot, care mai fusese la Colombo si cunostea bine orasul si imprejurimile, a pornit la explorarea frumusetilor insulei. Colonelul chiar a facut o propunere foarte ispititoare: Doamnelor si domnilor, ce-ati spune de o vizita la cateva mile in afara orasului spre a-i vedea si noi pe vestitii fachiri magicieni de prin partile locului? Poate vom avea posibilitatea unor experiente interesante! Toti au acceptat cu entuziasm propunerea colonelului. Pe cand strazile zgomotoase ale orasului ramasera mult in urma noastra, seara se lasase deja de-a binelea iar drumul nostru serpuitor prin jungla minunata era luminat de milioane de licurici. La un moment dat drumul s-a largit brusc si ne-am aflat deodata in interiorul unui luminis inconjurat de jungla. La marginea lui se afla un copac inalt sub care se vedea o coliba si un om subtire, batran, cu turban pe cap, ce sedea turceste si privea fix la un foc mic ce ardea in fata lui. In pofida sosirii noastre zgomotoase, batranul nu s-a clintit din nemiscarea sa si nu ne-a acordat nici cea mai mica atentie. De undeva a aparut un tanar care s-a indreptat catre colonel si l-a intrebat incet ceva. Imediat dupa aceea a adus cateva scaune pe care grupul nostru s-a asezat in semicerc nu prea departe de foc. Am simtit in jurul nostru un miros de fum...
Y.) (Text in lb. rusa in Ortodox Life 1956, no. 1)* * * In acea minunata dimineata tropicala, vasul nostru taia valurile Oceanului Indian in directia Insulei Ceylon. Pasagerii, in cea mai mare parte englezi care mergeau la posturile sau afacerile lor din colonia indiana, erau vioi si nerabdatori sa vada pamantul de vis pe care il aveau in fata, insula misterioasa ale carei basme minunate le incantasera copilaria. Inca nu se vedea insula, cand vasul era deja invaluit de mireasma grea si imbatatoare adusa de briza, a arborilor aromati de la tarm. La un moment dat un nor albastru cuprinse orizontul, marindu-se din ce in ce mai mult pe masura ce vasul se apropia. Deja incepeau sa se vada cladirile de la tarm ingropate in verdeata palmierilor maiestuosi si se vedea si multimea multicolora care astepta sosirea vasului. Pasagerii, care deja se imprietenisera in timpul calatoriei, duceau conversatii animate admirand peisajul insulei de poveste care se desfasura in fala ochilor lor. Vaporul se legana incet, pregatindu-se sa ancoreze in portul orasului Colombo. Aici vasul se oprea sa incarce carbune, asa incat pasagerii aveau timp suficient sa iasa la tarm. Ziua era atat de caniculara, incat multi se hotarasera sa nu iasa din cabina pana seara, cand fierbinteala zilei avea sa fie inlocuita cu o racoare placuta. Asa incat, spre seara, un grup de opt persoane, carora m-am alaturat si eu, ghidati de colonelul Elliot, care mai fusese la Colombo si cunostea bine orasul si imprejurimile, a pornit la explorarea frumusetilor insulei. Colonelul chiar a facut o propunere foarte ispititoare: Doamnelor si domnilor, ce-ati spune de o vizita la cateva mile in afara orasului spre a-i vedea si noi pe vestitii fachiri magicieni de prin partile locului? Poate vom avea posibilitatea unor experiente interesante! Toti au acceptat cu entuziasm propunerea colonelului. Pe cand strazile zgomotoase ale orasului ramasera mult in urma noastra, seara se lasase deja de-a binelea iar drumul nostru serpuitor prin jungla minunata era luminat de milioane de licurici. La un moment dat drumul s-a largit brusc si ne-am aflat deodata in interiorul unui luminis inconjurat de jungla. La marginea lui se afla un copac inalt sub care se vedea o coliba si un om subtire, batran, cu turban pe cap, ce sedea turceste si privea fix la un foc mic ce ardea in fata lui. In pofida sosirii noastre zgomotoase, batranul nu s-a clintit din nemiscarea sa si nu ne-a acordat nici cea mai mica atentie. De undeva a aparut un tanar care s-a indreptat catre colonel si l-a intrebat incet ceva. Imediat dupa aceea a adus cateva scaune pe care grupul nostru s-a asezat in semicerc nu prea departe de foc. Am simtit in jurul nostru un miros de fum...
