Sfinţii Părinţi de la Sinodul VII Ecumenic
Mineiul lunii octombrie anunta ca, dupa 11 zile ale acestei luni, in Duminica urmatoare, savarsim pomenirea Sfintilor Parinti, celor ce s-au adunat in Niceea, a doua oara, la al saptelea a toata lumea Sinod, trei sute saizeci si cinci de Sfinti Parinti, spre lepadarea si rasturnarea dogmelor celor fara de Dumnezeu, ale uratorilor de icoane, []Mineiul lunii octombrie anunta ca, dupa 11 zile ale acestei luni, in Duminica urmatoare, savarsim pomenirea Sfintilor Parinti, celor ce s-au adunat in Niceea, a doua oara, la al saptelea a toata lumea Sinod, trei sute saizeci si cinci de Sfinti Parinti, spre lepadarea si rasturnarea dogmelor celor fara de Dumnezeu, ale uratorilor de icoane, ale lui Copronim si ale episcopilor celor de o cugetare impreuna cu el, si asupra nelegiuitului lor soboras .
Conform Tipiconului Marii Biserici din Constantinopol (sec. X), sfintii si fericitii Parinti de la Sinodul VII Ecumenic erau pomeniti in data de 11 octombrie. Sarbatoarea este legata de faptul ca sinodul s-a incheiat la 13 octombrie 787, in Palatul imperial Magnaura din Constantinopol, cand imparateasa Irina si fiul ei au semnat horosul oficial. Praznuirea Parintilor care au restabilit dreapta credinta s-a instituit la scurt timp dupa incheierea sinodului, cel mai tarziu la inceputul secolului al IX-lea. Datorita popularitatii de care s-a bucurat in Constantinopol, sarbatoarea a fost stabilita pentru cea mai apropiata zi de duminica dintre 11 si 17 octombrie.
Lupta impotriva icoanelor,Ultima mare confruntare de doctrina a Bisericii primelor veacuri a fost iconoclasmul, erezie indreptata impotriva cultului icoanelor. Dupa o serie de persecutii lansate de imparati bizantini iconoclasti, Biserica a raspuns prin convocarea Sinodului al VII-lea Ecumenic, in 787, la Niceea.
Unii dintre cei mai mari Sfinti Parinti au marturisit ortodoxia cinstirii icoanelor in Biserica inca din perioada de aur a patristicii, Sfantul Vasile cel Mare ( 379) vorbea despre cinstirea adusa icoanei, care se ridica la cel reprezentat in icoana. Sfantul Grigorie Teologul ( 390) recomanda imaginile crestine pentru impodobirea bisericii, dand exemplu pe tatal sau, episcopul Grigorie din Nazianz, iar Sfantul Ioan Gura de Aur ( 407) vorbea despre egalitatea dintre cuvantul propovaduit si icoana, numind icoana mijloc de aducere aminte si cinstire a sfintilor.
Canonul 82 al Sinodului II Trulan (692) decreta ca pe viitor Mantuitorul Hristos sa nu mai fie reprezentat iconografic in chip de miel, ci dupa chipul Sau omenesc prin care ne amintim de intrupare, patimiri si mantuire.
Imparati iconoclasti si Sfinti Parinti iconoduliImparatul Leon al III-lea Isaurul (717-714), in 726 a luat masuri de inlaturare a icoanelor din biserici si din locuri publice. In urma reactiei ferme a credinciosilor din capitala imperiala, imparatul cauta sa legifereze iconoclasmul prin Biserica. A convocat, astfel, in 730 o conferinta teologica silentium ce legifera iconoclasmul, peste refuzul patriarhului ecumenic Gherman, care avea sa fie depus.
Intre aparatorii cultului sfintelor icoane, episcopul Romei, Gherman al II-lea, a trimis doua scrisori imparatului Leon prin care ii atragea atentia ca nu are dreptul sa se amestece in treburile Bisericii, amintindu-i ca folosirea icoanelor este in conformitate cu invatatura Bisericii, iar icoana transmite aceleasi invataturi de credinta ca Sfintele Evanghelii. La randul sau, patriarhul ecumenic Gherman al Constantinopolului a adresat episcopilor ortodocsi scrisori in care arata cum cinstirea icoanelor este diferita de adorarea lui Dumnezeu si se aduce datorita intruparii Mantuitorului Hristos. Poate cel mai fervent aparator al sfintelor icoane a fost Sfantul Cuvios Ioan Damaschin, care a scris trei tratate impotriva iconoclastilor.
Domnia lui Leon a insemnat, totusi, o atitudine relativ moderata asupra celor ce cinsteau icoanele, bisericile pastrand frescele si mozaicurile ce le impodobeau. A urmat insa la tron imparatul Constantin al V-lea Copronimul (741-775), mult mai aprig, cel ce a pregatit sinodul iconoclast de la Hieria (10 februarie 8 august 754). Imparatul...
Conform Tipiconului Marii Biserici din Constantinopol (sec. X), sfintii si fericitii Parinti de la Sinodul VII Ecumenic erau pomeniti in data de 11 octombrie. Sarbatoarea este legata de faptul ca sinodul s-a incheiat la 13 octombrie 787, in Palatul imperial Magnaura din Constantinopol, cand imparateasa Irina si fiul ei au semnat horosul oficial. Praznuirea Parintilor care au restabilit dreapta credinta s-a instituit la scurt timp dupa incheierea sinodului, cel mai tarziu la inceputul secolului al IX-lea. Datorita popularitatii de care s-a bucurat in Constantinopol, sarbatoarea a fost stabilita pentru cea mai apropiata zi de duminica dintre 11 si 17 octombrie.
Lupta impotriva icoanelor,Ultima mare confruntare de doctrina a Bisericii primelor veacuri a fost iconoclasmul, erezie indreptata impotriva cultului icoanelor. Dupa o serie de persecutii lansate de imparati bizantini iconoclasti, Biserica a raspuns prin convocarea Sinodului al VII-lea Ecumenic, in 787, la Niceea.
Unii dintre cei mai mari Sfinti Parinti au marturisit ortodoxia cinstirii icoanelor in Biserica inca din perioada de aur a patristicii, Sfantul Vasile cel Mare ( 379) vorbea despre cinstirea adusa icoanei, care se ridica la cel reprezentat in icoana. Sfantul Grigorie Teologul ( 390) recomanda imaginile crestine pentru impodobirea bisericii, dand exemplu pe tatal sau, episcopul Grigorie din Nazianz, iar Sfantul Ioan Gura de Aur ( 407) vorbea despre egalitatea dintre cuvantul propovaduit si icoana, numind icoana mijloc de aducere aminte si cinstire a sfintilor.
Canonul 82 al Sinodului II Trulan (692) decreta ca pe viitor Mantuitorul Hristos sa nu mai fie reprezentat iconografic in chip de miel, ci dupa chipul Sau omenesc prin care ne amintim de intrupare, patimiri si mantuire.
Imparati iconoclasti si Sfinti Parinti iconoduliImparatul Leon al III-lea Isaurul (717-714), in 726 a luat masuri de inlaturare a icoanelor din biserici si din locuri publice. In urma reactiei ferme a credinciosilor din capitala imperiala, imparatul cauta sa legifereze iconoclasmul prin Biserica. A convocat, astfel, in 730 o conferinta teologica silentium ce legifera iconoclasmul, peste refuzul patriarhului ecumenic Gherman, care avea sa fie depus.
Intre aparatorii cultului sfintelor icoane, episcopul Romei, Gherman al II-lea, a trimis doua scrisori imparatului Leon prin care ii atragea atentia ca nu are dreptul sa se amestece in treburile Bisericii, amintindu-i ca folosirea icoanelor este in conformitate cu invatatura Bisericii, iar icoana transmite aceleasi invataturi de credinta ca Sfintele Evanghelii. La randul sau, patriarhul ecumenic Gherman al Constantinopolului a adresat episcopilor ortodocsi scrisori in care arata cum cinstirea icoanelor este diferita de adorarea lui Dumnezeu si se aduce datorita intruparii Mantuitorului Hristos. Poate cel mai fervent aparator al sfintelor icoane a fost Sfantul Cuvios Ioan Damaschin, care a scris trei tratate impotriva iconoclastilor.
Domnia lui Leon a insemnat, totusi, o atitudine relativ moderata asupra celor ce cinsteau icoanele, bisericile pastrand frescele si mozaicurile ce le impodobeau. A urmat insa la tron imparatul Constantin al V-lea Copronimul (741-775), mult mai aprig, cel ce a pregatit sinodul iconoclast de la Hieria (10 februarie 8 august 754). Imparatul...
