“ROMÂNIA MARE” şi pricinile pentru care ea nu este aşa cum o credeam şi o aşteptam…
Sunt multe pricinile pentru care tara noastra cea noua este asa cum este si nu cum ar trebui sa fie. Unele din acestea le voi spune. Incep cu una sufleteasca. Am luat-o din Biblie Izraelitenii au stat sute de ani in robia egiptenilor si a lui Faraon. Era grea robia si suspina poporul, facand caramizi [] Sunt multe pricinile pentru care tara noastra cea noua este asa cum este si nu cum ar trebui sa fie. Unele din acestea le voi spune.
Incep cu una sufleteasca. Am luat-o din BiblieIzraelitenii au stat sute de ani in robia egiptenilor si a lui Faraon. Era grea robia si suspina poporul, facand caramizi si palate pe seama lui Faraon. Nadejdea insa nu si-au pierdut-o. In sufletul poporului chinuit si apasat de jugul robiei, traia credinta, nadejdea trezita si vestita de proorocii lor ca vor scapa o data si o data si vor trece intr-o tara mandra si fericita, in Canaanul fagaduit. i a sosit si vremea vestita prin prooroci. Izraelitenii au scapat din robie, au trecut Marea Rosie si au plecat spre tara fagaduintei, spre Canaan.
Dar ati citit si ati auzit din Biblie cate au patit si au suferit izraelitenii dupa ce au scapat din robie si pana ce au ajuns in Canaan. O data n-aveau paine, o data n-aveau apa, si intreaga lor cale a fost un lant de necazuri, de lipsuri si de suferinte.
Dumnezeu a voit sa fie asa, caci in Biblie citim ca izraelitenii, dupa ce au scapat din robie, s-au facut rai, cartitori, neascultatori. Cei ce rabdasera ani de zile robia lui Faraon, la cele dintai greutati, incepura a carti si a mustra pe Moise si pe Aaron ca i-au scos din Egipt, pentru ca acolo aveau carne destula iar altii si-au facut un vitel de aur, cu jocuri si tambalauri, tocmai in vremea cea sfanta cand sus, pe muntele Sinai, Moise primea, intre tunete si fulgere, Tablele LegiiBiblia ne spune ca Dumnezeu a pedepsit aceste greseli ale lui Izrael cu aspra pedeapsa, graindu-le prin gura lui Moise astfel:Voi nu veti intra in pamantul fagaduintei, ci in pustia asta vor cadea si ramanea oasele voastre. Numai dupa ce se vor topi oasele voastre in pustie vor putea intra fiii vostri in Canaan . i asa s-a si intamplat. Pentru pacatele lor, toti au murit pe drum, inainte de a ajunge in tara fagaduintei, in tara cea frumoasa si fericita i noi, romanii, ne-am avut robia noastra. Ca izraelitenii, ne-am avut si noi egiptenii si faraonii nostri, adica strainii care ne-au stapanit. Sute de ani a purtat si poporul nostru pe umerii si pe sufletul sau aceasta grea robie. Dar nadejdea nici ei nu si-au pierdut-o. In sufletul poporului nostru traia frumosul vis, traia tara vestita de...
Incep cu una sufleteasca. Am luat-o din BiblieIzraelitenii au stat sute de ani in robia egiptenilor si a lui Faraon. Era grea robia si suspina poporul, facand caramizi si palate pe seama lui Faraon. Nadejdea insa nu si-au pierdut-o. In sufletul poporului chinuit si apasat de jugul robiei, traia credinta, nadejdea trezita si vestita de proorocii lor ca vor scapa o data si o data si vor trece intr-o tara mandra si fericita, in Canaanul fagaduit. i a sosit si vremea vestita prin prooroci. Izraelitenii au scapat din robie, au trecut Marea Rosie si au plecat spre tara fagaduintei, spre Canaan.
Dar ati citit si ati auzit din Biblie cate au patit si au suferit izraelitenii dupa ce au scapat din robie si pana ce au ajuns in Canaan. O data n-aveau paine, o data n-aveau apa, si intreaga lor cale a fost un lant de necazuri, de lipsuri si de suferinte.
Dumnezeu a voit sa fie asa, caci in Biblie citim ca izraelitenii, dupa ce au scapat din robie, s-au facut rai, cartitori, neascultatori. Cei ce rabdasera ani de zile robia lui Faraon, la cele dintai greutati, incepura a carti si a mustra pe Moise si pe Aaron ca i-au scos din Egipt, pentru ca acolo aveau carne destula iar altii si-au facut un vitel de aur, cu jocuri si tambalauri, tocmai in vremea cea sfanta cand sus, pe muntele Sinai, Moise primea, intre tunete si fulgere, Tablele LegiiBiblia ne spune ca Dumnezeu a pedepsit aceste greseli ale lui Izrael cu aspra pedeapsa, graindu-le prin gura lui Moise astfel:Voi nu veti intra in pamantul fagaduintei, ci in pustia asta vor cadea si ramanea oasele voastre. Numai dupa ce se vor topi oasele voastre in pustie vor putea intra fiii vostri in Canaan . i asa s-a si intamplat. Pentru pacatele lor, toti au murit pe drum, inainte de a ajunge in tara fagaduintei, in tara cea frumoasa si fericita i noi, romanii, ne-am avut robia noastra. Ca izraelitenii, ne-am avut si noi egiptenii si faraonii nostri, adica strainii care ne-au stapanit. Sute de ani a purtat si poporul nostru pe umerii si pe sufletul sau aceasta grea robie. Dar nadejdea nici ei nu si-au pierdut-o. In sufletul poporului nostru traia frumosul vis, traia tara vestita de...
