De ce ai tăcut ieri?
Ieri, in timpul pauzei, ti s-a oprit privirea asupra unui copil foarte retras, tacut, sfios si destul de trist. Cu ochii abatuti, era rupt de voiosia voastra, pe care, parca, nici n-o vedea si parea ca se simte bine singur in acel colt al curtii. Nimeni nu-l baga in seama. Acolo l-ai descoperit tu.
Desi ceva necunoscut te atragea spre el, desi ai fi vrut sa i te apropii, totusi n-ai facut-o. Atat ca, impresionat profund de felul sau, tu n-ai mai putut sa-ti continui jocul.
Cine-o fi? De ce-o fi stand asa? Care-i enigma vietii lui? Aceste ganduri te-au tot framantat pana seara. Ba nici noaptea nu ti-a fost usoara, caci si-n vis te-ai chinuit sa le afli raspunsul.
Mai altfel decat alta data, in dimineata asta, rugaciunea ta a fost mai calda, mai puternica parca. Simteai ca ai nevoie, in mod deosebit, de ajutorul Domnului Iisus pentru implinirea unei dorinte ce ti se parea frumoasa, nobila, dar nu prea usoara. i nu te-ai ridicat de pe genunchi pana cand, in urma staruintelor tale inlacrimate, n-ai primit o pace dulce, un indemn sigur si o putere sporita pentru implinirea ei. i-acum, te grabesti sa-l cauti, sa-l intalnesti. Cu orice pret, vrei sa vorbesti cu el. O, cate intrebari te rascolesc! Niciodata n-ai mai intalnit o privire ca aceea De ce-ai tacut ieri? Cum de-ai putut?Ajungi la scoala. Privesti fara sa vrei inspre-acel loc. Nu-i. N-a ajuns, desigur. Il astepti. Te uiti in lungul drumului. i-ntr-o parte, si-n alta. Deodata, cu capu-n pamant, banuiesti ca el ar fi cel care se-apropie incet. Te duci inaintea lui. Il saluti timid si vrei sa intri in vorba cu el....