S-a întâmplat în 31 mai 1954
S-a intamplat in 31 mai 1954: A murit fizicianul Dragomir Hurmuzescu; fondator al invatamantului electrotehnic din Romania (a pus bazele primului laborator de electricitate din tara, transformat apoi in coala de Electricitate de pe langa Universitatea din Iasi prima scoala de fizica experimentala); ctitor al radiofoniei romanesti: in 1927, sub conducerea sa, a inceput []The post S-a intamplat in 31 mai 1954 appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat in 31 mai 1954 was first posted on mai 31, 2020 at 7:32 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 31 mai 1954: A murit fizicianul Dragomir Hurmuzescu; fondator al invatamantului electrotehnic din Romania (a pus bazele primului laborator de electricitate din tara, transformat apoi in coala de Electricitate de pe langa Universitatea din Iasi prima scoala de fizica experimentala); ctitor al radiofoniei romanesti: in 1927, sub conducerea sa, a inceput sa functioneze Societatea Romana de Radiodifuziune (Societatea de Difuziune Radiotelefonica din Romania), care, la 1.
XI.1928, difuza in eter prima emisiune cu anuntul: Alo, alo, aici Radio Bucuresti , urmat de discursul presedintelui Societatii, Dragomir Hurmuzescu; era momentul ce inaugura, practic, postul national de radio din Romania; membru corespondent al Academiei Romane din 1916. Dragomir Hurmuzescu s-a nascut la 13 martie 1865, la Bucuresti, in familia lui Martin, functionar modest la posta, si a Profirei. In perioada 1873-1877, urmeaza scoala primara de pe strada Polona, iar la 1 septembrie 1877 este inscris la gimnaziul Matei Basarab. La 1 septembrie 1881, continua pregatirea la Liceul Sf. Sava. Intre timp, tatal sau a murit, el devenind capul familiei si sustinator al celor doi frati mai mici. In aceasta perioada are ocazia sa lectureze reviste stiintifice publicate la Paris. In anul 1884, dupa absolvirea ultimei clase de liceu si obtinerea bacalaureatului, se inscrie voluntar in Batalionul 4 Vanatori si incepe cursurile Facultatii de tiinte din Bucuresti. Un an mai tarziu se muta la coala normala superioara, unde obtinuse o bursa la fizica, iar in vara anului 1886 ia primul contact cu ideile socialiste si cu o serie de membri ieseni ai unor organizatii apartinand acestei ideologii. In octombrie 1887, Hurmuzescu obtine o bursa si pleaca la Paris sa isi ia licenta si sa isi obtina doctoratul, la Sorbona, perioada in care il cunoaste pe Constantin Miculescu, fizician roman cu rezultate notabile in termodinamica si optica, dar si alte personalitati ale fizicii europene ca Joseph Bertrand, Louis Pointcare si Gabriel Lippman. In vara anului 1890, obtine licenta in fizica-chimie, dupa care se inscrie la doctorat chiar la prof. Lippmann. Este momentul in care incepe sa publice lucrarile pe care le realizeaza, in reviste precum Bulletin de la Soci t Fran aise de Physique si apoi in Comptes Rendus Hebdomadaires des S ances de l Acad mie des Sciences . A descoperit, in aceasta perioada petrecuta la Paris, dielectrina, in 9 aprilie 1894, un izolant alcatuit pe baza unui amestec de sulf si parafina, folosit in constructia electroscoapelor.
Intr-un moment in care Dragomir Hurmuzescu, aflat la studiu la Paris, in laboratorul lui Lippmann, era in cautarea unor subiecte de interes, observa experimentele pe care le face unul dintre colegi, norvegianul Birkeland. In cadrul acestor experimente se obtineau rezultate destul de diferite, fapt pus de Hurmuzescu pe seama calitatilor izolante slabe ale sticlei.
Tot atunci, profesorul Edouard Branly promova parafina ca fiind cel mai bun izolant electric cunoscut la acea vreme. Folosind rezultatele lui Branly, Hurmuzescu continua experimentele si reuseste sa obtina un amestec cu proprietati superioare parafinei. El va face o prezentare in sedinta Societatii Franceze de Fizica din 19 ianuarie 1894, publicand concluziile in Buletinul Societatii Franceze de Fizica din 19 februarie: Sur un nouvel isolant, la di lectrine.
Nouvel lectroscope, nouveaux appareils lectrique . Imediat dupa descoperirea, in 1895, a razelor X de catre Roentgen, Hurmuzescu anunta, in premiera, impreuna cu Louis Benoist, descoperirea efectului de ionizare produs de aceste radiatii asupra gazelor si corpurilor electrizate. Acest efect este pus in evidenta si masurat cu un dispozitiv creat tot de Hurmuzescu electroscopul ce ii poarta numele, care urma sa fie utilizat in majoritatea laboratoarelor, de catre mari fizicieni, inclusiv in masuratori asupra radioactivitatii care vor fi realizate cu acest dispozitiv de catre Marie Curie. De mentionat este faptul ca, in anul 1903, Henri Becquerel a utilizat electroscopul Hurmuzescu in cercetari de radioactivitate, distinse cu Premiul Nobel. La 28 aprilie 1896, Hurmuzescu isi sustine teza de doctorat, cu titlul Sur une nouvelle d termination du rapport V entre les unit s lectrostatiques et lectromagn tiques , care descria una dintre cele mai precise masuratori a vitezei luminii. In acelasi an, Hurmuzescu a revenit in tara, iar la 10 iunie 1896, ca urmare a Conferintei despre Razele X, tinuta de Hurmuzescu in Amfiteatrul colii de poduri, doctorul C. Severeanu, parintele chirurgiei romanesti, a introdus pentru prima oara in serviciul sau de chirurgie, tehnica radiografiei/radioscopiei. In august 1896, Hurmuzescu este delegat sa reprezinte Romania la Congresul international electrotehnic de la Geneva, iar la intoarcerea in tara satisface o perioada de concentrare de 1 luna, la Ploiesti, care ii ofera un nou prilej sa ia contact cu miscarea socialista din tara, reprezentata de C. Stere sau C. Dobrogeanu Gherea. La 1 octombrie 1896 este numit conferentiar la catedra de matematica a Facultatii de stiinte a Universitatii din Iasi, iar o luna mai tarziu primeste si postul de profesor de fizica la Liceul Internat din Iasi, un post interesant tocmai fiindca punea intr-o perspectiva deosebita necesitatea crearii unei elite tehnice romanesti. Pe 15 februarie 1897, Hurmuzescu primeste conducerea Liceului Internat din Iasi, urmand sa conduca acest liceu pe parcursul a trei ani. In aprilie 1897, Hurmuzescu primeste postul de profesor suplinitor la catedra nou infiintata, de caldura si electricitate, la Facultatea de stiinte din Iasi, moment in care solicita si obtine resurse financiare deosebite pentru construirea unui laborator, ceea ce marca importanta ce incepea sa fie acordata invatamantului aplicativ, tehnic, acesta devenind un loc in care se formeaza o intreaga pleiada de viitori fizicieni romani de renume. Trei ani mai tarziu, avea sa se dedice exclusiv cercetarilor stiintifice. In anul 1901, Hurmuzescu infiinteaza Societatea de stiinte din Iasi precum si revista Annales Scientifiques de l Universit de Jassy . In acelasi an repeta si realizeaza, la Iasi, experimentele de comunicatie prin radio ale lui Guglielmo Marconi, Alexandr Stepanovici Popov si ale altora, din perioada 1895-1901. In anul 1902, realizeaza primul sau curs, de Caldura si electricitate , iar in iunie 1902 are loc, la Iasi, primul Congres al Societatii pentru inaintarea stiintelor, ocazie cu care Hurmuzescu...
S-a intamplat in 31 mai 1954 was first posted on mai 31, 2020 at 7:32 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 31 mai 1954: A murit fizicianul Dragomir Hurmuzescu; fondator al invatamantului electrotehnic din Romania (a pus bazele primului laborator de electricitate din tara, transformat apoi in coala de Electricitate de pe langa Universitatea din Iasi prima scoala de fizica experimentala); ctitor al radiofoniei romanesti: in 1927, sub conducerea sa, a inceput sa functioneze Societatea Romana de Radiodifuziune (Societatea de Difuziune Radiotelefonica din Romania), care, la 1.
XI.1928, difuza in eter prima emisiune cu anuntul: Alo, alo, aici Radio Bucuresti , urmat de discursul presedintelui Societatii, Dragomir Hurmuzescu; era momentul ce inaugura, practic, postul national de radio din Romania; membru corespondent al Academiei Romane din 1916. Dragomir Hurmuzescu s-a nascut la 13 martie 1865, la Bucuresti, in familia lui Martin, functionar modest la posta, si a Profirei. In perioada 1873-1877, urmeaza scoala primara de pe strada Polona, iar la 1 septembrie 1877 este inscris la gimnaziul Matei Basarab. La 1 septembrie 1881, continua pregatirea la Liceul Sf. Sava. Intre timp, tatal sau a murit, el devenind capul familiei si sustinator al celor doi frati mai mici. In aceasta perioada are ocazia sa lectureze reviste stiintifice publicate la Paris. In anul 1884, dupa absolvirea ultimei clase de liceu si obtinerea bacalaureatului, se inscrie voluntar in Batalionul 4 Vanatori si incepe cursurile Facultatii de tiinte din Bucuresti. Un an mai tarziu se muta la coala normala superioara, unde obtinuse o bursa la fizica, iar in vara anului 1886 ia primul contact cu ideile socialiste si cu o serie de membri ieseni ai unor organizatii apartinand acestei ideologii. In octombrie 1887, Hurmuzescu obtine o bursa si pleaca la Paris sa isi ia licenta si sa isi obtina doctoratul, la Sorbona, perioada in care il cunoaste pe Constantin Miculescu, fizician roman cu rezultate notabile in termodinamica si optica, dar si alte personalitati ale fizicii europene ca Joseph Bertrand, Louis Pointcare si Gabriel Lippman. In vara anului 1890, obtine licenta in fizica-chimie, dupa care se inscrie la doctorat chiar la prof. Lippmann. Este momentul in care incepe sa publice lucrarile pe care le realizeaza, in reviste precum Bulletin de la Soci t Fran aise de Physique si apoi in Comptes Rendus Hebdomadaires des S ances de l Acad mie des Sciences . A descoperit, in aceasta perioada petrecuta la Paris, dielectrina, in 9 aprilie 1894, un izolant alcatuit pe baza unui amestec de sulf si parafina, folosit in constructia electroscoapelor.
Intr-un moment in care Dragomir Hurmuzescu, aflat la studiu la Paris, in laboratorul lui Lippmann, era in cautarea unor subiecte de interes, observa experimentele pe care le face unul dintre colegi, norvegianul Birkeland. In cadrul acestor experimente se obtineau rezultate destul de diferite, fapt pus de Hurmuzescu pe seama calitatilor izolante slabe ale sticlei.
Tot atunci, profesorul Edouard Branly promova parafina ca fiind cel mai bun izolant electric cunoscut la acea vreme. Folosind rezultatele lui Branly, Hurmuzescu continua experimentele si reuseste sa obtina un amestec cu proprietati superioare parafinei. El va face o prezentare in sedinta Societatii Franceze de Fizica din 19 ianuarie 1894, publicand concluziile in Buletinul Societatii Franceze de Fizica din 19 februarie: Sur un nouvel isolant, la di lectrine.
Nouvel lectroscope, nouveaux appareils lectrique . Imediat dupa descoperirea, in 1895, a razelor X de catre Roentgen, Hurmuzescu anunta, in premiera, impreuna cu Louis Benoist, descoperirea efectului de ionizare produs de aceste radiatii asupra gazelor si corpurilor electrizate. Acest efect este pus in evidenta si masurat cu un dispozitiv creat tot de Hurmuzescu electroscopul ce ii poarta numele, care urma sa fie utilizat in majoritatea laboratoarelor, de catre mari fizicieni, inclusiv in masuratori asupra radioactivitatii care vor fi realizate cu acest dispozitiv de catre Marie Curie. De mentionat este faptul ca, in anul 1903, Henri Becquerel a utilizat electroscopul Hurmuzescu in cercetari de radioactivitate, distinse cu Premiul Nobel. La 28 aprilie 1896, Hurmuzescu isi sustine teza de doctorat, cu titlul Sur une nouvelle d termination du rapport V entre les unit s lectrostatiques et lectromagn tiques , care descria una dintre cele mai precise masuratori a vitezei luminii. In acelasi an, Hurmuzescu a revenit in tara, iar la 10 iunie 1896, ca urmare a Conferintei despre Razele X, tinuta de Hurmuzescu in Amfiteatrul colii de poduri, doctorul C. Severeanu, parintele chirurgiei romanesti, a introdus pentru prima oara in serviciul sau de chirurgie, tehnica radiografiei/radioscopiei. In august 1896, Hurmuzescu este delegat sa reprezinte Romania la Congresul international electrotehnic de la Geneva, iar la intoarcerea in tara satisface o perioada de concentrare de 1 luna, la Ploiesti, care ii ofera un nou prilej sa ia contact cu miscarea socialista din tara, reprezentata de C. Stere sau C. Dobrogeanu Gherea. La 1 octombrie 1896 este numit conferentiar la catedra de matematica a Facultatii de stiinte a Universitatii din Iasi, iar o luna mai tarziu primeste si postul de profesor de fizica la Liceul Internat din Iasi, un post interesant tocmai fiindca punea intr-o perspectiva deosebita necesitatea crearii unei elite tehnice romanesti. Pe 15 februarie 1897, Hurmuzescu primeste conducerea Liceului Internat din Iasi, urmand sa conduca acest liceu pe parcursul a trei ani. In aprilie 1897, Hurmuzescu primeste postul de profesor suplinitor la catedra nou infiintata, de caldura si electricitate, la Facultatea de stiinte din Iasi, moment in care solicita si obtine resurse financiare deosebite pentru construirea unui laborator, ceea ce marca importanta ce incepea sa fie acordata invatamantului aplicativ, tehnic, acesta devenind un loc in care se formeaza o intreaga pleiada de viitori fizicieni romani de renume. Trei ani mai tarziu, avea sa se dedice exclusiv cercetarilor stiintifice. In anul 1901, Hurmuzescu infiinteaza Societatea de stiinte din Iasi precum si revista Annales Scientifiques de l Universit de Jassy . In acelasi an repeta si realizeaza, la Iasi, experimentele de comunicatie prin radio ale lui Guglielmo Marconi, Alexandr Stepanovici Popov si ale altora, din perioada 1895-1901. In anul 1902, realizeaza primul sau curs, de Caldura si electricitate , iar in iunie 1902 are loc, la Iasi, primul Congres al Societatii pentru inaintarea stiintelor, ocazie cu care Hurmuzescu...
