„Vine după Mine Cel mai mare decât Mine…“
(Duminica mai inainte de Botezul Domnului Marcu 1, 1-8) Inceput de an nou in lumea din jurul Bisericii, caci anul bisericesc este marcat cum bine stim la 1 septembrie, dupa o mai veche si mai buna randuiala. i-n zgomotul sarbatorii, Biserica, prin glasul Evangheliei, cheama la sarbatoare, la adunare inteleapta in jurul [](Duminica mai inainte de Botezul Domnului Marcu 1, 1-8)Inceput de an nou in lumea din jurul Bisericii, caci anul bisericesc este marcat cum bine stim la 1 septembrie, dupa o mai veche si mai buna randuiala. i-n zgomotul sarbatorii, Biserica, prin glasul Evangheliei, cheama la sarbatoare, la adunare inteleapta in jurul Cuvantului lui Dumnezeu. Desigur ca nu este usor. Dar sa cerem Domnului luminare si har ca cele ale Evangheliei sa se faca binevestite si prin noi. Evanghelia Duminicii Dinaintea Botezului Domnului. Fara indoiala, extrem de importanta, pentru ca face trecerea dinspre duhul Nasterii lui Iisus Hristos inspre acela al Botezului Sau, unul si acelasi, si totusi altfel. Inaltimea cantarii Betleemului, drumul magilor, inchinarea pastorilor, toate acestea ne-au comutat la o atmosfera de adanca bucurie. De data aceasta insa, bucuria se maturizeaza, creste intru adevar. Caci nimic nu-i este neamului omenesc mai drag pentru mantuire decat aceasta evanghelie care discerne dintru inceput cine este Cel Care vine intru numele Domnului.
Textul evangheliei pare a fi concentrat spre Sfantul Ioan Botezatorul. Descrierea acestui purtator de solie cereasca, pe care ne-o da Evanghelia de la Marcu, aceasta lectura evanghelica, ramane pe retina de icoana a Bisericii, caci mereu, cand ne uitam la icoana praznicar sau la aceea de hram pe iconostasele bisericilor noastre, acest Ioan ne priveste: imbracat in haine de par de camila, incins cu cingatoare de curea peste brau, cu fata ascetica a unui mancator de acride si miere salbatica. Dar totaceasta evanghelie ne descopera si de unde inariparea ingereasca a Sfantului Inaintemergator. Din aceasta absoluta smerenie in cuprinderea misiunii pe care o are dinaintea poporului lui Israel. Caci omul acesta, la care iesea toata tara Iudeii si ierusalimitenii nu se lasa furat de vreo demnitate omeneasca, posibila ispita in uitarea demnitatii la care Dumnezeu l-a chemat. Altfel spus, cel care spune: vine dupa mine Cel mai mare decat mine, Caruia nu sunt vrednic sa ma plec sa-I dezleg cureaua incaltamintelor Lui (Marcu 1, 7) ofera poate cea mai minunata icoana a vindecarii de carierism, de implinire umana doar de dragul pro priului orgoliu, propriei impliniri.
Inca de sambata ce premerge Duminicii acesteia, Ioan se arata (cf. Matei 3, 1-11) drept un om al Duhului si, sa-i spunem chiar asa, al bunului-simt intru propovaduire. Strigatul de lupta duhov niceasca al Proorocului, marturia Inainte mer gatorului si constiinta Sfantului stau toate, dimensiuni unice, in lucrarea de dragul lui Hristos-Dumnezeu. Rupte parca din cuvantul lui sunt cuvintele inain tepraznuirii: Veseleste-te, pustiu, toata firea cea omeneasca cea mai inainte insetata! Ca acum se arata Izvorul des fatarii, stricand seceta pacatului cu apele Iordanului. Cantarea liturgica spunand mai departe, Glasul celui ce striga, dupa proorocie, a rasunat in cugetele cele pustiite, zicand: Gatiti cai drepte lui Hristos,...
Textul evangheliei pare a fi concentrat spre Sfantul Ioan Botezatorul. Descrierea acestui purtator de solie cereasca, pe care ne-o da Evanghelia de la Marcu, aceasta lectura evanghelica, ramane pe retina de icoana a Bisericii, caci mereu, cand ne uitam la icoana praznicar sau la aceea de hram pe iconostasele bisericilor noastre, acest Ioan ne priveste: imbracat in haine de par de camila, incins cu cingatoare de curea peste brau, cu fata ascetica a unui mancator de acride si miere salbatica. Dar totaceasta evanghelie ne descopera si de unde inariparea ingereasca a Sfantului Inaintemergator. Din aceasta absoluta smerenie in cuprinderea misiunii pe care o are dinaintea poporului lui Israel. Caci omul acesta, la care iesea toata tara Iudeii si ierusalimitenii nu se lasa furat de vreo demnitate omeneasca, posibila ispita in uitarea demnitatii la care Dumnezeu l-a chemat. Altfel spus, cel care spune: vine dupa mine Cel mai mare decat mine, Caruia nu sunt vrednic sa ma plec sa-I dezleg cureaua incaltamintelor Lui (Marcu 1, 7) ofera poate cea mai minunata icoana a vindecarii de carierism, de implinire umana doar de dragul pro priului orgoliu, propriei impliniri.
Inca de sambata ce premerge Duminicii acesteia, Ioan se arata (cf. Matei 3, 1-11) drept un om al Duhului si, sa-i spunem chiar asa, al bunului-simt intru propovaduire. Strigatul de lupta duhov niceasca al Proorocului, marturia Inainte mer gatorului si constiinta Sfantului stau toate, dimensiuni unice, in lucrarea de dragul lui Hristos-Dumnezeu. Rupte parca din cuvantul lui sunt cuvintele inain tepraznuirii: Veseleste-te, pustiu, toata firea cea omeneasca cea mai inainte insetata! Ca acum se arata Izvorul des fatarii, stricand seceta pacatului cu apele Iordanului. Cantarea liturgica spunand mai departe, Glasul celui ce striga, dupa proorocie, a rasunat in cugetele cele pustiite, zicand: Gatiti cai drepte lui Hristos,...
