„AM UMBLAT TOTDEAUNA ÎN PREZENŢA LUI DUMNEZEU”
O parte din cuvantul fratelui Traian Dorz de la un sfat fratesc prilejuit de chemarea plecarii sale la Manila 1985 () Am dorit din toata inima si m-am rugat Domnului stie El cat pentru o zi ca asta si pentru un prilej ca acesta. Dupa cum au venit atatea zile de intalniri []O parte din cuvantul fratelui Traian Dorzde la un sfat fratesc prilejuit de chemarea plecarii sale la Manila 1985() Am dorit din toata inima si m-am rugat Domnului stie El cat pentru o zi ca asta si pentru un prilej ca acesta. Dupa cum au venit atatea zile de intalniri si de petrecere impreuna, fie intr-un fel, fie intr-altul, vine si o zi de despartire. Pentru ca toate lucrurile isi au vremea lor, cum spune in Ecleziastul: Intalnirea isi are vremea ei, despartirea isi are vremea ei. Inceputul isi are vremea lui, sfarsitul isi are vremea lui. Semanatul isi are vremea sa, secerisul isi are vremea sa. Bucuria isi are vremea ei, intristarea isi are vremea ei . i, cand vine vremea unui lucru, atunci vine si El.
Dar noi ne-am obisnuit impreuna, ca de ani si de zeci de ani noi ne-am cunoscut unii cu altii. i, mai de aproape sau mai de departe, am stiut unii despre altii; ne-am vorbit unii altora. Asa a fost si-n viata Mantuitorului cu ucenicii Sai, asa a fost si-n viata apostolilor cu ucenicii lor, asa a fost totdeauna, ca Dumnezeu a randuit, in intelepciunea Lui, ca asa sa fie lucrurile pe pamant.
Dar, daca intalnirile au o bucurie a lor, despartirile au si ele un mare rost si un mare rol. Mantuitorul le-a spus multe lucruri ucenicilor Sai. Dar cele mai insemnate adevaruri le-a spus in seara despartirii. Cititi Evanghelia de la Ioan, ca, incepand cu capitolul 13 pana la sfarsitul capitolului 17, toate aceste adevaruri le-a spus Domnul ucenicilor Sai in seara despartirii. Spune asa de frumos, zice: Cu mult dor am dorit sa iau cina aceasta impreuna cu voi . i le-a spus atatea lucruri frumoase, pe care ucenicii le-au ascultat si cu bucurie, si cu intristare. Presimteau ca aceasta este o seara de despartire pentru totdeauna.
Vine si o astfel de seara. i vin astfel de zile pentru noi toti. Daca veti citi Fapte 20, veti vedea o astfel de seara de despartire si la Sfantul Apostol Pavel de fratii carora le-a spus: De-acum stiu ca nu-mi veti mai vedea fata in trup voi, cei in mijlocul carora am umblat vestindu-va voua Cuvantul Sfant al lui Dumnezeu. Singuri stiti ca v-am spus si nu m-am ferit sa va vestesc tot adevarul. Ani de zile, zi si noapte, am cautat sa sfatuiesc cu lacrimi pe fiecare dintre voi . i toate aceste lucruri umpleau de amaraciune inimile ucenicilor si umpleau de lacrimi ochii lor. Pentru ca era ceasul cand trebuia sa fie descoperite si aceste lucruri si trebuia sa fie facute cunoscute si astfel de adevaruri.
Poate ca cele mai mari adevaruri nu ni se spun noua la intalnirile noastre, nici in desfasurarea intalnirilor noastre, ci la despartirile noastre.
Daca veti citi capitolul 3 din Epistola a Doua a Sfantului Apostol Petru, veti vedea acolo tot asa niste cuvinte de despartire de frati. Dupa ce Sfantul Apostol Pavel a spus [cele din] Fapte 20 si Sfantul Apostol Petru [cele din] capitolul 3 din A Doua sa Epistola, ei s-au dus spre ceea ce era [randuit]. Au plecat la Domnul. Dar au stiut, cum le-a spus Mantuitorul lor, apostolilor Sai, in cele cinci capitole de la Ioan, de la 13 pana la 18; au stiut si ei ca aceste adevaruri erau adevaruri de cea mai mare insemnatate pentru ei si ei le-au retinut.
Anii vietii noastre petrecuti impreuna cu cei mai dinainte au trecut de cinci zeci. Ceilalti, fiecare, cand v-ati apropiat de Domnul si...
Dar noi ne-am obisnuit impreuna, ca de ani si de zeci de ani noi ne-am cunoscut unii cu altii. i, mai de aproape sau mai de departe, am stiut unii despre altii; ne-am vorbit unii altora. Asa a fost si-n viata Mantuitorului cu ucenicii Sai, asa a fost si-n viata apostolilor cu ucenicii lor, asa a fost totdeauna, ca Dumnezeu a randuit, in intelepciunea Lui, ca asa sa fie lucrurile pe pamant.
Dar, daca intalnirile au o bucurie a lor, despartirile au si ele un mare rost si un mare rol. Mantuitorul le-a spus multe lucruri ucenicilor Sai. Dar cele mai insemnate adevaruri le-a spus in seara despartirii. Cititi Evanghelia de la Ioan, ca, incepand cu capitolul 13 pana la sfarsitul capitolului 17, toate aceste adevaruri le-a spus Domnul ucenicilor Sai in seara despartirii. Spune asa de frumos, zice: Cu mult dor am dorit sa iau cina aceasta impreuna cu voi . i le-a spus atatea lucruri frumoase, pe care ucenicii le-au ascultat si cu bucurie, si cu intristare. Presimteau ca aceasta este o seara de despartire pentru totdeauna.
Vine si o astfel de seara. i vin astfel de zile pentru noi toti. Daca veti citi Fapte 20, veti vedea o astfel de seara de despartire si la Sfantul Apostol Pavel de fratii carora le-a spus: De-acum stiu ca nu-mi veti mai vedea fata in trup voi, cei in mijlocul carora am umblat vestindu-va voua Cuvantul Sfant al lui Dumnezeu. Singuri stiti ca v-am spus si nu m-am ferit sa va vestesc tot adevarul. Ani de zile, zi si noapte, am cautat sa sfatuiesc cu lacrimi pe fiecare dintre voi . i toate aceste lucruri umpleau de amaraciune inimile ucenicilor si umpleau de lacrimi ochii lor. Pentru ca era ceasul cand trebuia sa fie descoperite si aceste lucruri si trebuia sa fie facute cunoscute si astfel de adevaruri.
Poate ca cele mai mari adevaruri nu ni se spun noua la intalnirile noastre, nici in desfasurarea intalnirilor noastre, ci la despartirile noastre.
Daca veti citi capitolul 3 din Epistola a Doua a Sfantului Apostol Petru, veti vedea acolo tot asa niste cuvinte de despartire de frati. Dupa ce Sfantul Apostol Pavel a spus [cele din] Fapte 20 si Sfantul Apostol Petru [cele din] capitolul 3 din A Doua sa Epistola, ei s-au dus spre ceea ce era [randuit]. Au plecat la Domnul. Dar au stiut, cum le-a spus Mantuitorul lor, apostolilor Sai, in cele cinci capitole de la Ioan, de la 13 pana la 18; au stiut si ei ca aceste adevaruri erau adevaruri de cea mai mare insemnatate pentru ei si ei le-au retinut.
Anii vietii noastre petrecuti impreuna cu cei mai dinainte au trecut de cinci zeci. Ceilalti, fiecare, cand v-ati apropiat de Domnul si...
