Mântuitorul Hristos este pacea noastră, a celor de departe și a celor de aproape
PASTORALA LA NASTEREA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS 2024 Dr. Irineu, PRIN HARUL LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOPUL CRAIOVEI SI MITROPOLITUL OLTENIEI PREACUCERNICULUI CLER, PREACUVIOSULUI CIN MONAHAL, PREAIUBITILOR CREDINCIOSI DIN ARHIEPISCOPIA CRAIOVEI, HAR, MILA SI PACE DE LA MANTUITORUL IISUS HRISTOS, IAR DE LA NOI PARINTESTI BINECUVANTARI Preacuviosi si Preacucernici Parinti, iubiti frati si surori, De cateva []PASTORALA LA NASTEREA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS2024 Dr. Irineu,PRIN HARUL LUI DUMNEZEUARHIEPISCOPUL CRAIOVEI SI MITROPOLITUL OLTENIEIPREACUCERNICULUI CLER,PREACUVIOSULUI CIN MONAHAL,PREAIUBITILOR CREDINCIOSI DIN ARHIEPISCOPIA CRAIOVEI,HAR, MILA SI PACE DE LA MANTUITORUL IISUS HRISTOS,IAR DE LA NOI PARINTESTI BINECUVANTARIPreacuviosi si Preacucernici Parinti, iubiti frati si surori,De cateva saptamani de zile, atat in slujbele noastre bisericesti, cat si in colinde, privirile si inimile noastre sunt indreptate spre Betleem, acolo unde a rasunat pentru prima data in istoria lumii vestea asteptata de secole: S-a nascut pentru voi un Mantuitor, Care este Hristos Domnul [1]. Aceste cuvinte ale ingerului au fost adresate celor de atunci, dar ele ne sunt repetate si noua, celor de astazi. Ele ne umplu sufletele de incredere si de speranta. Ce bucurie poate sa fie mai mare decat a sti ca Fiul lui Dumnezeu S-a nascut pentru noi si pentru a noastra mantuire? Dupa fagaduinta straveche, astazi se implinesc cele spuse de profeti, anume ca vesnicul Cuvant al Tatalui, Dumnezeul infinit, Si-a stabilit locuinta intre noi. S-a facut trup, adica a venit sa locuiasca intre noi [2]. Iata vestea si Taina care au schimbat cursul istoriei!Desigur, Nasterea Domnului din Betleem este vestea unei bucurii mari [3]. Dar despre care bucurie este vorba? Evident, nu este vorba despre fericirea trecatoare a lumii acesteia, nu se refera la veselia pamanteasca, ci la o bucurie mare , cereasca: Dumnezeu S-a facut mic pentru ca noi sa devenim mari , copii ai Tatalui ceresc. Prin urmare, astazi, noi, fiinte umane limitate si neputincioase, imbratisam certitudinea unei sperante nemaiauzite, aceea de a fi nascuti pentru cer. Da, Fiul lui Dumnezeu S-a facut om ca sa ne vesteasca ca Tatal Sau este Tatal nostru. El a ales sa Se nasca din Preacurata Fecioara Maria si sa Se faca Prunc fragil, ca sa ne descopere iubirea Tatalui. Astfel, Unicul-Nascut al Tatalui ne da puterea de a deveni fii ai lui Dumnezeu [4], cum ne spune Sfantul Ioan Evanghelistul. Iata bucuria care copleseste sufletele si mangaie inimile noastre, reinnoieste increderea si daruieste pacea: este bucuria Duhului Sfant, bucuria ca suntem fii iubiti ai Tatalui ceresc in Mantuitorul nostru Iisus Hristos.
Iubiti credinciosi si credincioase in Domnul,Sfantul Luca, in Evanghelia de astazi, ne spune ca Preacurata Fecioara Maria a nascut pe Fiul ei, Primul Nascut [5]. Prin cuvintele Primul Nascut , Evanghelistul subliniaza ca marele eveniment, descris de profetii din Vechiul Testament care vesteau Nasterea lui Mesia dintr-o fecioara binecuvantata, s-a implinit. Biblic, expresia Primul Nascut nu se refera la o succesiune, ca si cum cel numit ar fi primul dintr-o multime de copii, ci este un titlu de onoare, independent de faptul ca ii urmau sau nu alti frati si surori. Profetul Moise a vorbit despre aceasta denumire, spunand ca Dumnezeu a numit pe poporul Israel fiul Meu, primul-nascut [6]. Desigur, prorocul arata prin acest cuvant primul-nascut demnitatea unica a poporului iudeu si iubirea speciala pe care Dumnezeu Tatal o avea fata de el. La plinirea vremii, Fiul lui Dumnezeu Tatal, nascandu-Se din Preafericita Fecioara Maria si de la Duhul Sfant, S-a aratat El Insusi a fi Primul Nascut . Sfintii Evanghelisti cunosteau foarte bine sensul veterotestamentar al acestor cuvinte, iar Biserica a inteles inca de la inceput ca aceasta numire, in sensul ei de expresie a iubirii speciale pe care Dumnezeu Tatal o manifesta in istorie, isi gaseste deslusirea deplina numai in Mantuitorul Iisus Hristos.
Deci, numirea de Primul Nascut exprima cu exactitate promisiunile facute de Dumnezeu lumii in vederea trimiterii Fiului Sau in lume si fagaduintele ce au fost implinite in El. Sfantul Apostol Pavel, in Epistola catre Evrei, Il numeste pe Domnul nostru Iisus Hristos Primul Nascut , indicand prin aceste cuvinte faptul ca El este Fiul Tatalui trimis in lume pentru mantuirea noastra[7]. Asadar, Primul Nascut este titlul care-I apartine numai Mantuitorului nostru Iisus Hristos intr-un mod special si trebuie sa fie inteles ca atare. El n-a mai avut frati sau surori, intrucat Preacurata Maica Sa L-a zamislit de la Duhul Sfant, fiind fecioara inainte de Nastere, in timpul Nasterii si dupa Nasterea Lui pana la sfarsitul vietii ei[8]. Vorbind despre acest fapt, Tertulian, un scriitor din primele veacuri crestine, evidentiaza ca Nasterea Domnului dintr-o Fecioara Il descopera pe Domnul Hristos drept Cel in Care sunt aduse impreuna darurile duhovnicesti ale celor care traiesc crestineste fie in casnicie curata, fie in feciorie: Prin ce exemple ne intampina acum legea noastra, Evanghelia? Si cine ar fi mai vrednic sa daruiasca trupul Mantuitorului Hristos decat aceea care L-a nascut si L-a crescut? Domnul nostru Iisus Hristos S-a nascut deci cu adevarat dintr-o Fecioara, care a fost logodita o singura data, pentru ca fiecare semn al sfinteniei Lui sa fie aratat intru El, Cel nascut dintr-o mama fecioara [9].
Prin urmare, Primul Nascut este titlul care-I apartine Domnului Hristos si intr-un alt inteles, care nu tine de istoria relatiei lui Dumnezeu cu poporul ales, respectiv de Nasterea Sa din Fecioara Maria, ci tine de lucrarea Sa unica in istorie. Mantuitorul este Cel Care S-a nascut pentru jertfa Crucii si biruinta Invierii. In aceasta chemare, implinita intr-un mod unic, Fiul lui Dumnezeu ne aduce Tatalui intru jertfa Sa. Astfel, ca Adam cel nou El Se arata a fi Primul Nascut, intrucat a unit pe Dumnezeu cu omul intr-un mod cu totul deosebit. In felul acesta, Dumnezeu S-a aratat lumii ca Emanuel, El fiind Dumnezeu impreuna cu noi . Asa ca El a devenit fratele nostru, fiind asemenea noua in afara de pacat. Pentru a dovedi si mai lamurit sensul cuvintelor Primul Nascut , Sfantul Apostol Pavel a vorbit despre Domnul Hristos ca fiind adevaratul model al omului, dupa care Dumnezeu a zidit intreaga faptura umana[10]. Deci, omul, facut dupa chipul lui Dumnezeu , este rascumparat din robia diavolului de Mantuitorul Hristos, Care, dupa Nasterea Lui din Preacurata Fecioara Maria, a ramas atat Dumnezeu adevarat, cat si om adevarat. Mai mult, El este si Primul Nascut dintre cei morti, intrucat, prin Inviere, El a rupt legaturile mortii pentru noi toti, deschizandu-ne calea comuniunii de iubire cu Dumnezeu Tatal si portile vietii vesnice.
In fine, Pruncul mantuitor este Primul Nascut dintre multi frati si surori[11], intrucat a inaugurat pentru noi comuniunea de iubire cu Dumnezeu Tatal. Facandu-Se om, El a creat adevarata fratietate, curata de pacatul stramosesc, in care noi suntem familia lui Dumnezeu, apelandu-ne intre noi ca frate si sora. Este de la sine inteles ca aceasta noua familie a lui Dumnezeu incepe din momentul in care Preasfanta Fecioara Maria accepta sa fie Maica Domnului si este aratata lumii drept Maica noastra. Asadar, Preasfanta Fecioara Maria, Stapana noastra, a nascut fara prihana pe Fiul Tatalui si L-a infasat in scutece, El fiind Primul si Unicul ei nascut in Betleem si asezat in iesle.
Preaiubiti Parinti, frati si surori,Sfantul Evanghelist Luca ne mai spune ca o mare ceata de ingeri L-a laudat pe Pruncul Cel nascut in pestera, cantand: Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire! [12]. Biserica si-a insusit acest cantec de lauda, pe care ingerii l-au intonat cu ocazia acestui eveniment unic in istoria lumii. Astfel, imnul de bucurie a devenit doxologia de preamarire a lui Dumnezeu rostita deopotriva de ingeri si de credinciosi. Dumnezeu este, deci, Cel plin de slava divina de la Care ni se impartasesc si noua toate frumusetile si toate bucuriile ceresti.
Apoi, tot imnul ingerilor de la acest Praznic aminteste si despre noi oamenii de pe pamant, adaugand: Pe pamant pace, intre oameni bunavoire! In cuvintele Sfantului Evanghelist intre oameni bunavoire sau intre oameni de bunavointa vedem ca lucrarea lui Dumnezeu se adreseaza si noua, solicitandu-ne un raspuns liber, de iubire, la vestea venirii in lume a Pruncului Mantuitor. Este sigur ca omul, prin bunavointa divina, fiind invrednicit cu ajutorul harului sa participe la slava cereasca, primeste harul divin de la Dumnezeu. In acest caz, noi suntem, pe de o parte, ajutati de slava divina, iar, pe de alta parte, suntem total liberi sa primim sau nu mangaierea lui Dumnezeu. Sfantul Grigorie de Nyssa, vorbind despre importanta chemarii noastre de a fi asemenea lui Dumnezeu lucratori ai pacii si oamenii buneivoiri spune: Nimic nu este mai presus decat dragostea si pacea. Fericiti, asadar, facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. Cine sunt acestia? Cei care imita iubirea de oameni cea dumnezeiasca; cei care arata in viata proprie energia dumnezeiasca. Binefacatorul si Domnul distruge cu totul si aduce la nefiinta pe tot cel ce este strain de aceasta. Tie iti porunceste, ca in aceasta lucrare sa inlaturi ura, sa desfiintezi razboiul si sa faci sa dispara invidia; sa scoti afara din tara lupta si sa faci sa dispara fatarnicia, sa stingi dinlauntrul tau aducerea aminte de rau care mocneste in inima ta, introducand in locul lor cele ce li se impotrivesc. Ca dupa cum atunci cand cedeaza intunericul si se face lumina, astfel in locul tuturor acestora, sa apara roada Duhului dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, un numar intreg de bunatati pe care le infatiseaza Apostolul. Cum asadar sa nu fie fericit impartitorul harurilor dumnezeiesti, cel care se aseamana prin facerile sale de bine cu darul cel mare al lui Dumnezeu? Oare aceasta fericire priveste numai bunul altuia? Dar stim ca el este facator de pace si in propriul trup si duh, iar razboiul launtric al firii il duce la armonie pasnica, cand nu mai este activa legea trupului care se lupta impotriva legii...
Iubiti credinciosi si credincioase in Domnul,Sfantul Luca, in Evanghelia de astazi, ne spune ca Preacurata Fecioara Maria a nascut pe Fiul ei, Primul Nascut [5]. Prin cuvintele Primul Nascut , Evanghelistul subliniaza ca marele eveniment, descris de profetii din Vechiul Testament care vesteau Nasterea lui Mesia dintr-o fecioara binecuvantata, s-a implinit. Biblic, expresia Primul Nascut nu se refera la o succesiune, ca si cum cel numit ar fi primul dintr-o multime de copii, ci este un titlu de onoare, independent de faptul ca ii urmau sau nu alti frati si surori. Profetul Moise a vorbit despre aceasta denumire, spunand ca Dumnezeu a numit pe poporul Israel fiul Meu, primul-nascut [6]. Desigur, prorocul arata prin acest cuvant primul-nascut demnitatea unica a poporului iudeu si iubirea speciala pe care Dumnezeu Tatal o avea fata de el. La plinirea vremii, Fiul lui Dumnezeu Tatal, nascandu-Se din Preafericita Fecioara Maria si de la Duhul Sfant, S-a aratat El Insusi a fi Primul Nascut . Sfintii Evanghelisti cunosteau foarte bine sensul veterotestamentar al acestor cuvinte, iar Biserica a inteles inca de la inceput ca aceasta numire, in sensul ei de expresie a iubirii speciale pe care Dumnezeu Tatal o manifesta in istorie, isi gaseste deslusirea deplina numai in Mantuitorul Iisus Hristos.
Deci, numirea de Primul Nascut exprima cu exactitate promisiunile facute de Dumnezeu lumii in vederea trimiterii Fiului Sau in lume si fagaduintele ce au fost implinite in El. Sfantul Apostol Pavel, in Epistola catre Evrei, Il numeste pe Domnul nostru Iisus Hristos Primul Nascut , indicand prin aceste cuvinte faptul ca El este Fiul Tatalui trimis in lume pentru mantuirea noastra[7]. Asadar, Primul Nascut este titlul care-I apartine numai Mantuitorului nostru Iisus Hristos intr-un mod special si trebuie sa fie inteles ca atare. El n-a mai avut frati sau surori, intrucat Preacurata Maica Sa L-a zamislit de la Duhul Sfant, fiind fecioara inainte de Nastere, in timpul Nasterii si dupa Nasterea Lui pana la sfarsitul vietii ei[8]. Vorbind despre acest fapt, Tertulian, un scriitor din primele veacuri crestine, evidentiaza ca Nasterea Domnului dintr-o Fecioara Il descopera pe Domnul Hristos drept Cel in Care sunt aduse impreuna darurile duhovnicesti ale celor care traiesc crestineste fie in casnicie curata, fie in feciorie: Prin ce exemple ne intampina acum legea noastra, Evanghelia? Si cine ar fi mai vrednic sa daruiasca trupul Mantuitorului Hristos decat aceea care L-a nascut si L-a crescut? Domnul nostru Iisus Hristos S-a nascut deci cu adevarat dintr-o Fecioara, care a fost logodita o singura data, pentru ca fiecare semn al sfinteniei Lui sa fie aratat intru El, Cel nascut dintr-o mama fecioara [9].
Prin urmare, Primul Nascut este titlul care-I apartine Domnului Hristos si intr-un alt inteles, care nu tine de istoria relatiei lui Dumnezeu cu poporul ales, respectiv de Nasterea Sa din Fecioara Maria, ci tine de lucrarea Sa unica in istorie. Mantuitorul este Cel Care S-a nascut pentru jertfa Crucii si biruinta Invierii. In aceasta chemare, implinita intr-un mod unic, Fiul lui Dumnezeu ne aduce Tatalui intru jertfa Sa. Astfel, ca Adam cel nou El Se arata a fi Primul Nascut, intrucat a unit pe Dumnezeu cu omul intr-un mod cu totul deosebit. In felul acesta, Dumnezeu S-a aratat lumii ca Emanuel, El fiind Dumnezeu impreuna cu noi . Asa ca El a devenit fratele nostru, fiind asemenea noua in afara de pacat. Pentru a dovedi si mai lamurit sensul cuvintelor Primul Nascut , Sfantul Apostol Pavel a vorbit despre Domnul Hristos ca fiind adevaratul model al omului, dupa care Dumnezeu a zidit intreaga faptura umana[10]. Deci, omul, facut dupa chipul lui Dumnezeu , este rascumparat din robia diavolului de Mantuitorul Hristos, Care, dupa Nasterea Lui din Preacurata Fecioara Maria, a ramas atat Dumnezeu adevarat, cat si om adevarat. Mai mult, El este si Primul Nascut dintre cei morti, intrucat, prin Inviere, El a rupt legaturile mortii pentru noi toti, deschizandu-ne calea comuniunii de iubire cu Dumnezeu Tatal si portile vietii vesnice.
In fine, Pruncul mantuitor este Primul Nascut dintre multi frati si surori[11], intrucat a inaugurat pentru noi comuniunea de iubire cu Dumnezeu Tatal. Facandu-Se om, El a creat adevarata fratietate, curata de pacatul stramosesc, in care noi suntem familia lui Dumnezeu, apelandu-ne intre noi ca frate si sora. Este de la sine inteles ca aceasta noua familie a lui Dumnezeu incepe din momentul in care Preasfanta Fecioara Maria accepta sa fie Maica Domnului si este aratata lumii drept Maica noastra. Asadar, Preasfanta Fecioara Maria, Stapana noastra, a nascut fara prihana pe Fiul Tatalui si L-a infasat in scutece, El fiind Primul si Unicul ei nascut in Betleem si asezat in iesle.
Preaiubiti Parinti, frati si surori,Sfantul Evanghelist Luca ne mai spune ca o mare ceata de ingeri L-a laudat pe Pruncul Cel nascut in pestera, cantand: Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire! [12]. Biserica si-a insusit acest cantec de lauda, pe care ingerii l-au intonat cu ocazia acestui eveniment unic in istoria lumii. Astfel, imnul de bucurie a devenit doxologia de preamarire a lui Dumnezeu rostita deopotriva de ingeri si de credinciosi. Dumnezeu este, deci, Cel plin de slava divina de la Care ni se impartasesc si noua toate frumusetile si toate bucuriile ceresti.
Apoi, tot imnul ingerilor de la acest Praznic aminteste si despre noi oamenii de pe pamant, adaugand: Pe pamant pace, intre oameni bunavoire! In cuvintele Sfantului Evanghelist intre oameni bunavoire sau intre oameni de bunavointa vedem ca lucrarea lui Dumnezeu se adreseaza si noua, solicitandu-ne un raspuns liber, de iubire, la vestea venirii in lume a Pruncului Mantuitor. Este sigur ca omul, prin bunavointa divina, fiind invrednicit cu ajutorul harului sa participe la slava cereasca, primeste harul divin de la Dumnezeu. In acest caz, noi suntem, pe de o parte, ajutati de slava divina, iar, pe de alta parte, suntem total liberi sa primim sau nu mangaierea lui Dumnezeu. Sfantul Grigorie de Nyssa, vorbind despre importanta chemarii noastre de a fi asemenea lui Dumnezeu lucratori ai pacii si oamenii buneivoiri spune: Nimic nu este mai presus decat dragostea si pacea. Fericiti, asadar, facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. Cine sunt acestia? Cei care imita iubirea de oameni cea dumnezeiasca; cei care arata in viata proprie energia dumnezeiasca. Binefacatorul si Domnul distruge cu totul si aduce la nefiinta pe tot cel ce este strain de aceasta. Tie iti porunceste, ca in aceasta lucrare sa inlaturi ura, sa desfiintezi razboiul si sa faci sa dispara invidia; sa scoti afara din tara lupta si sa faci sa dispara fatarnicia, sa stingi dinlauntrul tau aducerea aminte de rau care mocneste in inima ta, introducand in locul lor cele ce li se impotrivesc. Ca dupa cum atunci cand cedeaza intunericul si se face lumina, astfel in locul tuturor acestora, sa apara roada Duhului dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, un numar intreg de bunatati pe care le infatiseaza Apostolul. Cum asadar sa nu fie fericit impartitorul harurilor dumnezeiesti, cel care se aseamana prin facerile sale de bine cu darul cel mare al lui Dumnezeu? Oare aceasta fericire priveste numai bunul altuia? Dar stim ca el este facator de pace si in propriul trup si duh, iar razboiul launtric al firii il duce la armonie pasnica, cand nu mai este activa legea trupului care se lupta impotriva legii...
