Iisus Hristos – Lumina vieții veșnice Evanghelia Duminicii după Botezul Domnului (Începutul propovăduirii Domnului)
Preafericitul Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane In calendarul ortodox exista sarbatori care se bucura de duminici speciale, duminica dinaintea sarbatorii respective si duminica dupa sarbatoarea respectiva. Asa avem Duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci si Duminica dupa Inaltarea Sfintei Cruci, Duminica dinaintea Nasterii Domnului si Duminica dupa Nasterea Domnului, Duminica dinaintea Botezului Domnului si []Preafericitul Parinte Daniel,Patriarhul Bisericii Ortodoxe RomaneIn calendarul ortodox exista sarbatori care se bucura de duminici speciale, duminica dinaintea sarbatorii respective si duminica dupa sarbatoarea respectiva. Asa avem Duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci si Duminica dupa Inaltarea Sfintei Cruci, Duminica dinaintea Nasterii Domnului si Duminica dupa Nasterea Domnului, Duminica dinaintea Botezului Domnului si Duminica dupa Botezul Domnului.
Evanghelia Duminicii dupa Botezul Domnului are bogate semnificatii duhovnicesti pentru viata crestina si pentru intelegerea credintei crestine ca arvuna a vietii din Imparatia cerurilor.
In primul rand, vedem legatura dintre lumina Botezului Domnului Iisus Hristos si lumina Evangheliei Sale propovaduita poporului evreu, care statea in intuneric, adica in necunoasterea deplinatatii revelatiei divine, dar si popoarelor pagane care nu-L cunosteau aproape deloc pe singurul Dumnezeu adevarat, Facatorul cerului si al pamantului. De aceea, Evanghelia spune ca poporul care statea in intuneric a vazut lumina mare si celor ce sedeau in latura si in umbra mortii lumina le-a rasarit (Isaia 9, 1).
La sfarsitul Evangheliei de astazi se afla indemnul sau chemarea Mantuitorului: Pocaiti-va, caci s-a apropiat Imparatia cerurilor (Matei 4, 17). Prin aceasta, Evanghelia ne face atenti asupra legaturii care exista intre Taina Botezului si Taina Pocaintei ca porti de intrare a oamenilor in Imparatia cerurilor.
In al doilea rand, vedem ca lumina Botezului Domnului este lumina vietii noastre si lumina intregului univers. In Botezul Domnului Iisus Hristos vedem ca omul este centrul atentiei si al iubirii Preasfintei Treimi. Cuvintele troparului In Iordan botezandu-Te, Tu, Doamne, inchinarea Treimii S-a aratat inseamna ca intreaga Sfanta Treime S-a aratat la Botezul lui Iisus in Iordan, iar in centrul iubirii Sale era firea omeneasca pe care a luat-o Dumnezeu Fiul ca sa o ridice din pacat, sa o curateasca, sa o spele, sa o mantuiasca si sa o sfinteasca, aducand-o la asemanarea cu Dumnezeu Cel Unul Sfant.
Botezul Domnului in Iordan, ca descoperire a Sfintei Treimi, la inceputul activitatii publice a lui Iisus, ne arata si de ce Mantuitorul porunceste ucenicilor Sai, la sfarsitul activitatii Sale pamantesti, dupa Invierea Sa din morti si inainte de Inaltarea Sa la cer, sa boteze toate neamurile in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh (Matei 28, 19). Intrucat la Botezul lui Hristos in Iordan S-a aratat Sfanta Treime ca avand in centrul iubirii Sale firea umana, a lui Iisus, fiecare om este chemat sa se boteze in harul, lumina si iubirea Sfintei Treimi, in viata pe care Sfanta Treime, prin harul Duhului Sfant, o daruieste oamenilor ca fiind viata vietii lor, adica lumina sau sensul sfant al vietii oamenilor.
Lumina cea mare este plinatatea revelatiei lui Dumnezeu in HristosPericopa acestei Duminici ne arata ca Mantuitorul Iisus Hristos, auzind de faptul ca Sfantul Ioan Botezatorul a fost intemnitat, a plecat spre Galileea. Acolo, dupa ce a stat o vreme in Nazaret, s-a mutat la Capernaum, oras in care locuiau, alaturi de evrei, si multi straini, oameni de neamuri si credinte diferite. Evanghelia ne spune ca Mantuitorul S-a dus acolo mai ales pentru a implini un plan al lui Dumnezeu profetit de proorocul Isaia astfel: Poporul care statea intru intuneric a vazut lumina mare si celor ce sedeau in latura si in umbra mortii lumina le-a rasarit (Isaia 9, 1). Care este lumina cea mare? Desigur, nu este vorba de o simpla lumina fizica produsa de soare, ci, dupa cum talcuiesc Sfintii Parinti ai Bisericii, aceasta este o lumina spirituala, duhovniceasca. Mai precis, lumina cea mare este plinatatea revelatiei sau descoperirii lui Dumnezeu in Iisus Hristos. Toata descoperirea lucrarii lui Dumnezeu prin prooroci este o lumina treptata, etapizata, crescanda, dar lumina mare sau deplina este Insusi Fiul lui Dumnezeu Care S-a facut Om din iubire pentru oameni si pentru mantuirea lor. Lumina aceasta mare, adica plenara sau totala, este Dumnezeu-Cuvantul, Care a facut lumina creata, ca simbol al luminii dumnezeiesti necreate, pentru ca El a zis la facerea lumii: Sa fie lumina. Si a fost lumina (Facere 1, 3). Cand a creat lumea, Dumnezeu-Tatal a vorbit si lucrat prin Dumnezeu-Fiul sau Dumnezeu-Cuvantul. Deci, Dumnezeu-Cuvantul Cel vesnic al Tatalui este Lumina sau Viata necreata si vesnica, sensul prim si ultim al intregii existente create si mai ales sensul sau lumina vietii oamenilor, dupa cum ne spune si Sfantul Evanghelist Ioan, zicand: Intru El era viata si viata era lumina oamenilor (a ) Cuvantul era Lumina Care lumineaza pe tot omul ce vine in lume (Ioan 1, 4 si 9).
Prin urmare, lumina creata, pe care noi o vedem cu ochi trupesti, este un simbol sau o trimitere la Lumina cea necreata si netrecatoare, la slava lui Dumnezeu. Poporul care statea in intuneric, adica in nedeplinatatea cunoasterii adevarului dumnezeiesc mantuitor, vede lumina mare, adica pe Dumnezeu-Omul prezent in mijlocul oamenilor. Aceasta lumina mare este Hristos, Lumina lumii (Ioan 8, 12), sensul sau intelesul ultim a tot ceea ce exista, pentru ca toate prin El s-au facut (Ioan 1, 3), intru El au fost facute toate (a ) Toate s-au facut prin El si pentru El (Coloseni 1, 16). Deci, toate au fost facute in Hristos, prin Hristos si pentru Hristos. De aceea, El lumineaza sau da sens ultim intregii existente create, atat celei vazute, cat si celei nevazute.
Latura si umbra mortii semnifica starea de pacat ca instrainare de DumnezeuPoporul care statea in intuneric era poporul evreu, care, desi primise unele lumini ale adevarului mantuitor prin Legea lui Moise si prin prooroci, totusi, se abatea adesea de la acestea si statea in intuneric din pricina pacatului neascultarii de Dumnezeu. Multi dintre evrei nu cunosteau legatura interioara dintre diferitele parti ale descoperirilor dumnezeiesti facute de Dumnezeu-Cuvantul prin Legea lui Moise si prin prooroci.
Evanghelia mai precizeaza ca si celor care sedeau in latura si in umbra mortii le-a rasarit lumina. Aici este vorba de popoarele pagane care traiau in mai mare ignoranta a adevarului mantuitor decat poporul evreu si in pacate multe care le intuneca lumina cunostintei sau a ratiunii. Latura si umbra mortii (Isaia 9, 1) inseamna starea de pacat a lumii pagane. Pacatul provoaca o moarte a sufletului omului inainte de moartea trupului. Paganii inchinatori la idoli si robiti de pacate petreceau in latura si in umbra mortii, pentru ca plata pacatului este moartea (Romani 6, 23).
In acest context al existentei umane intunecate de necunoastere si pacat vine o lumina mare, adica Iisus Hristos Dumnezeu-Omul. Faptul ca El incepe sa predice acolo unde evreii erau amestecati cu etnii diferite de poporul evreu ne arata ca venirea Domnului Iisus Hristos in lume are ca scop mantuirea intregii lumi, nu doar a poporului evreu. Desigur, in primul rand El vine pentru mantuirea poporului evreu, in care S-a nascut, dar nu in mod exclusiv.
Chemarea la pocainta pentru a dobandi viata vesnicaIisus Hristos incepe propovaduirea Evangheliei Sale cu aceste cuvinte: Pocaiti-va, caci s-a apropiat Imparatia cerurilor (Mt. 4, 17). Aceleasi cuvinte le intalnim si in predica Sfantului Ioan Botezatorul, dar predica acestuia cuprindea si multe amenintari. El vorbeste ascultatorilor despre securea care sta la radacina copacului sa-l taie daca nu aduce roada, referindu-se astfel la judecata si la pedeapsa divina pentru cei care nu-si schimba viata pacatoasa. Deci, Sfantul Ioan Botezatorul cheama la pocainta folosind un limbaj sever, de responsabilizare maxima sau radicala a oamenilor.
Mantuitorul Iisus Hristos cheama si El pe oameni la pocainta, insa le vorbeste mai mult despre taina Imparatiei cerurilor, pe care o descrie folosind parabole sau simboluri: comoara, aluat, graunte de mustar s.a. Imparatia cerurilor despre care vorbeste Mantuitorul Iisus Hristos nu se afla doar in ceruri, ci acum ea vine pe pamant, intrucat este cuprinsa in Hristos Insusi. Hristos este Imparatia cerurilor coborata printre oameni, intrucat El este Imparatul cerurilor, iar unde este El prezent, este prezent si Tatal si Duhul Sfant. Deci in si prin Hristos, Imparatia Preasfintei Treimi se descopera oamenilor, mai ales in timpul Botezului Domnului la Iordan. Duminica dupa Botezul Domnului ne arata de fapt ca atat Nasterea Mantuitorului Hristos, cat si Botezul Domnului ne descopera apropierea Imparatiei lui Dumnezeu de oameni, incepand cu zamislirea si nasterea ca Om a Fiului lui Dumnezeu, de la Duhul Sfant si din Fecioara Maria si cu...
Evanghelia Duminicii dupa Botezul Domnului are bogate semnificatii duhovnicesti pentru viata crestina si pentru intelegerea credintei crestine ca arvuna a vietii din Imparatia cerurilor.
In primul rand, vedem legatura dintre lumina Botezului Domnului Iisus Hristos si lumina Evangheliei Sale propovaduita poporului evreu, care statea in intuneric, adica in necunoasterea deplinatatii revelatiei divine, dar si popoarelor pagane care nu-L cunosteau aproape deloc pe singurul Dumnezeu adevarat, Facatorul cerului si al pamantului. De aceea, Evanghelia spune ca poporul care statea in intuneric a vazut lumina mare si celor ce sedeau in latura si in umbra mortii lumina le-a rasarit (Isaia 9, 1).
La sfarsitul Evangheliei de astazi se afla indemnul sau chemarea Mantuitorului: Pocaiti-va, caci s-a apropiat Imparatia cerurilor (Matei 4, 17). Prin aceasta, Evanghelia ne face atenti asupra legaturii care exista intre Taina Botezului si Taina Pocaintei ca porti de intrare a oamenilor in Imparatia cerurilor.
In al doilea rand, vedem ca lumina Botezului Domnului este lumina vietii noastre si lumina intregului univers. In Botezul Domnului Iisus Hristos vedem ca omul este centrul atentiei si al iubirii Preasfintei Treimi. Cuvintele troparului In Iordan botezandu-Te, Tu, Doamne, inchinarea Treimii S-a aratat inseamna ca intreaga Sfanta Treime S-a aratat la Botezul lui Iisus in Iordan, iar in centrul iubirii Sale era firea omeneasca pe care a luat-o Dumnezeu Fiul ca sa o ridice din pacat, sa o curateasca, sa o spele, sa o mantuiasca si sa o sfinteasca, aducand-o la asemanarea cu Dumnezeu Cel Unul Sfant.
Botezul Domnului in Iordan, ca descoperire a Sfintei Treimi, la inceputul activitatii publice a lui Iisus, ne arata si de ce Mantuitorul porunceste ucenicilor Sai, la sfarsitul activitatii Sale pamantesti, dupa Invierea Sa din morti si inainte de Inaltarea Sa la cer, sa boteze toate neamurile in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh (Matei 28, 19). Intrucat la Botezul lui Hristos in Iordan S-a aratat Sfanta Treime ca avand in centrul iubirii Sale firea umana, a lui Iisus, fiecare om este chemat sa se boteze in harul, lumina si iubirea Sfintei Treimi, in viata pe care Sfanta Treime, prin harul Duhului Sfant, o daruieste oamenilor ca fiind viata vietii lor, adica lumina sau sensul sfant al vietii oamenilor.
Lumina cea mare este plinatatea revelatiei lui Dumnezeu in HristosPericopa acestei Duminici ne arata ca Mantuitorul Iisus Hristos, auzind de faptul ca Sfantul Ioan Botezatorul a fost intemnitat, a plecat spre Galileea. Acolo, dupa ce a stat o vreme in Nazaret, s-a mutat la Capernaum, oras in care locuiau, alaturi de evrei, si multi straini, oameni de neamuri si credinte diferite. Evanghelia ne spune ca Mantuitorul S-a dus acolo mai ales pentru a implini un plan al lui Dumnezeu profetit de proorocul Isaia astfel: Poporul care statea intru intuneric a vazut lumina mare si celor ce sedeau in latura si in umbra mortii lumina le-a rasarit (Isaia 9, 1). Care este lumina cea mare? Desigur, nu este vorba de o simpla lumina fizica produsa de soare, ci, dupa cum talcuiesc Sfintii Parinti ai Bisericii, aceasta este o lumina spirituala, duhovniceasca. Mai precis, lumina cea mare este plinatatea revelatiei sau descoperirii lui Dumnezeu in Iisus Hristos. Toata descoperirea lucrarii lui Dumnezeu prin prooroci este o lumina treptata, etapizata, crescanda, dar lumina mare sau deplina este Insusi Fiul lui Dumnezeu Care S-a facut Om din iubire pentru oameni si pentru mantuirea lor. Lumina aceasta mare, adica plenara sau totala, este Dumnezeu-Cuvantul, Care a facut lumina creata, ca simbol al luminii dumnezeiesti necreate, pentru ca El a zis la facerea lumii: Sa fie lumina. Si a fost lumina (Facere 1, 3). Cand a creat lumea, Dumnezeu-Tatal a vorbit si lucrat prin Dumnezeu-Fiul sau Dumnezeu-Cuvantul. Deci, Dumnezeu-Cuvantul Cel vesnic al Tatalui este Lumina sau Viata necreata si vesnica, sensul prim si ultim al intregii existente create si mai ales sensul sau lumina vietii oamenilor, dupa cum ne spune si Sfantul Evanghelist Ioan, zicand: Intru El era viata si viata era lumina oamenilor (a ) Cuvantul era Lumina Care lumineaza pe tot omul ce vine in lume (Ioan 1, 4 si 9).
Prin urmare, lumina creata, pe care noi o vedem cu ochi trupesti, este un simbol sau o trimitere la Lumina cea necreata si netrecatoare, la slava lui Dumnezeu. Poporul care statea in intuneric, adica in nedeplinatatea cunoasterii adevarului dumnezeiesc mantuitor, vede lumina mare, adica pe Dumnezeu-Omul prezent in mijlocul oamenilor. Aceasta lumina mare este Hristos, Lumina lumii (Ioan 8, 12), sensul sau intelesul ultim a tot ceea ce exista, pentru ca toate prin El s-au facut (Ioan 1, 3), intru El au fost facute toate (a ) Toate s-au facut prin El si pentru El (Coloseni 1, 16). Deci, toate au fost facute in Hristos, prin Hristos si pentru Hristos. De aceea, El lumineaza sau da sens ultim intregii existente create, atat celei vazute, cat si celei nevazute.
Latura si umbra mortii semnifica starea de pacat ca instrainare de DumnezeuPoporul care statea in intuneric era poporul evreu, care, desi primise unele lumini ale adevarului mantuitor prin Legea lui Moise si prin prooroci, totusi, se abatea adesea de la acestea si statea in intuneric din pricina pacatului neascultarii de Dumnezeu. Multi dintre evrei nu cunosteau legatura interioara dintre diferitele parti ale descoperirilor dumnezeiesti facute de Dumnezeu-Cuvantul prin Legea lui Moise si prin prooroci.
Evanghelia mai precizeaza ca si celor care sedeau in latura si in umbra mortii le-a rasarit lumina. Aici este vorba de popoarele pagane care traiau in mai mare ignoranta a adevarului mantuitor decat poporul evreu si in pacate multe care le intuneca lumina cunostintei sau a ratiunii. Latura si umbra mortii (Isaia 9, 1) inseamna starea de pacat a lumii pagane. Pacatul provoaca o moarte a sufletului omului inainte de moartea trupului. Paganii inchinatori la idoli si robiti de pacate petreceau in latura si in umbra mortii, pentru ca plata pacatului este moartea (Romani 6, 23).
In acest context al existentei umane intunecate de necunoastere si pacat vine o lumina mare, adica Iisus Hristos Dumnezeu-Omul. Faptul ca El incepe sa predice acolo unde evreii erau amestecati cu etnii diferite de poporul evreu ne arata ca venirea Domnului Iisus Hristos in lume are ca scop mantuirea intregii lumi, nu doar a poporului evreu. Desigur, in primul rand El vine pentru mantuirea poporului evreu, in care S-a nascut, dar nu in mod exclusiv.
Chemarea la pocainta pentru a dobandi viata vesnicaIisus Hristos incepe propovaduirea Evangheliei Sale cu aceste cuvinte: Pocaiti-va, caci s-a apropiat Imparatia cerurilor (Mt. 4, 17). Aceleasi cuvinte le intalnim si in predica Sfantului Ioan Botezatorul, dar predica acestuia cuprindea si multe amenintari. El vorbeste ascultatorilor despre securea care sta la radacina copacului sa-l taie daca nu aduce roada, referindu-se astfel la judecata si la pedeapsa divina pentru cei care nu-si schimba viata pacatoasa. Deci, Sfantul Ioan Botezatorul cheama la pocainta folosind un limbaj sever, de responsabilizare maxima sau radicala a oamenilor.
Mantuitorul Iisus Hristos cheama si El pe oameni la pocainta, insa le vorbeste mai mult despre taina Imparatiei cerurilor, pe care o descrie folosind parabole sau simboluri: comoara, aluat, graunte de mustar s.a. Imparatia cerurilor despre care vorbeste Mantuitorul Iisus Hristos nu se afla doar in ceruri, ci acum ea vine pe pamant, intrucat este cuprinsa in Hristos Insusi. Hristos este Imparatia cerurilor coborata printre oameni, intrucat El este Imparatul cerurilor, iar unde este El prezent, este prezent si Tatal si Duhul Sfant. Deci in si prin Hristos, Imparatia Preasfintei Treimi se descopera oamenilor, mai ales in timpul Botezului Domnului la Iordan. Duminica dupa Botezul Domnului ne arata de fapt ca atat Nasterea Mantuitorului Hristos, cat si Botezul Domnului ne descopera apropierea Imparatiei lui Dumnezeu de oameni, incepand cu zamislirea si nasterea ca Om a Fiului lui Dumnezeu, de la Duhul Sfant si din Fecioara Maria si cu...
