Ce mai înțelegem prin cuvântul: Biserică ?
Parintele Arhimandrit Andrei Coroian Traim vremuri paradoxale, in care o parte a societatii romanesti (si europene) a pierdut intelesul adevarat al Bisericii. Pe de alta parte, multi altii se trezesc duhovniceste, cautand cu ravna arzanda, trairea adevarata in Biserica,adica adevarata viata bisericeasca. Multi dintre membrii ai Bisericii, crestinii botezati. nu mai au cunostinta intelesului adevarat []Parintele Arhimandrit Andrei CoroianTraim vremuri paradoxale, in care o parte a societatii romanesti (si europene) a pierdut intelesul adevarat al Bisericii. Pe de alta parte, multi altii se trezesc duhovniceste, cautand cu ravna arzanda, trairea adevarata in Biserica,adica adevarata viata bisericeasca.
Multi dintre membrii ai Bisericii, crestinii botezati. nu mai au cunostinta intelesului adevarat si mantuitor al termenului.
Neavand parte de o initiere liturgica, mistagogica, ei nu cunosc si nu traiesc viata crestina practica, care se traieste eminamente in biserica, de aceia nu au nici un beneficiu, din faptul, ca fac parte organica din trupul lui Hristos, care este BisericaCuvantul Biserica are mai multe intelesuri, de aceia este greu de dat o definitie sinteza, care sa cuprinda a multiplitudinea sensurilor ce inglobeaza.
De aceia ne rezumam la intelesurile fundamentale ale cuvantului sau termenului biserica.
Mai intai Biserica, eclesia, este adunarea tuturor celor ce cred, Hristos, Fiul lui Dumnezeu intrupat. In al doile rand, o intelegem ca locas de cult si de rugaciune, ca institutie divino-umana, care are un mod de organizare, intr-un fel asemanator altor institutii omenesti. Dar ea este, ceva cu mult mai mult. Mai mult decat adunarea adeptilor lui Hristos, organizatia divino-umana urmatorilor Lui. Biserica este Trupul lui Hristos ! Intelesul fundamental, cu desavarsire teologic, care exprima realitatea teandrica a termenului, este aceasca ca: Biserica este Trupul lui Hristos ! Ce inseamna aceasta ? Mai intai Inseamna ca in biserica, traieste viu, Duhului Sfant, al lui Dumnezeu, a treia Persoana a Sfintei Treimi si prin El, toata plinatatea dumnezeirii ( cf.
Coloseni 2.9). Stiin ca unde este o Persoana a Preasfintei Treimi, sunt si celelalte DouaAstfel intelegem ca prin prezenta si plinatatea Duhului Sfant, este prezent si Hristos, cu toate puterile si harurile Sale de dumnezeiesc-omenesti.
Hristos S-a inaltat la cer, cu sufletul si trupul, reunite si pline de toata puterea dumnezeirii. Odata asezat de-a dreapta Tatalui, in interiorul Treimii, El trimite dela Tatal, pe Duhul Sfant, ca prin puterea si lucrarea Acestuia, sa-si continue lucrarea de mantuire a oamenilor si o desavarseasca. Prin Duhul Sfant, in fiecare crestin botezat, Hristos, salasluieste intreg, impreuna cu Tatal, multiplicandu-si astfel, lucrarea mantuitoare, asa cum prin Sfanta Impartasanie,Se dauieste intreg, fiecaruia dintre noi. Fiind intreg in fiecare particica a Preasfantului Sau Trup si a Precuratului Sau Sange..
Parintele Dumitru Staniloae, teologul prin excelenta al Bisericii Ortodoxe Romanesti, scrie in dogmatica sa,1 in capitolul despre biserica, ca Hristos Mantuitorul a realizat, mantuirea omului (oamenilor) in cinci acte sau etape. Anume : Intruparea, Rastignirea (Moartea), Invierea din morti, Inaltarea la cer si intemeierea Bisericii.
Pentru a intelege rolul si rostul Bisericii, este necesara cunoasterea modului in care Hristos a lucrat (si lucreaza) mantuirea noastra, dupa cum este necesara, cunoasterea Persoanei Sale teandrice, divino-umane.
Mai intai este necesar sa intelegem, ca mantuirea omului din pacat, o putea face, doar un Om fara pacat..
De ce Om fara pacat ? Care sa fie si Dumnezeu in acelasi timp Pentru ca daca privim mai adanc la situatia in care omul se afla dupa cardere, orice modalitate, pe care Dumnezeu ar fi folosit-o, pentru al mantui era o lucrare din afara. Prin atotputernicia Sa, a fi putut cu un act de putere, sa lucreze fapte care l-ar fi uimit si impresionat la culme pe om, dar nu l-ar fi angajat la o schimbare, la o viata noua, si mai ales nu la lar fi transformat in fiinta sa.
Pe de alta parte, omul ramas doar in puterea mintii si a vointei lui, nu-si poate realiza mantuirea, istoria dovedind ca ori ce incercare s-a dovedit a fi un esec.
Dumnezeu, ramanand ascuns in transcendent, necunoscut, pentru omul pacatos, nu putea fi pentru acesta un model de urmat.
Omul avea nevoie de un modelul uman, vizibil, ( desigur fara de pacat, desavarsit) pe care sa-l urmeze.
Ca sa parcurga si sa urmeze calea indumnezeirii, avea nevoie de puteri si energii sfinte, care nu se mai gase-au in fiinta sa.
Pe deasupra era apasat de blestemul neascultarii, primilor oameni, cu care se nasteaMoartea, ca si consecinta a pacatului, iadul ca mostenire a vietii in pacat, il ingroze-au aparandu-i ca un destin implacabil, pe nu-l pute-a depasi sau invinge cu nici un chip.. De aici, nevoia de un Mantuitor, de un Hristos, Om si Dumnezeu, devine logica si mai mult absolut necesara.
Dumnezeu, a fost indeajuns de intelept ca sa prevada soarta omului, si adanc iubitor, ca din acest adanc de iubire, unita cu infinita Sa putere si intelepciune, s-a gaseasca aceasta ingenioasa, neasteptata solultie. Aceia de a se face Om. Traditia Bisericii, marturiseste, ca acesta era planul din veci, pregatit, de Atotputernicul, Atotstiutorul si Atotinteleptul Dumnezeu, in vederea fericiirii si invesnicirii omului.
Taina cea din veci ascunsa si de ingeri nestiuta ( cf.
Romani 16.25), era de fapt fericita surpriza pe care a pregatit-o Facatorul, fapturii : Intruparea vesnicului Sau Fiu.
Era nevoie ca Dumnezeu ca sa ia firea umana, sa fie in acelasi timp Dumnezeu si Om luat dintre oamnei, sa vina astfel in interirorul firii lor, ca prin interior, sa vina in maxima apropiere cu ei, sa fie una cu ei.
Fiul lui Dumnezeu este Dumnezeu adevarat, prin fire fara de pacat, Nemuritor, Atotputernic, Atottiitor, Atotvesnic,Atotdrept, Atotsfant, Atotfericit si izvor al fericirii vesnice. Ca Fiu si Cuvant vesnic al Tatalui, i-si ia fiinta omeneasca din Duhul Sfant si Preasfanta si Preacurata Fecioara Maria, care a trait viata fara pacat .
Prin rugaciune si infranare, Preacurata Feciora Maria, a biruit si inclinatia spre pacat.
De aceia, Iisus Hristos, Dumnezeu si Om, nascut din Preacurata Fecioara si din Duhul Sfant, este fara pacat, fara inclinatie spre pacat, capabil sa vindece oamenii de pacat.
La Buna-Vestire, cand Duhul Sfant s-a pogorat peste Preacurata Fecioara si puterea Celui prea inalt a umbrit-o ( Luca 1.35), Preasfanta Feciora, potrivit marturiei imnografice a bisericii, a pierdut grija pacatului, adica a ajuns in imposibilitatea de a mai pacatui.. Iisus Hristos, Domnul si Mantuitorul nostru, fiind nascut din Duhul Sfant si din Preacurata Fecioara, nu are inclinatia spre pacat, luand doar afectele firii omenesti: fomea, setea, frigul, somnul, oboseala, fiind in toate asemeni cu noi oameni, afara de pacat si inclinatie spre pacat..
Iata diferenta dintre oamenii (de rand) si Dumnezeu Omul Iisus Hristos! Omul de rand se naste din pacat si mosteneste inclinatia spre pacatDe aceia el are o nevoie ontologica, fiintiiala, de un Mantuitor, de un Hristos, de o Persoana fara de pacat, care sa o mantuiasca. Aceasta Persoana trebuie sa fie fericita in Sine, nepatimitoare, nemuritoare, vesnica. Iubind aceasta Persoana, crezand in ea, imbratisandu-o, unidu-se cu aa, omul poate si el, sa guste fericirea, nepacatuirea si nepatimirea, sa dobandeasca nemurirea si fericirea vesnica.. Hristos Mantuitorul a trait pe pamant viata fara de pacat. Cine ma va vadi de pacat? Zice El !(cf.
Ioan 8.46 ). A trait viata dumnezeiasca in trup omenesc2, cum zice sfantul Maxim Marturisitorul.
Acesta este primul act.
Viata fara pacat a Domnului Hristos, biruinta asupra pacatului in trupul Sau, unite cu desavarsita ascultare fata de Dumnezeu Tatal. Hristos a aparut in lume ca Prunc nevinovat, preabland si preacurat, pentru ca astfel sa induioseze si sa imblanzeasca, chiar cele mai aprige firi si cele mai impietrite inimiA trait pe pamant viata fara pacat, in cea mai mare simplitate care poate fi cu putinta, ca Persoana, ca Familie si ca Etnie Dar in toate aceste ipostaze, El era si Dumnezeu cel vesnic, Atotputernicul, Atotcreatorul si AtotiitorulDe aceia viata Lui dumnezeiesc- omeneasca, a fost, este si ramane o mare Taina. O Taina Tainelor, din care izvorasc toate celelalte taine.
Ca omul sa fie mantuit, Hristos trebuia sa moara in chinuri, in dureri si zvarcoliri pe Cruce.. Moartea in chinuri, este al doilea act al mantuirii. Oamenii datorita pacatului stramosesc, se impartaseau de moarte si apoi mergeau in iad. Datorita pacatului intrat in toata firea omeneasca, moartea era dureroasa..
Hristos s-a imparasit si El de moarte in dureri, aratand cu adevarat, ca a luat firea omeneasca, desi nu avea pacat. A ales de buna voie sa moara in dureri pe Cruce, asumandu-Si starea de pacatosenie si vina, celui mai mare pacatos, hot ori criminal, stare care insuma in sine in mod real, toate pacatele si faradelegile omenirii si pedeapsa lor..
Cat a trai pe pamant, Hristos, identificat cu pacatosii si cu samarinenii, cea mai dispretuita categorie de oameni. Aceasta pentru ca cei mai mari pacatosi, hoti ori criminali, sa indrazneasca, sa se apropie El. Sa se impartaseasca de iertarea, de sfintenia Lui. dee harul,de iubirea, bucuria si feririrea Lui Dar Hristos n-a avut pacat ! Atunci moartea ce drept avea asupra Lui ? Nu avea nici unul !Pentru ca El era Om (fara pacat) dar si era Dumnezeu..
Luindu-l drept muritor pe Cel nemuritor, moartea s-a inselat..
Primindu-L, a fost ea insa-si a fost omorataSatana s-a inselat si el si fostzdrobit, iadul a fost sfaramatToti demonii, crede-au ca Hristos este un Om fara pacat, dar nu credeau, nu stiau, ca este si Dumnezeu, Fiul cel vesnic al lui DumnezeuHristos a invaluit in taina, dumnezeirea Sa, ascunzandu-o, dupa perdeaua trupului Sau omenesc.
Moartea Sa, dureroasa, groaznica, injositoare, suportata de buna voie, a fost insa, omorarea mortii, sfarmarea iadului si inceputul vietii vesnice, dupa cum canta sfantul Ioan Damaschin.
O biruinta strasnica, cum n-a mai fost alta dela facerea lumii. Sfantul Ioan Gura de Aur, spune ca o biruinta este zdrobitoare este atunci cand dusmanul este biruit prin viclesug.
Este inselat..nu doar invins prin forta, ci este zdrobit si zdruncitat in propria s-a credinta.
In Cuvantul din noaptea de Pasti, sfantul salta, se bucura, strigand : Unde i-ti este moarte boldul tau3 ? Unde i-ti este iadule biruinta ta ?. Satana a fost infrant, iadul a fost sfaramat, moartea a fost omorataPrin moarte Hristos, a baut pana la fund paharul suferintei umane, dar prin coborare la iad duce vestea mantuirii Sale, celor care de mii de ani asteptau acolo : Adam, Noie, Avraam,Isaac,Iacov, Moise, Adam, David, Solomon, si alte mii de drepti.
In iad a si-a aratat deplin puterea Sa dumnezeiasca, a continuat trei zile, lucrarea Sa evanghelica, dumnezeiesc-omeneascaAl treile act este Invierea. Inviere din morti al Mantuitorului Iisus Hristos este intreita biruinta asupra mortii, asupra iadului si asupra diavolului. Hristos omoara cu moartea Sa moarte, sfarama iadul ca temnita si-l prada, scotandu-i pe cei legati, care L asteptau si au crezut in El.
Il...
Multi dintre membrii ai Bisericii, crestinii botezati. nu mai au cunostinta intelesului adevarat si mantuitor al termenului.
Neavand parte de o initiere liturgica, mistagogica, ei nu cunosc si nu traiesc viata crestina practica, care se traieste eminamente in biserica, de aceia nu au nici un beneficiu, din faptul, ca fac parte organica din trupul lui Hristos, care este BisericaCuvantul Biserica are mai multe intelesuri, de aceia este greu de dat o definitie sinteza, care sa cuprinda a multiplitudinea sensurilor ce inglobeaza.
De aceia ne rezumam la intelesurile fundamentale ale cuvantului sau termenului biserica.
Mai intai Biserica, eclesia, este adunarea tuturor celor ce cred, Hristos, Fiul lui Dumnezeu intrupat. In al doile rand, o intelegem ca locas de cult si de rugaciune, ca institutie divino-umana, care are un mod de organizare, intr-un fel asemanator altor institutii omenesti. Dar ea este, ceva cu mult mai mult. Mai mult decat adunarea adeptilor lui Hristos, organizatia divino-umana urmatorilor Lui. Biserica este Trupul lui Hristos ! Intelesul fundamental, cu desavarsire teologic, care exprima realitatea teandrica a termenului, este aceasca ca: Biserica este Trupul lui Hristos ! Ce inseamna aceasta ? Mai intai Inseamna ca in biserica, traieste viu, Duhului Sfant, al lui Dumnezeu, a treia Persoana a Sfintei Treimi si prin El, toata plinatatea dumnezeirii ( cf.
Coloseni 2.9). Stiin ca unde este o Persoana a Preasfintei Treimi, sunt si celelalte DouaAstfel intelegem ca prin prezenta si plinatatea Duhului Sfant, este prezent si Hristos, cu toate puterile si harurile Sale de dumnezeiesc-omenesti.
Hristos S-a inaltat la cer, cu sufletul si trupul, reunite si pline de toata puterea dumnezeirii. Odata asezat de-a dreapta Tatalui, in interiorul Treimii, El trimite dela Tatal, pe Duhul Sfant, ca prin puterea si lucrarea Acestuia, sa-si continue lucrarea de mantuire a oamenilor si o desavarseasca. Prin Duhul Sfant, in fiecare crestin botezat, Hristos, salasluieste intreg, impreuna cu Tatal, multiplicandu-si astfel, lucrarea mantuitoare, asa cum prin Sfanta Impartasanie,Se dauieste intreg, fiecaruia dintre noi. Fiind intreg in fiecare particica a Preasfantului Sau Trup si a Precuratului Sau Sange..
Parintele Dumitru Staniloae, teologul prin excelenta al Bisericii Ortodoxe Romanesti, scrie in dogmatica sa,1 in capitolul despre biserica, ca Hristos Mantuitorul a realizat, mantuirea omului (oamenilor) in cinci acte sau etape. Anume : Intruparea, Rastignirea (Moartea), Invierea din morti, Inaltarea la cer si intemeierea Bisericii.
Pentru a intelege rolul si rostul Bisericii, este necesara cunoasterea modului in care Hristos a lucrat (si lucreaza) mantuirea noastra, dupa cum este necesara, cunoasterea Persoanei Sale teandrice, divino-umane.
Mai intai este necesar sa intelegem, ca mantuirea omului din pacat, o putea face, doar un Om fara pacat..
De ce Om fara pacat ? Care sa fie si Dumnezeu in acelasi timp Pentru ca daca privim mai adanc la situatia in care omul se afla dupa cardere, orice modalitate, pe care Dumnezeu ar fi folosit-o, pentru al mantui era o lucrare din afara. Prin atotputernicia Sa, a fi putut cu un act de putere, sa lucreze fapte care l-ar fi uimit si impresionat la culme pe om, dar nu l-ar fi angajat la o schimbare, la o viata noua, si mai ales nu la lar fi transformat in fiinta sa.
Pe de alta parte, omul ramas doar in puterea mintii si a vointei lui, nu-si poate realiza mantuirea, istoria dovedind ca ori ce incercare s-a dovedit a fi un esec.
Dumnezeu, ramanand ascuns in transcendent, necunoscut, pentru omul pacatos, nu putea fi pentru acesta un model de urmat.
Omul avea nevoie de un modelul uman, vizibil, ( desigur fara de pacat, desavarsit) pe care sa-l urmeze.
Ca sa parcurga si sa urmeze calea indumnezeirii, avea nevoie de puteri si energii sfinte, care nu se mai gase-au in fiinta sa.
Pe deasupra era apasat de blestemul neascultarii, primilor oameni, cu care se nasteaMoartea, ca si consecinta a pacatului, iadul ca mostenire a vietii in pacat, il ingroze-au aparandu-i ca un destin implacabil, pe nu-l pute-a depasi sau invinge cu nici un chip.. De aici, nevoia de un Mantuitor, de un Hristos, Om si Dumnezeu, devine logica si mai mult absolut necesara.
Dumnezeu, a fost indeajuns de intelept ca sa prevada soarta omului, si adanc iubitor, ca din acest adanc de iubire, unita cu infinita Sa putere si intelepciune, s-a gaseasca aceasta ingenioasa, neasteptata solultie. Aceia de a se face Om. Traditia Bisericii, marturiseste, ca acesta era planul din veci, pregatit, de Atotputernicul, Atotstiutorul si Atotinteleptul Dumnezeu, in vederea fericiirii si invesnicirii omului.
Taina cea din veci ascunsa si de ingeri nestiuta ( cf.
Romani 16.25), era de fapt fericita surpriza pe care a pregatit-o Facatorul, fapturii : Intruparea vesnicului Sau Fiu.
Era nevoie ca Dumnezeu ca sa ia firea umana, sa fie in acelasi timp Dumnezeu si Om luat dintre oamnei, sa vina astfel in interirorul firii lor, ca prin interior, sa vina in maxima apropiere cu ei, sa fie una cu ei.
Fiul lui Dumnezeu este Dumnezeu adevarat, prin fire fara de pacat, Nemuritor, Atotputernic, Atottiitor, Atotvesnic,Atotdrept, Atotsfant, Atotfericit si izvor al fericirii vesnice. Ca Fiu si Cuvant vesnic al Tatalui, i-si ia fiinta omeneasca din Duhul Sfant si Preasfanta si Preacurata Fecioara Maria, care a trait viata fara pacat .
Prin rugaciune si infranare, Preacurata Feciora Maria, a biruit si inclinatia spre pacat.
De aceia, Iisus Hristos, Dumnezeu si Om, nascut din Preacurata Fecioara si din Duhul Sfant, este fara pacat, fara inclinatie spre pacat, capabil sa vindece oamenii de pacat.
La Buna-Vestire, cand Duhul Sfant s-a pogorat peste Preacurata Fecioara si puterea Celui prea inalt a umbrit-o ( Luca 1.35), Preasfanta Feciora, potrivit marturiei imnografice a bisericii, a pierdut grija pacatului, adica a ajuns in imposibilitatea de a mai pacatui.. Iisus Hristos, Domnul si Mantuitorul nostru, fiind nascut din Duhul Sfant si din Preacurata Fecioara, nu are inclinatia spre pacat, luand doar afectele firii omenesti: fomea, setea, frigul, somnul, oboseala, fiind in toate asemeni cu noi oameni, afara de pacat si inclinatie spre pacat..
Iata diferenta dintre oamenii (de rand) si Dumnezeu Omul Iisus Hristos! Omul de rand se naste din pacat si mosteneste inclinatia spre pacatDe aceia el are o nevoie ontologica, fiintiiala, de un Mantuitor, de un Hristos, de o Persoana fara de pacat, care sa o mantuiasca. Aceasta Persoana trebuie sa fie fericita in Sine, nepatimitoare, nemuritoare, vesnica. Iubind aceasta Persoana, crezand in ea, imbratisandu-o, unidu-se cu aa, omul poate si el, sa guste fericirea, nepacatuirea si nepatimirea, sa dobandeasca nemurirea si fericirea vesnica.. Hristos Mantuitorul a trait pe pamant viata fara de pacat. Cine ma va vadi de pacat? Zice El !(cf.
Ioan 8.46 ). A trait viata dumnezeiasca in trup omenesc2, cum zice sfantul Maxim Marturisitorul.
Acesta este primul act.
Viata fara pacat a Domnului Hristos, biruinta asupra pacatului in trupul Sau, unite cu desavarsita ascultare fata de Dumnezeu Tatal. Hristos a aparut in lume ca Prunc nevinovat, preabland si preacurat, pentru ca astfel sa induioseze si sa imblanzeasca, chiar cele mai aprige firi si cele mai impietrite inimiA trait pe pamant viata fara pacat, in cea mai mare simplitate care poate fi cu putinta, ca Persoana, ca Familie si ca Etnie Dar in toate aceste ipostaze, El era si Dumnezeu cel vesnic, Atotputernicul, Atotcreatorul si AtotiitorulDe aceia viata Lui dumnezeiesc- omeneasca, a fost, este si ramane o mare Taina. O Taina Tainelor, din care izvorasc toate celelalte taine.
Ca omul sa fie mantuit, Hristos trebuia sa moara in chinuri, in dureri si zvarcoliri pe Cruce.. Moartea in chinuri, este al doilea act al mantuirii. Oamenii datorita pacatului stramosesc, se impartaseau de moarte si apoi mergeau in iad. Datorita pacatului intrat in toata firea omeneasca, moartea era dureroasa..
Hristos s-a imparasit si El de moarte in dureri, aratand cu adevarat, ca a luat firea omeneasca, desi nu avea pacat. A ales de buna voie sa moara in dureri pe Cruce, asumandu-Si starea de pacatosenie si vina, celui mai mare pacatos, hot ori criminal, stare care insuma in sine in mod real, toate pacatele si faradelegile omenirii si pedeapsa lor..
Cat a trai pe pamant, Hristos, identificat cu pacatosii si cu samarinenii, cea mai dispretuita categorie de oameni. Aceasta pentru ca cei mai mari pacatosi, hoti ori criminali, sa indrazneasca, sa se apropie El. Sa se impartaseasca de iertarea, de sfintenia Lui. dee harul,de iubirea, bucuria si feririrea Lui Dar Hristos n-a avut pacat ! Atunci moartea ce drept avea asupra Lui ? Nu avea nici unul !Pentru ca El era Om (fara pacat) dar si era Dumnezeu..
Luindu-l drept muritor pe Cel nemuritor, moartea s-a inselat..
Primindu-L, a fost ea insa-si a fost omorataSatana s-a inselat si el si fostzdrobit, iadul a fost sfaramatToti demonii, crede-au ca Hristos este un Om fara pacat, dar nu credeau, nu stiau, ca este si Dumnezeu, Fiul cel vesnic al lui DumnezeuHristos a invaluit in taina, dumnezeirea Sa, ascunzandu-o, dupa perdeaua trupului Sau omenesc.
Moartea Sa, dureroasa, groaznica, injositoare, suportata de buna voie, a fost insa, omorarea mortii, sfarmarea iadului si inceputul vietii vesnice, dupa cum canta sfantul Ioan Damaschin.
O biruinta strasnica, cum n-a mai fost alta dela facerea lumii. Sfantul Ioan Gura de Aur, spune ca o biruinta este zdrobitoare este atunci cand dusmanul este biruit prin viclesug.
Este inselat..nu doar invins prin forta, ci este zdrobit si zdruncitat in propria s-a credinta.
In Cuvantul din noaptea de Pasti, sfantul salta, se bucura, strigand : Unde i-ti este moarte boldul tau3 ? Unde i-ti este iadule biruinta ta ?. Satana a fost infrant, iadul a fost sfaramat, moartea a fost omorataPrin moarte Hristos, a baut pana la fund paharul suferintei umane, dar prin coborare la iad duce vestea mantuirii Sale, celor care de mii de ani asteptau acolo : Adam, Noie, Avraam,Isaac,Iacov, Moise, Adam, David, Solomon, si alte mii de drepti.
In iad a si-a aratat deplin puterea Sa dumnezeiasca, a continuat trei zile, lucrarea Sa evanghelica, dumnezeiesc-omeneascaAl treile act este Invierea. Inviere din morti al Mantuitorului Iisus Hristos este intreita biruinta asupra mortii, asupra iadului si asupra diavolului. Hristos omoara cu moartea Sa moarte, sfarama iadul ca temnita si-l prada, scotandu-i pe cei legati, care L asteptau si au crezut in El.
Il...
