Vorbirea fratelui Nistor Arcadie de la adunarea de Rusalii de la Sibiu 2 iunie 1985 In Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin. Slavit sa fie Domnul! In fiecare an, la Rusalii, sa veniti la mormantul meu cu cate o floricica si cu cate o cantare, ca sa va simt mereu []Vorbirea fratelui Nistor Arcadie de la adunarea de Rusalii de la Sibiu 2 iunie 1985In Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.

Slavit sa fie Domnul!In fiecare an, la Rusalii, sa veniti la mormantul meu cu cate o floricica si cu cate o cantare, ca sa va simt mereu aproape de mine, sa vad ca nu m-ati uitat. (Din cuvantarea Parintelui Iosif de la Rusalii 1937.)Iubiti frati si surori!Mai intai, multumim lui Dumnezeu pentru marea Sa dragoste cu care ne-a iubit, fiindca atat de mult a iubit El aceasta lume, atat de mult ne-a iubit pe noi, ca a dat pe Fiul Sau, pe singurul Sau Fiu, pentru ca oricine va crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. Atat de mult am fost iubiti si atat de mare este jertfa pe care El a randuit-o pentru noi ca sa fim izbaviti, sa fim scapati din pacat, din noaptea adanca in care eram!Caci fara de Domnul Iisus nu este lumina. Orice cuvant, orice fapta si orice suflet unde nu a ajuns si nu a patruns Domnul Iisus este-n umbra mortii, este-n moarte. Dar multumim lui Dumnezeu ca ne-a iubit si a randuit pentru noi acest mare har pentru tara noastra, pentru poporul nostru, trimitand pe profetul Sau, pe Parintele Iosif, cum Dumnezeu a trimis si la alte neamuri, in trecut, oamenii Sai sfinti, sa le aduca vestea cea buna a mantuirii, a impacarii cu Dumnezeu.

Am venit aici la acest mormant sfant adusi de dragostea pentru Parintele nostru iubit, care nu numai ca ne-a chemat, dar care ne-a adus prin lacrimile sale, prin suferintele sale, prin credinta si dragostea sa si ne-a ingenuncheat la picioarele Domnului Iisus, la Crucea Sa insangerata. i [pentru a ne implini] o datorie de constiinta fata de Parintele Iosif, fata de aceasta Lucrare in care am fost nascuti din Cuvantul lui Dumnezeu la viata noua si am fost adusi in aceasta stare in care altfel de cuvinte s-au nascut in noi, alte ganduri, alte porniri, alte doruri () se inflacareaza in inima noastra.

Deschidem Cuvantul lui Dumnezeu la Epistola catre Evrei, capitolul 13, versetul 7, sa citim un cuvant asa: Aduce-ti-va aminte de mai-marii vostri care v-au vestit Cuvantul lui Dumnezeu. Uitati-va cu bagare de seama la sfarsitul felului lor de vietuire si urmati-le credinta. Iisus Hristos este acelasi ieri si azi, si in veci .

Aducerea aminte este un dar de la Dumnezeu. i Cuvantul lui Dumnezeu ne porunceste, caci este o porunca cuvantul acesta, sa ne aducem aminte de mai-marii nostri, de aceia care ne-au vestit Cuvantul lui Dumnezeu, care ne-au chemat, care s-au rugat pentru noi, care ne-au adus, prin harul lui Dumnezeu, in starea in care ne gasim si ne vedem astazi. i Cuvantul lui Dumnezeu ne porunceste ca sa luam aminte, sa ne uitam cu bagare de seama nu numai la inceputul, nu numai la viata de pe parcurs, ci, [mai ales], cum si-au sfarsit viata acesti oameni mari ai lui Dumnezeu care ne-au indreptat pasii pe calea Domnului. Noi suntem chemati nu numai sa pronuntam cu drag numele Parintelui Iosif, ci sa cercetam cu bagare de seama cum a trait el si cum si-a sfarsit el viata, calatoria, munca si lupta lui. i astfel, sa-i urmam credinta.

In decursul vremii, in Biserica crestina s-au ridicat multi oameni reformatori, ca sa spunem asa. Insa cei mai multi au inceput cu reforma cultului, a randuielilor. Dar Parintele Iosif, omul trimis de Dumnezeu, a inceput cu reforma sufletului, cu schimbarea vietii pacatoase, cu intoarcerea la Dumnezeu, cu trairea, cu viata. i noi suntem chemati sa cercetam cu bagare de seama, sa vedem cum a trait, cum a luptat, pentru ce s-a jertfit el si cum si-a sfarsit si si-a pazit credinta.

Ce minunat a fost inceputul! Inceputul a fost cu lacrimi, cu plans, cu rugaciune, cu zdrobire de inima, cu durere. In noaptea [aceea a] Anului Nou, Parintele Iosif, zdrobit de durere pentru neamul sau, pentru poporul sau, a cazut plangand in...