Pr. Constantin NECULA Drept aceea, privegheati Nu ne despartim de Sfantul Apostol Pavel nici in Duminica aceasta. Astazi trecem pe apa, pe langa Efes, grabindu-ne in golful din cetatea Miletului. Da. Aceea din care Thales, renumit geometru al antichitatii, a reusit sa masoare distanta pe mare. Azi nu ar mai fi posibil, marea retragandu-se cativa []Pr. Constantin NECULADrept aceea, privegheatiNu ne despartim de Sfantul Apostol Pavel nici in Duminica aceasta. Astazi trecem pe apa, pe langa Efes, grabindu-ne in golful din cetatea Miletului. Da. Aceea din care Thales, renumit geometru al antichitatii, a reusit sa masoare distanta pe mare. Azi nu ar mai fi posibil, marea retragandu-se cativa kilometri buni. Ca si la Efes, unde astazi corabia ce aducea pe Maica Domnului cu Ioan Apostolul, pe Sfantul Pavel, pe Luca Evanghelistul ori pelerinii de altadata nu ar mai putea andoca. armul e departe de cetate. La Milet, Sfantul Pavel cheama pe preotii Bisericii din Efes. Dupa traditie, pe locul unde a avut loc intalnirea s-a zidit ulterior o Biserica a Sfintei Treimi. Pavel alege solutia ca sa nu intarzie in drumul sau spre Ierusalim. Nu se grabea, cum o facea ca iudeu, sa praznuiasca Pastele. Ci acum mergea sa praznuiasca Cincizecimea, praznicul nasterii Bisericii vazute. Chiar daca din Apostolul zilei ne lipsesc in lectura publica 10 versete, va indemn sa recititi intreaga constructie de text care ne povesteste intalnirea dintre Apostol si conducatorii comunitatilor crestine chemate in adunare. Este, de fapt, o epistola catre Episcopi. Un text-programatic, cum am spune astazi. Un text plin de Duh Sfant, dupa care, cred, ar trebui sa ne orientam in tot ce inseamna viata comunitara in Hristos. Pare ca Sfantul Pavel gusta iar din fiorul-memorie al Cincizecimii. Vorbeste despre sine ca sa arate puterea lucrarii Duhului Sfant in viata sa. Manat spre Ierusalim de Duhul, nu se teme. Intuieste necazurile care vor si veni , dar nu face din ele prilej de sminteala misiunii sale, curajului sau. Cuvintele de foc ale marturisirii sale imi par acestea, pe care mi le-as scrie cu foc aprins in inima de as putea face aceasta: Dar nimic nu iau in seama si nu pun niciun pret pe sufletul meu, numai sa implinesc calea mea si slujba mea pe care am luat-o de la Domnul Iisus, de a marturisi Evanghelia harului lui Dumnezeu (Fapte 20, 24). Sa spun ca-i inteleg gandul e prea putin. Sa spun ca e singurul meu gand ca om e prea mult. Dar recunosc ca este una dintre cele mai cutremuratoare marturii ale vreunui om despre misiunea sa din cate am citit. Mai ales ca am constiinta ca Sfantul Apostol nu o spunea doar ca sa entuziasmeze pe cei adunati dinaintea lui. Asta nu inseamna ca nu pretuia sufletul sau, ci ca aflase adevarata lui pretuire: in Hristos Dumnezeu.

Din acest punct incepe sa le vorbeasca celor de al caror sange este curat dinaintea lui Dumnezeu. Le-a spus voia lui Dumnezeu intru toate. Ideea aceasta, nu m-am ferit sa va vestesc toata voia lui Dumnezeu , arata ca nu le-a ascuns nimic. Nici chiar ca pretul slujirii in Hristos poate fi moartea. Descopera astfel episcopilor, caci lor le rosteste cuvintele, misiunea fundamentala a slujirii lor: Drept aceea, luati aminte de voi insiva si de toata turma intru care Duhul Sfant v-a pus pe voi episcopi, ca sa pastoriti Biserica lui Dumnezeu, pe care a castigat-o cu Insusi sangele Sau ...