S-a întâmplat în 4 ianuarie – File de istorie
Curajosul arhimandrit Scriban din Bucuresti s-a stins din viata in ziua de 4 ianuarie 1949, in varsta de 70 de ani, dupa ce toata aceasta viata si-o inchinase Domnului, calugarindu-se. Printre primii cei mai curajosi aparatori ai Oastei Domnului a fost si arhimandritul Iuliu Scriban din Bucuresti. Acest om sincer si intelept era adanc incredintat []Curajosul arhimandrit Scriban din Bucuresti s-a stins din viata in ziua de 4 ianuarie 1949, in varsta de 70 de ani, dupa ce toata aceasta viata si-o inchinase Domnului, calugarindu-se.
Printre primii cei mai curajosi aparatori ai Oastei Domnului a fost si arhimandritul Iuliu Scriban din Bucuresti. Acest om sincer si intelept era adanc incredintat de Duhul Sfant ca Parintele Iosif Trifa si minunata Lucrare duhovniceasca inceputa prin el erau de la Dumnezeu. i, fiind con vins deplin de acest adevar, n-a mai putut fi clintit de pe temelia acesta de nici o putere. In clipa cand a ceasta Lucrare a inceput sa se afirme puternic ca o nadejde de insanatosire a Bisericii si de inviere a neamului, acest om, care era insufletit numai de aces te nobile idealuri si saritor in a apara tot ce este bun, s-a atasat total de ideea Oastei si de initiatorul ei.
Ani de zile a sarit in apararea ei, de fiecare data cand vreun necunoscator ori vreun rautacios indraznea s-o atace. Cu condeiul sau ascutit si cu inteligenta sa sclipitoare, parintele Iuliu era totdeauna in fruntea aparatorilor dreptatii, ai curatiei si ai adevarului. De o varsta cu celalalt mare prieten si aparator al Oastei Domnului, cunoscutul scriitor Gala Galaction, el s-a stins din viata in ziua de 4 ianuarie 1949, in varsta de 70 de ani, dupa ce toata aceasta viata si-o inchinase Domnului, calugarindu-se. Fiind necrutator cu slabiciunile sale, a luptat cu toata puterea sa le inlature si din altii. Urand pacatul de pretutindeni, a luptat sa-l inlature mai ales din viata Bisericii. De aceea el si-a pus toata puterea mintii si a inimii lui in slujba insanatosirii morale a obstii noastre duhovnicesti, a societatii noastre crestine.
De la inceputul Primului Razboi Mondial si pana la terminarea celui de-al doilea, aproape n-a fost zi in care sa nu-i rasune glasul scrisului sau in vreuna sau mai multe publicatii, atat bisericesti, cat si laice, in apararea vreunui adevar sau in osandirea vreunei minciuni. In sprijinul vreunei nevinovatii si in judecarea vreunei nedreptati. Se cuvine sa amintim aici unele din frumoasele sale scrieri de apreciere a Lucrarii Oastei Domnului si a rolului ei providential in viata poporului nostru si a Bisericii noastre.
Iata, de pilda, ce scria el in iunie 1933: Orice om de bine, doritor de sporul si curatia poporului nostru, ar trebui sa priveasca cu vie tresaltare vestea fericita despre lucrarea minunata a Oastei Domnului Aceasta este o mare izbanda pentru inflorirea duhovniceasca a Bisericii si pentru binele tarii noastre intregi Binefacerile acestea se revarsa ca o mana cereasca asupra intregului nostru popor. Prin nici o alta lucrare omeneasca nu s-a mai putut face o asemenea opera minunata ca prin aceasta a Oastei Domnului. Se intelege ca noi nu dispretuim nici eforturile altora, care sunt insufletiti de ganduri nobile pentru poporul si Biserica noastra, dar ceea ce se face prin Oas tea Domnului este incomparabil mai mult decat s-a putut face pana acum de toti acestia la un loc Vazand acestea, multumirea mea este mare cand trebuie sa lupt cu nemernicii care stau impotriva Oastei Domnului sau impotriva oricarei lucrari de improspatare a Bisericii (Secerisul Oastei Domnului, in Oastea Domnului , nr. 23/1933)Iata, de asemenea, ce scria el in apararea Parintelui Iosif in...
Printre primii cei mai curajosi aparatori ai Oastei Domnului a fost si arhimandritul Iuliu Scriban din Bucuresti. Acest om sincer si intelept era adanc incredintat de Duhul Sfant ca Parintele Iosif Trifa si minunata Lucrare duhovniceasca inceputa prin el erau de la Dumnezeu. i, fiind con vins deplin de acest adevar, n-a mai putut fi clintit de pe temelia acesta de nici o putere. In clipa cand a ceasta Lucrare a inceput sa se afirme puternic ca o nadejde de insanatosire a Bisericii si de inviere a neamului, acest om, care era insufletit numai de aces te nobile idealuri si saritor in a apara tot ce este bun, s-a atasat total de ideea Oastei si de initiatorul ei.
Ani de zile a sarit in apararea ei, de fiecare data cand vreun necunoscator ori vreun rautacios indraznea s-o atace. Cu condeiul sau ascutit si cu inteligenta sa sclipitoare, parintele Iuliu era totdeauna in fruntea aparatorilor dreptatii, ai curatiei si ai adevarului. De o varsta cu celalalt mare prieten si aparator al Oastei Domnului, cunoscutul scriitor Gala Galaction, el s-a stins din viata in ziua de 4 ianuarie 1949, in varsta de 70 de ani, dupa ce toata aceasta viata si-o inchinase Domnului, calugarindu-se. Fiind necrutator cu slabiciunile sale, a luptat cu toata puterea sa le inlature si din altii. Urand pacatul de pretutindeni, a luptat sa-l inlature mai ales din viata Bisericii. De aceea el si-a pus toata puterea mintii si a inimii lui in slujba insanatosirii morale a obstii noastre duhovnicesti, a societatii noastre crestine.
De la inceputul Primului Razboi Mondial si pana la terminarea celui de-al doilea, aproape n-a fost zi in care sa nu-i rasune glasul scrisului sau in vreuna sau mai multe publicatii, atat bisericesti, cat si laice, in apararea vreunui adevar sau in osandirea vreunei minciuni. In sprijinul vreunei nevinovatii si in judecarea vreunei nedreptati. Se cuvine sa amintim aici unele din frumoasele sale scrieri de apreciere a Lucrarii Oastei Domnului si a rolului ei providential in viata poporului nostru si a Bisericii noastre.
Iata, de pilda, ce scria el in iunie 1933: Orice om de bine, doritor de sporul si curatia poporului nostru, ar trebui sa priveasca cu vie tresaltare vestea fericita despre lucrarea minunata a Oastei Domnului Aceasta este o mare izbanda pentru inflorirea duhovniceasca a Bisericii si pentru binele tarii noastre intregi Binefacerile acestea se revarsa ca o mana cereasca asupra intregului nostru popor. Prin nici o alta lucrare omeneasca nu s-a mai putut face o asemenea opera minunata ca prin aceasta a Oastei Domnului. Se intelege ca noi nu dispretuim nici eforturile altora, care sunt insufletiti de ganduri nobile pentru poporul si Biserica noastra, dar ceea ce se face prin Oas tea Domnului este incomparabil mai mult decat s-a putut face pana acum de toti acestia la un loc Vazand acestea, multumirea mea este mare cand trebuie sa lupt cu nemernicii care stau impotriva Oastei Domnului sau impotriva oricarei lucrari de improspatare a Bisericii (Secerisul Oastei Domnului, in Oastea Domnului , nr. 23/1933)Iata, de asemenea, ce scria el in apararea Parintelui Iosif in...
