O, fratii nostri de un sange, cele mai nobile simtaminte de unitate le avem ori de cate ori ne gandim la istoria inlacrimata, insangerata si mareata a vitei noastre, strabatuta de un nemaicunoscut curaj si de vitejia unui neam de eroi. Daca pentru a ne intalni trupeste, ne-am croit un drum de fier, cum rare []O, fratii nostri de un sange, cele mai nobile simtaminte de unitate le avem ori de cate ori ne gandim la istoria inlacrimata, insangerata si mareata a vitei noastre, strabatuta de un nemaicunoscut curaj si de vitejia unui neam de eroi.

Daca pentru a ne intalni trupeste, ne-am croit un drum de fier, cum rare mai sunt pe lume, apoi spre a ne intalni sufleteste, ne-am croit prin ani si milenii de istorie un drum de argint.

O lume intreaga stie ce ne-a costat pe noi, romanii, dragostea frateasca, ce pret am platit spre a ne putea apara fiinta si spre a seca Milcovul ce ne despartea.

Dar n-a fost nici o piedica prea mare, nici un pret prea scump, pentru ca in tot ce doream am fost stapaniti de o nestramutata dragoste frateasca si de un netagaduit adevar, care ne-au dat puterile necesare spre a ne atinge telul mult visat.

Parintii nostri, din dragoste fata de elul acesta, s-au dus la lupta, ca la nunta: cantand!Noi am aparat si aparam adevarul si mostenirea lor si de aceea am indraznit.

Ca iata, noi si azi, cand pomenim numele inaintasilor nostri mari, ca: tefan, Mihai, Horia sau Iancu, ne ridicam in picioare ca in fata steagului sfant ce ne-a umbrit si luminat in lupte. i nu exista pentru noi, pe fata intregului pamant, nici o istorie mai incarcata de glorie ca istoria noastra sfanta si frumoasa. Nici un steag mai sfant si mai frumos ca al nostru. i nici un drum mai triumfal peste veacuri, dintr-un argint mai curat. Fiindca au fost spalate numai cu lacrimi si sfintite numai prin sange. Cu sangele parintilor si cu lacrimile noastre.

Iar daca pe orizontala, prin istorie, ne-am faurit un drum din fierul muncii si altul din argintul vitejiei, topit in sange si spalat in lacrimile noastre, apoi pe verticala, spre cer, spre Dumnezeu, spre eternitate, am croit un drum din aurul credintei, nadejdii si iubirii noastre crestinesti si romanesti. i cea mai frumoasa parte a acestui drum este Oastea Domnului.

Parca, in mod special, pentru fiinta neamului nostru, au fost scrise cuvintele Psalmistului chiar daca ni se par la singular ca persoana, ele sunt valabile tot la singular si ca popor. (De fapt, ca substantiv, acest cuvant are un inteles colectiv.)Tu mi-ai intocmit rarunchii,Tu m-ai tesut in pantecele mamei mele;Te laud ca sunt o faptura asa de minunata.

Minunate sunt lucrarile Tale si ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!Trupul meu nu era ascuns de Tine, cand am fost facut intr-un loc tainic, tesut in chip ciudat, ca in adancimile pamantului.

Cand nu eram decat un plod fara chip ochii Tai ma vedeau si in Cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau randuite, mai inainte de a fi fost vreuna din ele (Psalmul 139, 13 16).

La leaganul fiintei neamului nostru s-au cantat nemuritoarele cantari ale intailor crestini si, pe intreg parcursul existentei noastre, am supravietuit numai prin grija deosebita a Puterii Lui Dumnezeu.

Cand vreodata o, de n-ar fi asta niciodata! noi ne-am lepada in intregime de El, atunci noi insine, prin voia noastra, singuri ne vom ucide trecand din existenta la inexistenta.

Aceasta ar fi tragedia cea mai amara, dar, o soarta pe care ne-am merita- t-o. Pentru ca scutul nostru, paza noastra si aparatorul nostru impotriva tuturor vitregiilor vremii ne-a fost numai Dumnezeul nostru, numai El Singur.

In El am avut totul. Fara de El am fi fost nimic.

Cuvintele Scripturilor Sfinte ne-au fost far si indemn si cel mai bun sfatuitor, caci intelepciunea si curajul si dragostea de adevar au avut intotdeauna intre noi suflete alese.

Toti marii nostri barbati au cunoscut Sfintele Scrieri si de pe paginile lor au cules intelepciunea pe care au semanat-o in ogorul sufletului nostru.

Acesta a fost izvorul din care s-au adapat, painea din care au mancat, focul care i-a luminat si incalzit, de aceea au crescut frumosi si uniti.

Din relatarile Scripturilor au scos invataminte sfintitoare. Pana si nestiutorii de carte au cunoscut viata lui Iosif, cel vandut de fratii lui, si a lui Moise, cel scos din apele Nilului.

Cine-si poate inchipui ce va fi fost cand s-a nascut pe lume Iosif, ce lupte intre fortele binelui si ale raului, ce vise va fi avut o astfel de mama?Ce frate adevarat a fost Iosif si ce incredere in voia lui Dumnezeu a avut el! Cum a stiut el sa-si apere curatia vietii sale, cu orice pret de sange si de chin, de lacrimi si de infranare.

Cum a stiut el sa descifreze visele altora, pentru ca nu si le-a ascuns pe ale lui, ci a crezut in ele; cum a stiut el sa converteasca sensul faptelor, schimband interpretarea lor, numindu-le nu crima, ci voie a lui Dumnezeu.

Iar pentru a nu da curs raului si pentru a-i feri pe fratii lui de alte ispite si pacate, ii previne, poruncindu-le lor si posteritatii: Voi, fratii mei iubiti sa nu va certati pe drum!.

Nici voi, pretinsi copii ai lui Dumnezeu, ai veacului...