Adevăratul semănător seamănă la vremea lui
Mantuitorul a asezat acest verset la mijlocul rugaciunii Sale din Ioan, capitolul 17. Inainte de cuvantul: Eu Insumi Ma sfintesc pentru ei, pentru ca si ei sa fie sfintiti , vorbeste despre unitatea si despre partasia pe care I-o cere lui Dumnezeu s-o dea alesilor Sai; si o cere urmasilor Sai s-o aiba in fata lui []Mantuitorul a asezat acest verset la mijlocul rugaciunii Sale din Ioan, capitolul 17. Inainte de cuvantul: Eu Insumi Ma sfintesc pentru ei, pentru ca si ei sa fie sfintiti , vorbeste despre unitatea si despre partasia pe care I-o cere lui Dumnezeu s-o dea alesilor Sai; si o cere urmasilor Sai s-o aiba in fata lui Dumnezeu. Iar dupa aceea spune: si Ma rog nu numai pentru ei, ci si pentru cei care vor crede in Cuvantul Meu prin ei . La mijlocul acesta, intre cei care vor veni si cei care au fost, intre , Se asaza Hristos si sfintenia Sa. Intre ucenicii Sai si urmasii lor. Intre cei care trebuie sa propovaduiasca Cuvantul lui Dumnezeu si cei care trebuie sa asculte acest Cuvant din gura lor, Se asaza El, ca un stalp si ca un indemn: Eu Ma sfintesc, pentru ca si ei sa fie sfintiti . Pentru ca si ucenicii Mei, la randul lor, sa doreasca sa se sfinteasca, sa doreasca spre aceasta conditie neaparat necesara, daca vor ca urmasii lor sa realizeze sfintenia in voia lui Dumnezeu. Sa ne sfintim, pentru ca si ei sa fie sfintiti.
Daca avem in lumea aceasta si mai ales in timpurile acestea o sarcina, o datorie, o raspundere mai mare inaintea lui Dumnezeu si inaintea misiunii pe care o avem de indeplinit, este tocmai aceasta: sa ne dam noi silintele, intr-adevar, tot mai mult sa realizam un tot mai inalt grad de sfintenie. Avem la indemana noastra Sfantul Cuvant al lui Dumnezeu. Avem la indemana cel mai mare har dat noua pe pamant, dupa Cuvantul lui Dumnezeu: rugaciunea. Avem la indemana toate mijloacele acestea meditatia, rugaciunea, adanca cercetare si judecata de sine si tot ceea ce Domnul ne-a mai pus la indemana pentru cresterea si desavarsirea vietii noastre launtrice, pentru ca, prin intrebuintarea acestor mijloace, sa ajungem la sfintenia si la sfintirea vietii noastre launtrice.
Prin cercetarea de sine, pe care ar trebui s-o intrebuintam mai des in verificarea starii noastre in fata lui Dumnezeu, noi in fiecare zi putem sa stabilim gradul la care ne gasim fata de acest Cuvant al lui Dumnezeu. Nivelul pana la care ne-am ridicat in credinta fata de Dumnezeu. Toata reusita noastra inauntru si in afara depinde de silinta pe care ne-o dam sa ajungem sa realizam sfintirea in viata noastra. Pentru ca totdeauna cei in mijlocul carora marturisim Evanghelia vor fi cu un grad mai jos decat noi. Daca noi vom fi buni, ei vor fi abia bunisori. Daca noi vom fi bunisori numai, ei vor fi slabi. Daca noi vom fi slabi, ei vor fi rai. Aceasta este gradatia intre care e totdeauna slujitorul si cei carora le slujeste. Pastorul si cei pastoriti. Parintele si familia sa. i de-aceea, daca vrem mantuirea celor in mijlocul carora suntem pusi sa-L vestim pe Domnul si sa priveghem peste sufletele lor, noi insine trebuie sa ne dam, in primul rand, toate silintele sa ajungem mereu la un grad mai inalt, ca si pe ei sa-i putem trage spre un alt asa grad. De cele mai multe ori, daca fratii nostri din adunare sunt slabi, raspunderea si vina este a noastra, care nu ne dam silintele sa ajungem la un grad de sfintenie din care sa le putem si pretinde, si arata modelul unei trairi sfinte.
Daca tot tineretul e slab, vina cea mai mare este, de multe ori, a noastra. Noi nu le aratam o adanca viata de slujire, de sfintenie si de credinciosie, de la care ei nu numai sa aiba ce asculta, dar sa aiba si ce vedea. Pentru ca si oamenii mari, si copiii invata mai mult cu ochii decat cu urechile. Inteleg mai mult din ceea ce vad decat din ceea ce aud. Se uita mai mult la ceea ce aratam prin faptele noastre decat ceea ce vrem sa le demonstram prin cuvintele noastre.
Aceasta este cea mai mare trebuinta a noastra acum. Sunt vremuri asa cum sunt Cei credinciosi nu s-au uitat nici la vremuri, nici la vanturi. Cine se uita la vant nu seamana si cine se uita la nor nu secera. Pentru ca totdeauna vor fi vanturi si totdeauna au fost nori. Adevaratul semanator seamana la vremea lui, cu timp si fara timp, si cauta sa semene samanta buna si samanta rodnica, pentru ca sa fie binecuvantat. i vestitorul Domnului isi face rost nu numai de o samanta buna, ci mai ales de o mana sanatoasa si de o umblare puternica, pentru ca si ceea ce se vede la el, si ceea ce se aude la el sa fie de natura sa poata ajuta la cei care-l asculta si care privesc viata si roadele lui. Datoria noastra este deci, in orice vreme am trai, in orice conditii sociale am trai, de orice aspect si de orice natura ar fi incercarile prin care trecem, in toate acestea, sa ne dam toate silintele sa ajungem, in primul rand, noi insine la un nivel de viata duhovniceasca tot mai ridicat. Din acest nivel noi putem spune altora o indrumare vrednica de trait; pentru ca numai daca noi insine ne vom sfinti vor fi indemnati si ei sa se sfinteasca.
Totusi vremile pe care le traim sunt vremuri cu totul deosebite. Putem vedea in jurul nostru tot ceea ce putem citi in sfantul Cuvant al lui Dumnezeu. Starile spuse de Mantuitorul si promise de El in Matei, capitolul 24, le putem vedea asa de limpede descoperindu-se cutremurator sub ochii nostri. Incercarile prin care am trecut noi au fost, desigur, mari i altii au trecut prin incercari poate si mai mari. Dar vremile din urma, care se pare ca ne-au ajuns sau ne ajung, aduc cu ele incercari neobisnuite si nemaiintalnit de mari. De aceea Mantuitorul ne-a instiintat mereu: Bagati de seama sa nu va insele cineva cu privire la nimic. Voi fiti atenti, uitati-va la tot ce se intampla. Priviti! Cum te uiti la maslin si vezi ca primavara fragezeste ramurile lui, stii ca vara este aproape, asa si voi priviti in jurul vostru si vedeti. Cand veti vedea aceste semne, sa va aduceti aminte ca sfarsitul este aproape. Voi sa privegheati. Mai adanc sa credeti, mai puternic sa va rugati, mai staruitor sa alergati, mai cu grija sa privegheati, pentru ca sa nu fiti gasiti ca ceilalti, care nu-L cunosc pe Dumnezeu, in ziua aceea, nepregatiti pentru venirea Lui.
In lumina acestor indemnuri si ganduri, am vrea sa amintim mereu fratilor nostri si celor batrani, si celor tineri, si celor [ce sunt] parinti si celor [ce sunt] copii si pastorilor, si celor pastoriti de acest mare adevar si de aceasta mare trebuinta. Noi avem nevoie cu totii sa realizam o tot mai inalta traire in sfintenie inaintea lui Dumnezeu. Sa nu fim astazi cum am fost ieri; si sa nu traiesc si-n ziua de maine cum am fost astazi. Ci in fiecare zi sa ne dam silintele sa realizam o traire mai inalta. Cu cat sunt mai multe experientele pe care le-am facut si le facem, cu cat sunt mai multe incercarile prin care am trecut noi si trecem sau au trecut si altii , cu cat sunt mai clare semnele aratate de Domnul si vestite de Cuvantul Sau, vadite in jurul nostru, cu cat sunt mai staruitoare indemnurile catre o viata de asteptare staruitoare a venirii Domnului, cu atat mai mult fiecare dintre noi trebuie sa ne dam silintele sa fim intr-un chip mai vrednic de Domnul.
Citim de ani de zile acest Cuvant Atatea taine ne inconjoara De-am sti noi cat sange este presarat pe acest Cuvant al lui Dumnezeu! Ca fiecare slova din el este rascumparata cu jertfa unui sfant. Prin cate a trebuit sa treaca acest Cuvant pana a ajuns la noi, de doua mii de ani, si cat de multa grija au pus in copierea lui toti cei care l-au scris! Cat de multa dragoste au avut fata de el toti cei care l-au aparat cu sangele si cu viata lor. i-au dat mai degraba viata, cum am spus, decat sa predea Cuvantul. i astfel el a ajuns la noi, dupa atata jertfa si dupa atatea suferinte.
Domnul ne-a randuit o adunare in care sa ne bucuram. Ne-a daruit frati pe care sa-i pretuim, sa-i respectam si despre care sa n-ascultam vorbe nepotrivite si sa nu raspandim vorbe nepotrivite. Sa-i iubim din toata inima, sa ne fie dragi fratii nostri si daca in viata lor se ivesc incercari, sa-i sprijinim cu rugaciunea noastra si nu sa gasim placere sa vorbim de rau slabiciunile si durerile lor. Sa ne vorbim de rau pe noi insine; sa ne invinuim, sa ne indureram, sa ne strapungem propria noastra inima ca o inima si un gand suntem toti. Toti suntem madulare si, daca sufera acest deget, nici celelalte nu se pot bucura. Cand intr-un fel undeva un madular este ranit si indurerat, si zdrobit, toate celelalte madulare sufera impreuna cu el. Asa trebuie sa ajungem sa ne iubim si sa rabdam, si sa ne simtim unii pe toti ceilalti.
Dar cat de departe este adeseori dragostea noastra de o astfel de stare fata de frati! i daca nu-i iubim pe frati din toata inima, atunci dovedim ca pe Domnul nu-L iubim. Ca El a spus: Cine va primeste pe voi pe Mine Ma primeste. Cine va iubeste pe voi pe Mine Ma iubeste . Acesta este miezul si intelesul...
Daca avem in lumea aceasta si mai ales in timpurile acestea o sarcina, o datorie, o raspundere mai mare inaintea lui Dumnezeu si inaintea misiunii pe care o avem de indeplinit, este tocmai aceasta: sa ne dam noi silintele, intr-adevar, tot mai mult sa realizam un tot mai inalt grad de sfintenie. Avem la indemana noastra Sfantul Cuvant al lui Dumnezeu. Avem la indemana cel mai mare har dat noua pe pamant, dupa Cuvantul lui Dumnezeu: rugaciunea. Avem la indemana toate mijloacele acestea meditatia, rugaciunea, adanca cercetare si judecata de sine si tot ceea ce Domnul ne-a mai pus la indemana pentru cresterea si desavarsirea vietii noastre launtrice, pentru ca, prin intrebuintarea acestor mijloace, sa ajungem la sfintenia si la sfintirea vietii noastre launtrice.
Prin cercetarea de sine, pe care ar trebui s-o intrebuintam mai des in verificarea starii noastre in fata lui Dumnezeu, noi in fiecare zi putem sa stabilim gradul la care ne gasim fata de acest Cuvant al lui Dumnezeu. Nivelul pana la care ne-am ridicat in credinta fata de Dumnezeu. Toata reusita noastra inauntru si in afara depinde de silinta pe care ne-o dam sa ajungem sa realizam sfintirea in viata noastra. Pentru ca totdeauna cei in mijlocul carora marturisim Evanghelia vor fi cu un grad mai jos decat noi. Daca noi vom fi buni, ei vor fi abia bunisori. Daca noi vom fi bunisori numai, ei vor fi slabi. Daca noi vom fi slabi, ei vor fi rai. Aceasta este gradatia intre care e totdeauna slujitorul si cei carora le slujeste. Pastorul si cei pastoriti. Parintele si familia sa. i de-aceea, daca vrem mantuirea celor in mijlocul carora suntem pusi sa-L vestim pe Domnul si sa priveghem peste sufletele lor, noi insine trebuie sa ne dam, in primul rand, toate silintele sa ajungem mereu la un grad mai inalt, ca si pe ei sa-i putem trage spre un alt asa grad. De cele mai multe ori, daca fratii nostri din adunare sunt slabi, raspunderea si vina este a noastra, care nu ne dam silintele sa ajungem la un grad de sfintenie din care sa le putem si pretinde, si arata modelul unei trairi sfinte.
Daca tot tineretul e slab, vina cea mai mare este, de multe ori, a noastra. Noi nu le aratam o adanca viata de slujire, de sfintenie si de credinciosie, de la care ei nu numai sa aiba ce asculta, dar sa aiba si ce vedea. Pentru ca si oamenii mari, si copiii invata mai mult cu ochii decat cu urechile. Inteleg mai mult din ceea ce vad decat din ceea ce aud. Se uita mai mult la ceea ce aratam prin faptele noastre decat ceea ce vrem sa le demonstram prin cuvintele noastre.
Aceasta este cea mai mare trebuinta a noastra acum. Sunt vremuri asa cum sunt Cei credinciosi nu s-au uitat nici la vremuri, nici la vanturi. Cine se uita la vant nu seamana si cine se uita la nor nu secera. Pentru ca totdeauna vor fi vanturi si totdeauna au fost nori. Adevaratul semanator seamana la vremea lui, cu timp si fara timp, si cauta sa semene samanta buna si samanta rodnica, pentru ca sa fie binecuvantat. i vestitorul Domnului isi face rost nu numai de o samanta buna, ci mai ales de o mana sanatoasa si de o umblare puternica, pentru ca si ceea ce se vede la el, si ceea ce se aude la el sa fie de natura sa poata ajuta la cei care-l asculta si care privesc viata si roadele lui. Datoria noastra este deci, in orice vreme am trai, in orice conditii sociale am trai, de orice aspect si de orice natura ar fi incercarile prin care trecem, in toate acestea, sa ne dam toate silintele sa ajungem, in primul rand, noi insine la un nivel de viata duhovniceasca tot mai ridicat. Din acest nivel noi putem spune altora o indrumare vrednica de trait; pentru ca numai daca noi insine ne vom sfinti vor fi indemnati si ei sa se sfinteasca.
Totusi vremile pe care le traim sunt vremuri cu totul deosebite. Putem vedea in jurul nostru tot ceea ce putem citi in sfantul Cuvant al lui Dumnezeu. Starile spuse de Mantuitorul si promise de El in Matei, capitolul 24, le putem vedea asa de limpede descoperindu-se cutremurator sub ochii nostri. Incercarile prin care am trecut noi au fost, desigur, mari i altii au trecut prin incercari poate si mai mari. Dar vremile din urma, care se pare ca ne-au ajuns sau ne ajung, aduc cu ele incercari neobisnuite si nemaiintalnit de mari. De aceea Mantuitorul ne-a instiintat mereu: Bagati de seama sa nu va insele cineva cu privire la nimic. Voi fiti atenti, uitati-va la tot ce se intampla. Priviti! Cum te uiti la maslin si vezi ca primavara fragezeste ramurile lui, stii ca vara este aproape, asa si voi priviti in jurul vostru si vedeti. Cand veti vedea aceste semne, sa va aduceti aminte ca sfarsitul este aproape. Voi sa privegheati. Mai adanc sa credeti, mai puternic sa va rugati, mai staruitor sa alergati, mai cu grija sa privegheati, pentru ca sa nu fiti gasiti ca ceilalti, care nu-L cunosc pe Dumnezeu, in ziua aceea, nepregatiti pentru venirea Lui.
In lumina acestor indemnuri si ganduri, am vrea sa amintim mereu fratilor nostri si celor batrani, si celor tineri, si celor [ce sunt] parinti si celor [ce sunt] copii si pastorilor, si celor pastoriti de acest mare adevar si de aceasta mare trebuinta. Noi avem nevoie cu totii sa realizam o tot mai inalta traire in sfintenie inaintea lui Dumnezeu. Sa nu fim astazi cum am fost ieri; si sa nu traiesc si-n ziua de maine cum am fost astazi. Ci in fiecare zi sa ne dam silintele sa realizam o traire mai inalta. Cu cat sunt mai multe experientele pe care le-am facut si le facem, cu cat sunt mai multe incercarile prin care am trecut noi si trecem sau au trecut si altii , cu cat sunt mai clare semnele aratate de Domnul si vestite de Cuvantul Sau, vadite in jurul nostru, cu cat sunt mai staruitoare indemnurile catre o viata de asteptare staruitoare a venirii Domnului, cu atat mai mult fiecare dintre noi trebuie sa ne dam silintele sa fim intr-un chip mai vrednic de Domnul.
Citim de ani de zile acest Cuvant Atatea taine ne inconjoara De-am sti noi cat sange este presarat pe acest Cuvant al lui Dumnezeu! Ca fiecare slova din el este rascumparata cu jertfa unui sfant. Prin cate a trebuit sa treaca acest Cuvant pana a ajuns la noi, de doua mii de ani, si cat de multa grija au pus in copierea lui toti cei care l-au scris! Cat de multa dragoste au avut fata de el toti cei care l-au aparat cu sangele si cu viata lor. i-au dat mai degraba viata, cum am spus, decat sa predea Cuvantul. i astfel el a ajuns la noi, dupa atata jertfa si dupa atatea suferinte.
Domnul ne-a randuit o adunare in care sa ne bucuram. Ne-a daruit frati pe care sa-i pretuim, sa-i respectam si despre care sa n-ascultam vorbe nepotrivite si sa nu raspandim vorbe nepotrivite. Sa-i iubim din toata inima, sa ne fie dragi fratii nostri si daca in viata lor se ivesc incercari, sa-i sprijinim cu rugaciunea noastra si nu sa gasim placere sa vorbim de rau slabiciunile si durerile lor. Sa ne vorbim de rau pe noi insine; sa ne invinuim, sa ne indureram, sa ne strapungem propria noastra inima ca o inima si un gand suntem toti. Toti suntem madulare si, daca sufera acest deget, nici celelalte nu se pot bucura. Cand intr-un fel undeva un madular este ranit si indurerat, si zdrobit, toate celelalte madulare sufera impreuna cu el. Asa trebuie sa ajungem sa ne iubim si sa rabdam, si sa ne simtim unii pe toti ceilalti.
Dar cat de departe este adeseori dragostea noastra de o astfel de stare fata de frati! i daca nu-i iubim pe frati din toata inima, atunci dovedim ca pe Domnul nu-L iubim. Ca El a spus: Cine va primeste pe voi pe Mine Ma primeste. Cine va iubeste pe voi pe Mine Ma iubeste . Acesta este miezul si intelesul...
