„Pe pământ pace…” (Luca 2, 14)
Pe pamant pace (Luca 2, 14) Acesta este mesajul pe care, acum mai bine de doua mii de ani, ingerul l-a adus omenirii in Sfanta noapte a Nasterii Domnului nostru lisus Hristos. Doua vointe, doua acceptari, ca expresie a supremei ascultari, a desertarii de sine, au dus la realizarea acestui eveniment, care a impartit istoria []Pe pamant pace (Luca 2, 14) Acesta este mesajul pe care, acum mai bine de doua mii de ani, ingerul l-a adus omenirii in Sfanta noapte a Nasterii Domnului nostru lisus Hristos.
Doua vointe, doua acceptari, ca expresie a supremei ascultari, a desertarii de sine, au dus la realizarea acestui eveniment, care a impartit istoria omenirii in doua: cea de Sus ascultarea Fiului Iata vin!, scris este despre Mine in sulul cartii ca sa fac voia Ta, Dumnezeul Meu. (Ps. 39, 7- 8); si cea de Jos, a omului, prin Sfanta Fecioara Maria, care i-a raspuns, cu toata smerenia ascultatoare, ingerului bine- vestitor:,,Iata roaba Domnului! Fie mie dupa cuvantul tau! (Luca 1, 38). i a fost dupa cuvantul Arhanghelului Gavriil. In noaptea aceea sfanta, unica in istoria omenirii,,,o multime de oaste cereasca lauda pe Dumnezeu, zicand:,,Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire! Dar, oare, a primit omenirea acest mesaj de iubire divina, adresat ei de catre Sfanta Treime? Cat de mare a fost iubirea Aceluia Caruia in fiecare zi ne inchinam, spunandu-I Tatal nostru! Iubirea Aceluia Care ne-a creat cu maini nemaistiut de blande, dandu-ne chipul si asemanarea cu El. Dar, vai, de la neascultarea primei perechi de oameni si pana astazi, daca n-ar fi fost dragostea Lui pentru noi, fapturile Sale, de mult, noi pacatosii am fi fost stersi din randul celor vii. Dragostea Lui a luat-o insa totdeauna inaintea dreptatii Sale, cu toate ca plata pacatului este moartea! Ne-a pedepsit ca un parinte pe copilul sau, ca sa se indrepte, dar n-a incetat niciodata sa ne iubeasca.,,Dumnezeu, zice Sfantul Dionisie Areopagitul, umbla in urma pacatosilor, ca un indragostit nebagat in seama, si, urmandu-i pretutindeni, ii roaga in continuu sa seintoarca la El ,lar pentru ca sa darame zidul dintre noi si El, pe care l-a ridicat pacatul neascultarii si toate pacatele noastre ulterioare, a incercat in toate felurile sa ne impace cu El si sa ne smulga din robia lui satan. Astfel, in pedagogia Lui divina, ne-a trimis pe Avraam sa ne invete credinta si ascultarea, pe Moise, sa ne invete Legea, pe prooroci, sa ne mustre pentru faradelegile noastre si sa ne indrepte din caile noastre rele, restabilindu-ne increderea in bine si adevar si in implinirea tuturor fagaduintelor Sale.
Dar noi tot indaratnici si tot pacatosi am ramas, tot niste copii razvratiti....
Doua vointe, doua acceptari, ca expresie a supremei ascultari, a desertarii de sine, au dus la realizarea acestui eveniment, care a impartit istoria omenirii in doua: cea de Sus ascultarea Fiului Iata vin!, scris este despre Mine in sulul cartii ca sa fac voia Ta, Dumnezeul Meu. (Ps. 39, 7- 8); si cea de Jos, a omului, prin Sfanta Fecioara Maria, care i-a raspuns, cu toata smerenia ascultatoare, ingerului bine- vestitor:,,Iata roaba Domnului! Fie mie dupa cuvantul tau! (Luca 1, 38). i a fost dupa cuvantul Arhanghelului Gavriil. In noaptea aceea sfanta, unica in istoria omenirii,,,o multime de oaste cereasca lauda pe Dumnezeu, zicand:,,Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire! Dar, oare, a primit omenirea acest mesaj de iubire divina, adresat ei de catre Sfanta Treime? Cat de mare a fost iubirea Aceluia Caruia in fiecare zi ne inchinam, spunandu-I Tatal nostru! Iubirea Aceluia Care ne-a creat cu maini nemaistiut de blande, dandu-ne chipul si asemanarea cu El. Dar, vai, de la neascultarea primei perechi de oameni si pana astazi, daca n-ar fi fost dragostea Lui pentru noi, fapturile Sale, de mult, noi pacatosii am fi fost stersi din randul celor vii. Dragostea Lui a luat-o insa totdeauna inaintea dreptatii Sale, cu toate ca plata pacatului este moartea! Ne-a pedepsit ca un parinte pe copilul sau, ca sa se indrepte, dar n-a incetat niciodata sa ne iubeasca.,,Dumnezeu, zice Sfantul Dionisie Areopagitul, umbla in urma pacatosilor, ca un indragostit nebagat in seama, si, urmandu-i pretutindeni, ii roaga in continuu sa seintoarca la El ,lar pentru ca sa darame zidul dintre noi si El, pe care l-a ridicat pacatul neascultarii si toate pacatele noastre ulterioare, a incercat in toate felurile sa ne impace cu El si sa ne smulga din robia lui satan. Astfel, in pedagogia Lui divina, ne-a trimis pe Avraam sa ne invete credinta si ascultarea, pe Moise, sa ne invete Legea, pe prooroci, sa ne mustre pentru faradelegile noastre si sa ne indrepte din caile noastre rele, restabilindu-ne increderea in bine si adevar si in implinirea tuturor fagaduintelor Sale.
Dar noi tot indaratnici si tot pacatosi am ramas, tot niste copii razvratiti....
