Botezul și credința
Proorocul Isaia, in cap. 53, 2, dinainte proorocea despre Domnul Iisus: ..si cand L-am vazut, nu avea frumusete ca sa ne fie drag . In multimea aceea intreaga de oameni de langa Iordan, se afla un om care Il cunostea cu adevarat. Acesta era chiar Ioan Botezatorul. Ioan a uitat de multimea stransa in jurul apei si in apa si, aratand catre Iisus, spune linistit: Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii! (Ioan 1, 29), vadind prin aceste cuvinte smerenia si ascultarea Domnului Hristos. El a venit pe pamant pentru a le implini pe toate: atat legile date firii, cat si legile date omului. El a suferit foame si sete, istovire si dureri de tot felul, a crescut incet, asa cum li se intampla tuturor celor care se nasc, de-a lungul a treizeci de ani, pana cand i-a inceput lucrarea Lui in lume. Din aceasta pricina, El a fost taiat imprejur si botezat.
Venirea Domnului in lume, intrupat, implinind legea, a fost insotita de fenomene minunate firesti: steaua de la rasarit, ingerii coborand pe pamant si veselirea pastorilor din Betleem, slavirea Pruncului Sfant de catre pastorii cei simpli si de catre crai. Aceasta a fost urmata de uciderea pruncilor de catre Irod si de fuga Mantuitorului in Egipt. Cand Domnul a implinit in fata lumii legea oamenilor, primind Botezul in apele Iordanului, apele Iordanului si-au oprit curgerea cea fireasca intorcandu- se inapoi, precum profeteste imparatul David: Marea a vazut si a fugit, Iordanul s-a intors inapoi (Psalm 113, 3). Atunci s-au deschis cerurile, s-a auzit glasul Tatalui din ceruri si s-a vazut Duhul Sfant in chip de porumbel. Sf. Ap. Pavel spune, in Ep. catre Coloseni, cap. 2, 12: Cel care se ingroapa cu Hristos prin Botez, ca in mormant, se ridica cu Hristos in Invierea Sa. Cel care isi ineaca mandria, neascultarea, zavistia si toata necuratia omului...