S-a întâmplat în 9 ianuarie – File de istorie
9 ianuarie 1942 fr. Ioan Marini scrie un memoriul catre Tribunalul Sibiu, in asteptarea judecatii, fratele Marini a facut si el un memoriu, pe care l-a inaintat Curtii Martiale Sibiu. Iata ce scria fr. Ioan marini printre altele in acest memeoriu: Domnule Presedinte, Onorata Curte, Conducatorul Statului nostru a spus candva: Biserica lui Hristos nu []9 ianuarie 1942 fr. Ioan Marini scrie un memoriul catre Tribunalul Sibiu, in asteptarea judecatii, fratele Marini a facut si el un memoriu, pe care l-a inaintat Curtii Martiale Sibiu. Iata ce scria fr. Ioan marini printre altele in acest memeoriu: Domnule Presedinte, Onorata Curte,Conducatorul Statului nostru a spus candva: Biserica lui Hristos nu inseamna numai ziduri, icoane, coruri, lumanari, clopote, slujba. Ea este dragoste, jertfa, milostenie, truda, curatenie sufleteasca. Oriunde traieste un suflet curat, acolo este un altar al Dumnezeirii.
Cuvinte inalte, drepte si pline de adevar. Dar cata jale este sa vezi ca aceste altare n-au drept sub soare! Caci daca faptul ca ai dragoste, te jertfesti si te trudesti sa faci bine si te tii departe de orice cale rea este taxat drept o actiune primej dioasa pentru ordinea de Stat, atunci nu se mai poate inte lege nimic i, fara sa vrei, te gandesti: Nu cumva am ajuns vremurile acelea cand raul este numit bine si binele rau?Indurerat si cu inima stransa, ma intreb: Ce am sa fac? Sa tac? Sa apuc o alta cale? Sa ma inchid intr-o viata egoista? Dar n-as face, oare, un mare pacat, atunci cand stiu sa fac binele si nu-l fac? N-as fi un nemernic, cand as vedea ca fratele meu apuca o cale gresita, iar eu sa tac? N-as fi, apoi, un vinovat traind numai pentru mine insumi, atunci cand in jurul meu este atata durere, atatea lipsuri si nevoi?
Cuvinte inalte, drepte si pline de adevar. Dar cata jale este sa vezi ca aceste altare n-au drept sub soare! Caci daca faptul ca ai dragoste, te jertfesti si te trudesti sa faci bine si te tii departe de orice cale rea este taxat drept o actiune primej dioasa pentru ordinea de Stat, atunci nu se mai poate inte lege nimic i, fara sa vrei, te gandesti: Nu cumva am ajuns vremurile acelea cand raul este numit bine si binele rau?Indurerat si cu inima stransa, ma intreb: Ce am sa fac? Sa tac? Sa apuc o alta cale? Sa ma inchid intr-o viata egoista? Dar n-as face, oare, un mare pacat, atunci cand stiu sa fac binele si nu-l fac? N-as fi un nemernic, cand as vedea ca fratele meu apuca o cale gresita, iar eu sa tac? N-as fi, apoi, un vinovat traind numai pentru mine insumi, atunci cand in jurul meu este atata durere, atatea lipsuri si nevoi?
Sursa: Oastea Domnului
Vezi articolul complet pe Oastea Domnului